10,586 matches
-
drăgăicii. Nici că se poate desfereca din verdele ochilor de zugrav de biserică. O iubește cu bărbătească blîndețe și o face să rodească. Îl nemurește biologic prin trei copii frumoși. Copiii frumoși se zămislesc dimineața. Îngereasa (Fecioara, Măria) îi devine altar. Urcă în frescele bisericilor de țară, în chip de sfîntă/sfinte: ca Elena, Marta, Xenia; ca Teodora și Teodosia și Teodula și Tomaida; ca Verona împărăteasa, ca Olimbiada, ca Varvara, ca Pulheria și ca Petronia. Zugravul îi învață buclă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ne-au predat aliatului lor, Stalin. Cică nu-i politically correct să repeți asta. N-o fi. În toată vremea aceea, poeții căutau (și găseau) locuri de închinare, să iasă din dezordinea inimii atee. Un paradis într-o pădure, un altar într-o poiană. Misticul bine temperat mai trecea de cenzură. Aveau nevoie de "starea de trezvie", care le fusese interzisă. Îl chemau și-l așteptau pe Dumnezeu, mai deslușit sau mai incifrat. Cîtorva, Dumnezeu le-a răspuns. E ceea ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sont culs a cote de moi") nu se justifica. Interviul i-l lua o domnișorică fremătînd de admirație. Era ca și cum i se coborîse cuvîntul lui Dumnezeu pe creștet. Vreau să spun că se uita la Rusalin Pop ca la un altar. Mîinile le ținea a rugăciune: depuse pe pupitru și împreunate mai sus decît trebuia. Am aflat mai tîrziu că domnișorica nu era altcineva decît Șichy. În probă de angajare la Tele-Next. Emoțiile și le ascundea destul de brav. Harisma pentru micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Așa vorbește Domnul: "Nu M-am descoperit Eu casei tatălui tău, cînd erau în Egipt, în casa lui Faraon? 28. Eu l-am ales dintre toate semințiile lui Israel ca să fie în slujba Mea, în preoție, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămîia, și să poarte efodul înaintea Mea; și am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc și aduse de copiii lui Israel. 29. Pentru ce călcați voi în picioare jertfele Mele și darurile Mele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
bătrîn în casa ta. 32. Vei vedea un potrivnic al tău în locașul Meu, în timp ce Israel va fi copleșit de bunătăți de Domnul, și nu va mai fi niciodată nici un bătrîn în casa ta. 33. Voi lăsa să rămînă la altarul Meu numai unul dintr-ai tăi, ca să ți se topească ochii de durere și să ți se întristeze sufletul, dar toți ceilalți din casa ta vor muri în floarea vîrstei. 34. Și iată semnul celor ce se vor întîmpla celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
se ducea în fiecare an de făcea înconjurul Betelului, Ghilgalului și Mițpei, și judeca pe Israel în toate locurile acestea. 17. Apoi se întorcea la Rama, unde era casa lui și acolo judeca pe Israel. Și a zidit acolo un altar Domnului. $8 1. Cînd a îmbătrînit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel. 2. Fiul său întîi născut se numea Ioel, și al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Șeba. 3. Fiii lui Samuel n-au călcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
sau oaia, și să-l junghie aici. Apoi să mîncați, și nu păcătuiți împotriva Domnului, mîncînd cu sînge." Și peste noapte, fiecare din popor și-a adus boul cu mîna, ca să-l junghie pe piatră. 35. Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintîi altar pe care l-a zidit Domnului. 36. Saul a zis: "Să ne coborîm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim pînă la lumina zilei, și să nu lăsăm să rămînă unul măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Apoi să mîncați, și nu păcătuiți împotriva Domnului, mîncînd cu sînge." Și peste noapte, fiecare din popor și-a adus boul cu mîna, ca să-l junghie pe piatră. 35. Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintîi altar pe care l-a zidit Domnului. 