11,111 matches
-
să nu formeze riduri și ca obrazul să păstreze trăsăturile originale. Un miros dezgustător a carne friptă se întinse prin tot satul, dar nimeni nu făcu nici un gest, nici măcar nu păreau să-l fi simțit, căci toți erau atenți la ceremonie. Încet, fără să se piardă flexibilitatea pielii, prăjindu-se, dar prezentând încă aspect natural, capetele începură să se micșoreze pe măsură ce pierdeau grăsimea și astfel, de fiecare dată când războinicii înlocuiau nisipul încins, aveau nevoie de o cantitate tot mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tăiat pofta de mâncare pentru patru zile. — Ați fost de față când le-au micșorat? se interesă plin de înflăcărare Tomás Sierralta. Ați văzut tot? — Foarte neplăcut. Dar, ciudat... Știți că sunteți singurul alb în viață care a văzut vreodată ceremonia capetelor „tzanza“? — Îmi închipui. Era uitată de ani de zile. Ați putea s-o explicați amănunțit? — Mai târziu, Tomás. Mai târziu, interveni preotul. Acum sunt alte lucruri pe care trebuie să le aflu. Erai de față când i-au asasinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apartenența: un scut din argint, încoronat cu o diademă cu trei pentagrame, pe care simbolic erau reprezentate un pocal din aur deasupra căruia era așezat un trandafir purpuriu cu două petale desfăcute peste care se afla o cruce latină; în timpul ceremoniei se îmbrăca cu un costum special de Mare Maestru și de Rege. Ca urmare a acestei mascarade, Nordau amintește faptul că pictorul simbolist francez Alexandre Séon a realizat o lucrare reprezentându-l pe Péladan în postura impunătoare pe care acesta
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
o lume absurdă: trăia Într-o lume melodramatică formată din vampe și din slute, din tipi super și din bizoni; asta era lumea lui Bruno. Michel, de partea lui, trăia Într-o lume precisă, istoricește mediocră, ritmată Însă de anumite ceremonii comerciale - turneul de la Roland-Garros, Crăciunul, revelionul, Întâlnirea bianuală cu catalogul 3 Suisses. Dacă ar fi fost homosexual, ar fi putut participa la Sidathon sau la Gay Pride. Libertin, s-ar fi pasionat pentru Salonul erotismului. Mai sportiv, ar urmări chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
m-a surprins. Credeam că nu mai vrei să ai de-a face cu mine. Nu mai voiam să am de-a face cu tine. Michel se gândi iar la momentul acela: chiar, ce-l făcuse să se ducă la ceremonia aceea sinistră? Revedea templul protestant din Neuilly, sala aproape despuiată, de o austeritate deprimantă, pe jumătate plină cu o asistență ce se ferea să-și etaleze bogăția; tatăl miresei lucra În finanțe. — Erau de stânga, spuse Bruno, de altfel toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de stare unică Într-un spațiu Hilbert. Înțelegeți ce vreau să spun? — Desigur, desigur...”, mormăi slujitorul lui Cristos aruncând priviri În jurul lui. „Scuzați-mă”, spuse el brusc și se Îndreptă spre tatăl miresei. Își strânseră Îndelung mâinile, se Îmbrățișară. „Admirabilă ceremonie, superbă...”, spuse finanțistul cu emoție. — N-ai rămas la petrecere..., Își aminti Bruno. Era cam jenant, nu cunoșteam pe nimeni și era totuși nunta mea. Tata a venit foarte târziu, dar totuși a venit: era nebărbierit, cravata Îi era legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
foarte tare. În privirea lui nu citeam nici inițiere spirituală, nici Înțelepciune; În privirea lui nu citeam decât spaima. A murit la căderea nopții. Ceruse să-i fie Înălțat un rug funerar În vârful colinei. Am adunat cu toții vreascuri, apoi ceremonia a Început. Rugul a fost aprins de David, avea În ochi o sclipire destul de bizară. Nu știam nimic despre el, doar că făcea rock; era cu niște tipi destul de fioroși, motocicliști americani tatuați, În bluzoane din piele. Venisem cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Însă, probabil prevenit, reușise să fugă la timp. Daniel Macmillan ajungea aici la teza sa. Cartea lui stabilea foarte clar că pretinșii sataniști nu credeau nici În Dumnezeu, nici În Satana, nici Într-o altă putere supranaturală; de altfel, În ceremoniile lor, blasfemia era un condiment erotic minor, pentru care cei mai mulți Își pierdeau rapid interesul. În realitate, la fel ca maestrul lor, marchizul de Sade, erau materialiști convinși, libertini În căutare de senzații tot mai violente. Potrivit lui Daniel Macmillan, distrugerea progresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
