13,008 matches
-
autoritatea în zona de nord a Moldovei, întemeind un regat care cuprindea Bucovina și Maramureș. Începuturile epocii medievale demonstrează o continuitate a locuirii în zona Rădăuților. Din perioada secolului al X-lea s-a descoperit la Rădăuți, într-un context arheologic bizantin, o monedă încadrată cronologic între anii 998 și 1028. Legăturile cu regatului maghiar sunt atestate de emisiunile monetare aparținând regilor arpadieni și descoperite în zona Cernăuți. În aceeași perioadă sunt scoase la iveală și monede germane din secolul al
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
însă a devenit foarte popular în Ungaria și Transilvania, unde este cântat multe ori îmreună cu Himnusz și Szózat. Scrierea maghiară veche (în , „scriere pe răboj”) reprezintă un alfabetul care a fost utilizat de către maghiari, despre care au rămas dovezi arheologice, etnografice și scriese mai ales în estul Transilvaniei, în Ținutul Secuiesc. Alfabetul a fost răspândit Ungaria, mai ales până în secolul al X-lea, când regele Ștefan cel Sfânt, sub influența Bisericii Romei, a impus alfabetul latin. A mai fost folosit
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct județului Giurgiu. Trei obiective din comuna Slobozia sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: așezarea din perioada Latène de „la Cazemată” (la 700 m de centrul satului); și situl de la „Râpa Bulgarilor”, aflată la 1 km sud de sat, sit ce cuprinde urme de așezări din paleoliticul superior (cultura Aurignacian); neolitic (cultura Boian), Epoca
Slobozia, Giurgiu () [Corola-website/Science/299376_a_300705]
-
în imediata apropiere a dealului, ducând la Dunăre. Ruinele fortificației sunt semnalate prima oară de către istoricul Cezar Bolliac în peregrinările sale din anul 1869, publicând impresiile și teoriile sale într-o lucrare apărută chiar în acel an (Cezar Bolliac „Excursiune arheologică în anul 1869“, București, 1869). În acea lucrare, referindu-se la fortificația de pe dealul Grădețului, afirma că avem de a face cu o fortificație dacică. La baza teoriei stă denumirea dată de localnici, „Zidina dacilor“, cât și asemănarea aparentă, ca
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
ar fi fost ctitorie a lui Matei Basarab. După 1945 au mai apărut câteva studii importante care abordează cetatea ca fiind un punct fortificat medieval aparținând sistemului defensiv al Țării Românești. Aceste studii au fost făcute beneficiind de rapoartele săpăturilor arheologice întreprinse la ruine. Printre cei care abordează problema sunt: Mișu Davidescu, Gheorghe I. Cantacuzino și Valentin Sălăgeanu (ultimii doi în contextul unor lucrări mai ample ce tratează sistemul de fortificații medieval al Țării Românești). Primele săpături arheologice sistematice au fost
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
de rapoartele săpăturilor arheologice întreprinse la ruine. Printre cei care abordează problema sunt: Mișu Davidescu, Gheorghe I. Cantacuzino și Valentin Sălăgeanu (ultimii doi în contextul unor lucrări mai ample ce tratează sistemul de fortificații medieval al Țării Românești). Primele săpături arheologice sistematice au fost efectuate de prof. Alexandru Bărcăcilă între anii 1964-1965. Acestea au relevat o fortificație de forma unui poligon neregulat în suprafață de 25X40m, cu unele laturi rotunjite, având orientarea nord-vest - sud-est, pliată pe forma dealului. Zidul de incintă
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
cu rosturi mari între ele. Această diferență a condus la ideea că cetatea a avut două etape de utilizare diferite în timp. Despre istoricul fortificațiilor nu sunt prea multe de spus din lipsa aproape totală a surselor. Descoperirile de materiale arheologice sunt sărace constând în ceramică comună, specifică secolelor al XIII-lea și al XIV-lea, numeroase mandibule de cal și a două piese de pinten nu pot aduce prea multă lumină în această problemă, poate cel mult să se presupună
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
ceea ce înseamnă “Casa lui Lachama”. William F. Albright arată că pronunția denumirii a rămas aproape identică după 3500 de ani, dar cu înțelesuri diferite: "'Templul zeului Lakhmu' în cannanită, 'Casă Pâinii' în ebraică și aramaica, 'Casă cărnii' în arabă". Descoperiri arheologice ce confirmă Betleemul ca oraș israelit au fost făcute și în 2012 în situl arheologic de lângă Ierusalim, numit Orașul lui David, sub forma unei "bulla"( sigiliu imprimat în lut uscat) în vechea ebraică, cu inscripția “Din orașul Betleem către Rege