36. Saul a zis: "Să ne coborîm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim pînă la lumina zilei, și să nu lăsăm să rămînă unul măcar." Ei au zis: "Fă tot ce vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ales ca dascăl”. (p. 169) Numai o activitate didactică de calitate și dăruită îți dă măsura valorii profesionale și satisfacția lucrului bine făcut. „...prin scrisul meu am continuat munca de la catedră pe care am reușit s-o transform într-un altar în cultivarea limbii și literaturii române. Dacă m-aș mai naște o dată, tot educator mi-aș dori să fiu pentru împlinirea ființei mele de om trecător pe acest pământ”. (p. 48) Optimismul viguros și statornic aureolează personalitatea nonagenarului cetățean de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un legământ solemn, într-o seară cu lună plină, în sclipirile argintii ale unei zăpezi de vis, urmând a perfecta curând toate formele cerute de pământeni la starea civilă. Dacă mama ei va insistamirilor le era indiferentvor păși și în fața altarului, pentru a fi împodobiți cu pirostriile regești ale cununiei. Când veni acasă și-i împărtăși mamei sale vestea cea mare, aceasta plânse îndelung, Olga fiind singurul ei sprijin în cazuri extreme. Inima îi era pustiită de plecarea fiicei ei dragi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai subiectiv gândind - cam seamănă, ci cu o tenacitate și capacitate de a lăsa lumii o operă grăitoare despre români, cu riscul de a-și ruina sănătatea! Câți din conaționalii noștri au asemenea aplecare spre înălțimea sacrificiului de sine pe altarul binelui general, pentru slăvirea înaintașilor, tot niște Sisifi la rândul lor, dar loviți de pedeapsa uitării? Să-ți trăiești viața doar cu condeiul în mână, zi și noapte, pentru altceva nemaiavând timp și spațiu, ține de un înalt ideal! Pentru
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
de amenințătoare de parbrizul meu, Încât nu mi-a rămas altceva de făcut decât să calc frâna cu așa o putere, Încât mi s-a rupt tocul. La dracu’! Încă o pereche de pantofi de șapte sute de dolari sacrificată pe altarul completei și totalei mele lipse de autocontrol În situații de criză: Înregistrasem al treilea dezastru din luna În curs. M-am simțit aproape ușurată când motorul a murit din nou (uitasem, evident, să apăs pe ambreiaj când călcasem frâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sentimentului și naturile prea pasionale vin să se roage În biserică nu pentru ceea ce au făcut, ci pentru ceea ce simt că vor face de acum Înainte, ceva de care le este frică lor Înseși și de aceea se duc la altar să fie iertați pentru păcatele viitoare. Probabil că o asemenea intuiție m-a făcut să mă Îndrăgostesc, elev În clasa a VIII-a, de profesoara mea de istorie. Era, cred, o femeie tânără, de vreo treizeci de ani, nu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi zis, și s-a suit în mașină și s-a dus dracului la boierul cel bătrân. ― Acu au și prins să-i curgă urechile și să-i coacă, nu le-ar ajuta Maica Precista! urmă Pavel închinîndu-se ca la altar. Îl lăsai să-l oblojească muierea ș-am trimis și pe țața Nastasia a lui Nistor, să-i ajute, că-i mai bătrână și a vindecat și pe fata lui Zamfir acum doi ani, când i-a zdrobit mâna mașina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită. Baloleanu întoarse privirea, bîlbîind: ― O, bestiile, bestiile!... Sărmana femeie! Ieși repede afară. În nări îi stăruia un miros necăcios și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar nu îndrăznea să-i divulge de frică să nu-și facă traiul imposibil în Lespezi. Povesti prefectului cum a salvat Matei Dulmanu cadavrul cucoanei când norodul a pus foc conacului, cum apoi dânsul l-a așezat în biserică, aproape de altar, ca nu cumva vreun smintit să-l pângărească în vreun fel, ceea ce s-ar fi putut întîmpla în zilele acestea de răsturnări fără seamăn. În sfârșit mai spuse cum a adăpostit el și a ascuns, cu multe riscuri, în propria