semneze În registru. Dacă dorea, Îi spuse el Înainte de a pleca, putea rămâne să se reculeagă. Bruno se Întoarse pe autostrada A1; pe la ora unsprezece, ajunse la șoseaua de centură a Parisului. Își luase o zi liberă, nu bănuise că ceremonia poate dura atât de puțin. Intră pe Porte de Châtillon și găsi un loc de parcare pe strada Albert-Sorel, chiar vizavi de apartamentul fostei sale soții. Nu trebui să aștepte mult: peste zece minute, venind de pe bulevardul Ernest-Reyer, fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zise: — Tâmpiții ăștia de hipioți... rămân convinși că religia e un demers individual bazat pe meditație, căutare spirituală etc. Sunt incapabili să-și dea seama că, dimpotrivă, e o activitate pur socială, bazată pe fixare, pe ritualuri, pe reguli și ceremonii. După Auguste Comte, singurul rol al religiei e să aducă omenirea Într-o stare de unitate perfectă. — Auguste Comte, o laie! interveni furios Bruno. Din momentul În care nu mai crezi În viața veșnică, nu mai e posibilă nici o religie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mormăi el furios timp de vreo câteva minute. În timpul Înmormântării, rămase totuși decent, mulțumindu-se să emită felurite cotcodăceli și să dea din cap, ca și cum evenimentul Îi inspira cugetări inedite, Însă prea vagi, deocamdată, pentru a fi exprimate clar. După ceremonie, Michel le dădu un bacșiș bun celor doi gropari - bănuia că așa se obișnuiește. Îi rămânea un sfert de oră ca să prindă trenul; Bruno se hotărî să plece odată cu el. Se despărțiră pe peronul gării din Nisa. Nu știau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nici Annabelle, În ciuda frumuseții ei, nu cunoscuse iubirea; iar acum era moartă. Trupul ei odihnea pe masă, inutil de-acum Înainte, ca o povară pură, În lumină. Închiseră capacul sicriului. În scrisoarea ei de adio, ceruse să fie incinerată. Înainte de ceremonie, au băut o cafea la bufetul din holul de primire al spitalului; la masa vecină, un țigan sub perfuzie discuta despre mașini cu doi ciraci veniți să-l viziteze. Lumina era slabă - câteva aplice pe tavan, printre elemente decorative anoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aflat la marginea orașului, una dintre acele foste suburbii ale Moscovei spre care centrul se Întinsese ca o spuzeală. Zona semăna acum cu o scenă de nuntă, În care familia mirelui și cea a miresei, deși participă Împreună la aceeași ceremonie, nu se pot amesteca și, până la Închegarea relațiilor, doar se alătură. Vechiul cartier se retrăsese dincolo de umerii arși de soare ai clădirii În care locuia Kuznețov, susținuți de contraforți puternici, deasupra cărora ferestruicile mansardelor păreau locașuri de tragere. Era o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
producea o stare euforică. La școală ședințele se îndesiră. Fiecare își raporta activitatea, prilej pentru colegi de a lichida cîteva conturi. Cei noi erau neînsemnați iar cei neînsemnați, mereu găsiți vinovați. Un sentiment apăsător alcătuia substanța acestor întruniri, altminteri adevărate ceremonii. Se veghea cu sfințenie ca ritualul să fie îndeplinit. Observam că, tuturor, reuniunile acestea le păreau firești. Încasîndu-și săpuneala, bărbații se întîlneau la Mitică iar femeile plecau netulburate la plozi și la trebile gospodărești. Trimestrial, ședințele se țineau la centru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Înduioșător, căci maschează emoțiile mai profunde din sufletele oamenilor, umple golul din inimi În perspectiva despărțirii, joacă rolul unei paveze, unei măști ce ascunde adevăratele sentimente. Din această cauză, pentru tînărul, pentru străinul, necunoscutul care vedea și auzea aceste lucruri, ceremonia plecării trenului avea ceva emoționant și pătrunzător. Văzînd și auzind aceste gesturi și cuvinte - gesturi și cuvinte care, sub Învelișul unei limbi străine, erau identice cu cele pe care le văzuse și le auzise toată viața printre ai lui - simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ajutorul cărora am fi fost cu toții pierduți.“ Al doilea gest pe care l-au făcut a fost acela de a „lua În stăpînire“ pămîntul acesta În numele regelui Spaniei și de a Înfige drapelul În pămînt. Astăzi, cînd citim despre această ceremonie solemnă, dramatismul și trufia sa măruntă ne stîrnesc milă, căci ce alt sentiment putem avea față de acești cîțiva aventurieri lacomi, care „iau În stăpînire“ pustiul veșnic În numele altui individ slăbănog, aflat la peste șase mii de kilometri depărtare și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