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
identică după 3500 de ani, dar cu înțelesuri diferite: "'Templul zeului Lakhmu' în cannanită, 'Casă Pâinii' în ebraică și aramaica, 'Casă cărnii' în arabă". Descoperiri arheologice ce confirmă Betleemul ca oraș israelit au fost făcute și în 2012 în situl arheologic de lângă Ierusalim, numit Orașul lui David, sub forma unei "bulla"( sigiliu imprimat în lut uscat) în vechea ebraică, cu inscripția “Din orașul Betleem către Rege”, indicând că era folosit pentru a sigila transporturi de grâu, vin sau alte bunuri trimise
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
fost găsite ambele forme prescurtate în scrisori, formule de jurământ și texte de cult, de ex. "Te binecuvintez prin YHH și CHNM". Această formulă este un alt exemplu de sincretism, combinând Dumnezeul evreu cu un zeu local egiptean. Atât dovezile arheologice cât și textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh împreună cu zeități locale, ca Așerah si Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh, în perioada monarhică. Sursa deuteronomistă oferă dovezi ale existenței
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomistă pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomiști în scopul de a-și impune punctele lor de vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
inscripția într-un mod în care ea se referă la Așerah drept zeiță israelită și soția lui Iahveh. William Dever a scris o carte numită „Did God Have a Wife?” (A avut Dumnezeu o soție?) care se referă la dovezile arheologice, printre care multe figurine femeiești dezgropate din Israelul antic, care susțin ipoteza sa că Așerah a funcționat drept zeiță și soție a lui Iahveh în religia populară israeliană din perioada monarhică. Un recenzent consideră că teoria lui Dever „este plin
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
prăjituri pentru serbarea sărbătorii ei), dar John Day afirmă că „nu există nimic din primul mileniu î.e.n. care să denote că Așerah era «Împărăteasa cerului» sau s-o asocieze pe ea în mod special cu cerul.” Figurinele Așerei sunt mărturii arheologice extrem de întâlnite, indicând popularitatea cultului ei din cele mai vechi timpuri până la exilul în Babilon. Mai rare sunt inscripțiile care-l leagă pe Iahveh de Așerah, care au fost descoperite: un ostrakon din sec. al VIII-lea î.e.n. înscris cu
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
ce-i priveste se reducea doar la a stârpi aceste nații de pe teritoriile lor ancestrale, pentru a face astfel loc evreilor. În plus, este fapt atestat că evreii adorau zeitatea lor națională fără a nega existența zeităților popoarelor vecine. Datele arheologice (sinagoga bet-alfa, printre altele) și de critică a textelor levantine (Biblia ebraică inlcusiv) sugerează că Iahve a fost asociat de cei care îl adorau cu Soarele. Fenomenul este destul de răspândit în regiune și apare în tradițiile referitoare la mai multe
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
alte texte din Pentateuh, și anume cele atribuite „sursei preoțești” („sursei P”), numele Iahve îi este revelat prima oară lui Moise, ceea ce duce la concluzia că zeul pe care patriarhii l-au adorat era zeitatea din Canaan, "El". Conform descoperirilor arheologice din Ugarit, El era zeul suprem, tatăl zeilor (prin soția sa, zeița Așerah) și șeful consiliului divin, fiind deci superiorul lui Baal, zeitate adorată de evrei pentru puterea lui de a aduce ploaia. Se remarcă prin semnificația ei formularea "El
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Plessur. Cuira se află pe malul drept al Rinului, fiind situată la altitudini între 570-1.800 m deasupra nivelului mării. Numele Cuirei provine din cuvântul latin "curia", care-și are originea în numele celtice mai vechi "kora", "koriace", însemnând "trunchi". Săpăturile arheologice arată că orașul Cuira a fost înființat pe la anul 3000 î.Hr., fiind și cea mai mare aglomerare urbană elvețiană a vremii. Romanii au cucerit orașul în anul 15 î.Hr. Cuira a devenit capitala regiunii romane antice "Raetia prima", partea de
Cuira () [Corola-website/Science/297728_a_299057]
-
singura care nu are o armată, apărarea țării fiind în sarcina unei paze de coastă cu armament restrâns. Conform și , călugării celți denumiți "" ar fi trăit în Islanda înaintea sosirii coloniștilor scandinavi, posibil ca parte a unei misiuni hiberno-scoțiene. Săpături arheologice recente au scos la iveală la Hafnir, în peninsula Reykjanes, ruinele unei cabane. Datarea cu carbon arată că ea a fost abandonată cândva între 770 și 880. Exploratorul viking suedez a fost primul care a făcut înconjurul Islandei în 870