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi putut fi. Viața i-a cam înjumătățit visurile. Știi, a făcut multă închisoare, când era student... E o poezie de Tudor Arghezi, „Poate că este ceasul“. Vrei să-ți spun ultima strofă ? „Să luăm cenușa stinsă pe vechile altare,/ Să-i dăm din nou văpaia și-un fum mai roditor,/ S-o-mprăștiem, sămânță, pe șesul viitor,/ Nădăjduind culesul târziu, cu întristare.“ Adică m- am făcut mare, voia să spună tataia, dar asta îl și întrista un pic, pentru că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arătă Papi spre stradă, acolo unde parcase o mașină sidefie, cu o linie spectaculoasă. — E a ta ? ! — Nu chiar... Cel dinăuntru e al meu... Sau, mă rog, până se dezmeticește. Dacă-l mai ține o lună, două, îl duc la altar. A cam venit vremea să mă văd mireasă, fată. Adică, ce zic eu, e valabil și pentru tine, doar suntem de-o seamă. Dar tu parcă ai tot douăj’ de ani, te ține cloroformu’. Nu mai folosim cloroform, zâmbi Cosmina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de păcate ? Pavel Avădanei ridică din umeri, răspunsurile i se păreau cât se poate de firești, așa că nu înțelegea rostul întrebărilor ei. — Mă duc, spuse, mă duc. Și spunem și Tatăl nostru, și Crezul. Mai săpăm și în galerii câte un altar, coboară popa și îl sfințește. Știi ce, Pavel Avădanei ? spuse Rada, încrucișându- și brațele peste piept. Eu cred că ai venit să-mi spui adevărul. Altfel n-avea niciun rost să bați atâta drum până aici. Spui adevărul și când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noi săptămâna are șapte mii de zile și în fiecare zi e duminică. Important e să nu plouă și să nu fie prea frig. Isaia trase o dușcă și oftă. — În fiecare zi de duminică Iisus moare pentru noi pe altar. Se făcu tăcere și toți îl priviră nedumeriți. Atâta tăcere, încât se auzeau măruntaiele gunoaielor, desfăcându-se, și buzele celor doi puști sugând din punga de aurolac. Ceea ce îi aminti lui Calu că el e șeful. — Puțică ! strigă. Ia fă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și regăsise echilibrul. — De unde știi ? întrebă Bunelu, care urmărise nedumerit toată cusătura privirilor lui fără nod la ață. — Da’ voi de unde știți că nu ? replică Isaia. — Păi, nu știm... mărturisi Bunelu. — Atuncea aici e ! hotărî Isaia. De aicea plecăm, de la altar. Ne trebuie prapuri. Puțică se înființară, obișnuiți cu corvoadele de orice fel. Aduseră prăjini și cârpe, care putrede, care peticite, dar de o culoare potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orice prilej, acordeonul la piept. Isaia gâlgâi ultima dușcă, aruncă sticla cu dispreț, laolaltă cu celelalte lumești, și făcu semn spre înainte. Orașul continua să pâlpâie, purtătorii de torțe le ridicară pe-ale lor și preotul răspunse măsurând drumul de la altar la ieșirea din biserică, precum calea de la răsărit la apus. — Binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru, acum și pururea și-n vecii vecilor ! Amin ! Isaia avea, dintr-odată, un glas nou, lipsit de urmele seci ale tutunului și de alunecările cleioase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peste cea încolțită dintre gunoaie. — E de bărbat, socoti. Mâna dreaptă. — Cine-o fi ? întrebă Chisăliță. — N-auzi... veni și Iadeș. O fi tocmai mortu’ nostru... Isaia își făcu trei cruci largi : — El moare pentru noi în fiecare duminică, pe altar... repetă. — Nu mai e mult până duminică, socoti Chisăliță, numa’ azi nu e. — O fi având și el familie, socoti Marchiza, obișnuită să audă de la bărbați tot felul de povești. L-o fi căutând și pe el cineva. Nu vedeți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vopsim pereții. Angajăm cei mai buni tâmplari și meșteri din oraș. Fiecare își consideră îndatoririle drept o mare onoare. Modele elegante sunt sculptate pe ramele ferestrelor și ale ușilor, imitând stilul imperial. Meșterii confecționează suporturi pentru arderea tămâii, mese de altar și scărițe. Uneori sunt nevoiți să lucreze cu instrumente de mărimea unei scobitori pentru a realiza detaliile dorite. Când treaba e gata, căpetenia eunucilor vine să inspecteze casa. Nu face nici un comentariu, iar expresia lui nu trădează nimic. Însă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sud. Camerele comunică între ele, formând un imens dreptunghi. Încăperea din mijloc e o sală de primire, cu un mic tron pentru soțul meu, pe care va veni să stea atunci când va veni. În spatele tronului, la perete, se înalță un altar, deasupra căruia atârnă o pictură mare reprezentând un peisaj chinezesc. Camera din stânga se numește camera vestică. Acolo voi dormi eu. Lângă fereastră se află o masă cu două scaune, iar lângă scaune doi bambuși verzi. În partea dreaptă se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]