două se transmiteau simultan imagini din două locuri unde poporul se strânsese în număr mare. Deci în partea stângă, se puteau vedea mulțimea ordonată de turiști nerăbdători, care s-au adunat în fața Westminster Abbey, cu zeci de ore înainte de marea ceremonie, în speranța de a prinde un loc mai bun. In partea dreaptă a ecranului, se transmitea imaginea unor mulțimi întregi de pelerini autohtoni, ce își ocupau locul strategic, în dispozitiv, în fața Izvorului Tămăduirii de la Târgoviște. Aici pălăriile doamnelor, erau suplinite
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
români, veniți din toate colțurile țării, agitau sticle goale, iconițe și pe ici pe colo, începeau să se agite chiar pumni amenințători. Bineînțeles, la adresa babelor care doreau să treacă, fie și cu un centimetru, înaintea lor. Doar din pură coincidență ceremoniile au început chiar în același moment, în ambele părți ale lumii. La Londra, sutele de mii de oameni din asistență, se împing și se calcă englezește pe bătături, chiuind cu entuziasm și aclamând o caleașcă, încărcată corespunzător cu un prinț
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
unșpe camere. Încălzire centrală, faianță și gresie spaniolă. Își împreună degetele ca pentru a-și face cruce și le pupă în vârf: iese o pensiune țuț! Companioana lui doar îl aproba prin scuturări lejere ale capului - părea realmente absorbită de ceremonie. Paltonul muștar nu renunță așa ușor: ca să nu vă zic că cele mai multe camere au vedere chiar către munte. Am locuri de parcare pentru cinșpe mașini. Nu văd ce ne-ar împiedica să demarăm afacerea chiar mâine. Tocmai când voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva de lemn negeluit și Ulrich fu zdruncinat într-o groapă vecină cu mormântul lui Tinel Păpușoi, „gunoier șef și tată de familie model”. Cerșetorii se fandosiră pentru taxa de ceremonie. Cristina le împărți bomboane de mentă. Ăia doi începură să urle, dar văzând că popa, țârcovnicul și groparii aleargă la Soliman fără să mai aștepte vreo răsplată, spălară putina și ei. Știau o scurtătură. Cerul se plumbuise de tot. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dacă ea credea măcar o iotă din ce îndrugam eu acolo. Ne-am îmbrăcat în mare viteză. Nici măcar nu mi-am mai ras barba care îmi ajunsese până la clavicule. I-am zis ofițerului de la Starea Civilă că voiam să amânăm ceremonia cu o săptămână, să ajungă și oamenii mei. Grasul perciunat din fața mea auzise el cum stătea treaba. Îl durea inima să piardă bacșișul dolofan pe care urma să i-l dăm din bun-simț. Ce să mai amânăm dacă tot suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
piardă bacșișul dolofan pe care urma să i-l dăm din bun-simț. Ce să mai amânăm dacă tot suntem aici? Certificatul e gata, v-am trecut în registru, nu mai are rost să amânăm. Ne-a împins în sala de ceremonii, unde era doar o țigăncușă responsabilă cu aruncatul orezului în capul tinerilor însurăței. Omul s-a urcat pe soclu, și-a trecut peste cap fâșia tricoloră și s-a umflat de zâmbet. A rămas un timp așa, cu ochii-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o adevărată resurecție de viziune. Până la 1920 romanul românesc nu avusese timp să parvină, nici să se îmbuibe cu prejudecăți estete.”¹ Hortensia Papadat-Bengescu renunță din vreme la tipul de samariteancă al Laurei din Balaurul. În cele din urmă romanciera abandonează ceremonia egolatră și se dedică lumii, cu toate că grația și suspinul își trag rădăcinile din „cuibul fatal” al subconștientului. Cum sar putea reflecta socialul fără de indivizi, și cum am putea observa indivizii Ăindiferent de calitățile sau noncalitățile lor) fără de introspecția prin care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fiecare are o lacrimă în ochi, chiar și celelalte două asistente din salon. Toți o iubesc și o admiră pe frumoasa Raisa. Se stropește R. cu agheasmă în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și astfel se încheie ceremonia botezului*. Eu fac un pas în spate și întreb una din asistente cât * Botez romano catolic. trebuie să-i dăm preotului: - Nimic, nu-i dați nimic, spune agitată, la noi nu se procedează așa; el este salariatul spitalului. Am mulțumit
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
nu s-a stins. Ea arde pururea luminând văzduhul cerului românesc cu jarul oaselor Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, ștrangulate după ritul talmudic, apoi un glonte în tâmple și coborâte în adânc, peste care se toarnă multe damingene de vitriol - funestă ceremonie și acoperite cu vagoane de beton din ordinul unei clici trădătoare - guvernanții de atunci în frunte cu nefericitul Miron Cristea, Patriarh al Bisericii noastre și Prim Ministru, patronați de un criminal purtător de coroană, Carol al IIlea, hain și nesățios
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]