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
Orașul a fost fondat pe la punctul cel mai nordic al zonei Hondsrug. Cel mai vechi document care face referire la existența lui Groningen datează din 1040. Cu toate acestea, orașul a existat deja cu mult înainte: cele mai vechi urme arheologice găsite se crede că provin din anii 3950 î.Hr.-3720 î.Hr., deși prima așezare majoră din Groningen a fost localizată în secolul al 3-lea AD. În secolul al 13-lea, atunci când Groningen a fost un important centru comercial, locuitorii
Groningen () [Corola-website/Science/297737_a_299066]
-
și o suprafață de 79,66 km ² (din care 1,50 km² este apa), ceea ce îl face să fie, cel mai mare oraș că populație din Achterhoek. , Gaanderen, Wehl, Dichteren, Nieuw-Wehl, Overstegen, De Huet, De Hoop, Oosseld, Schöneveld. În urma cercetărilor arheologice au fost descoperite rămășițe de cranii, ceramică și vârfuri de săgeți de silex care au permis determinarea faptului că zona a fost locuită de mai bine de 11.000 de ani. Vânătorii preistorici au fost urmați de triburi celtice și
Doetinchem () [Corola-website/Science/297736_a_299065]
-
permis determinarea faptului că zona a fost locuită de mai bine de 11.000 de ani. Vânătorii preistorici au fost urmați de triburi celtice și germanice că francii și saxonii. Au fost găsite monede române și de asemenea există dovezi arheologice că zona a fost jefuită în urmă incursiunile vikingilor. Prima atestare documentara a numelui Doetinchem este într-un document din anul 838, care menționează o "vila Duetinghem", o localitate cu o mică biserică. În 887, există o altă mențiune că
Doetinchem () [Corola-website/Science/297736_a_299065]
-
() este un oraș din Țările de Jos. Este capitala provinciei olandeze Zeelandă și se află în regiunea Walcheren. În urmă descoperirilor arheologice s-a constatat că bazele orașului au fost puse la sfârșitul secolului al optulea sau începutul secolului al nouălea. În acea perioadă Middelburg a fost conceput a fi o fortăreața, formând una din cele trei puncte defensive împotriva atacurilor vikingilor
Middelburg () [Corola-website/Science/297741_a_299070]
-
află și gara Fetești și depoul CFR, toate monumente istorice de arhitectură de interes național. În rest, la Fetești mai există opt obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița, ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat „La Scursoare”, ce conține urmele unei așezări medievale timpurii din secolele al X-lea-al XI-lea. Celelalte șapte sunt clasificate ca monumente de arhitectură biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1882) din strada Constantin Brâncoveanu; două case cu prăvălie (1905
Fetești () [Corola-website/Science/297800_a_299129]
-
a judeca") și "mir" ("pace"), sau mai probabil de la vechiul prenume Sędzimir, inca popular în câteva limbi slave. Sandomierz este numit în ; ; ; ; ; ; . Sandomierz este unul dintre cele mai vechi și importante orașe din punct de vedere istoric din Polonia. Descoperirile arheologice din împrejurimile orașului idică faptul că oamenii au locuit aici încă din Neolitic. Ca oraș, Sandomierzul datează de la începutul Evului Mediu, beneficiind de avantajul excelentei sale locații geografice, la vărsarea Sânului în Vistula, pe traseul unor importante rute comerciale. Prima
Sandomierz () [Corola-website/Science/297842_a_299171]
-
bronz, pe malurile râului Słupia, în apropierea vadului unic din regiune. Aceste condiții au reușit construirea cetății slave ("gród") pe insula la mijlocul râului. Înconjurată de smârcuri și mlaștini, cetate era perfect situată din punct de vedere strategic. Adițional, datorită cercetărilor arheologice se știe că așezare fortificată s-a aflat la colină artificială, a avut șanțul natural format de afluenți Słupiei și valul din lemn. Așezarea a primit drepturi de oraș în 1269. În 1308 Ordinul Teutonic a atacat Pomerelia. Słupsk, împreună cu
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
fermieri au apărut în zona actuală a orașului, cel mai probabil prin Poarta Moraviană. Mai târziu, Rzeszów a fost așezare pentru Cultura Lusatiană, urmată apoi de Cultura Przeworsk. În secolul 5 e.n. apar primii Slavi, fapt confirmat de numeroase descoperiri arheologice. Cel mai probabil, până în acel moment, Rzeszów era locuit de Vistulieni. La un moment dat, între secolele 11 și 13 e.n., orașul a fost anexat de Rutenieni. Prinții polonezi ai dinastiei Piast l-au anexat în anul 1264 și în
Rzeszów () [Corola-website/Science/297851_a_299180]