13,496 matches
-
succes. Cam ca petrecerea de lansare organizată la premiera unui film. Doar că la petrecerea de după premiera unui film, membrii echipei de filmare și actorii din distribuție nu trebuie să-și așeze picioarele în hățurile mesei ginecologice în timp ce niște oameni ciudați le examinează părțile intime. Bine, asta dacă nu-și doresc ei asta în mod special. Kate avea și ea programare la clinica de copii. Așa am plecat amândouă cu mașina. Eram mândră de mine. Fiecare zi în care reușeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mele învăluite în ciorapii transparenți și strălucitori și asupra rochiei scurte, strâmte și negre. James nu putea să-și ia ochii de la mine. Era minunat. Pe drumul de la locul unde parcasem mașina și până la restaurant avusesem parte de niște priviri ciudate. Presupun că eram cam prea elegantă pentru o seară de luni, într-un aprilie cu cer senin, dar cui îi păsa. Chelnerul, un tinerel îmbrăcat într-un costum de seară care nu-i venea bine și care se dădea italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
habar n-avusesem că mă comportasem într-un mod atât de insuportabil. James nu era cumva interesat să se absolve de orice vină legată de acest fiasco lamentabil, nu? Oare James nu încerca cumva să mă manipuleze în vreun fel ciudat? Trebuia să aflu. —James, am spus cu voce stinsă. Îmi cer scuze că te întreb chestia asta, dar nu cumva încerci să eviți să-ți asumi vina pentru faptul că m-ai părăsit? Înțelegi? Dai vina pe mine și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vărs nervii pe voi trei. —Ei, deci e în regulă, a zis Helen. Toate trei au mărșăluit înăuntru și s-au instalat pe pat, în timp ce eu mă ocupam de Kate și le povesteam cum decursese seara. Așa că, într-un fel ciudat, știind cât de dificilă am fost, îmi e mai ușor să accept faptul că James m-a părăsit, le-am explicat. Înțelegi? Măcar am priceput de ce. —Claire, mi-a zis mama rar. Sunt sigură că nu se poate ca tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
c-aș fi fost în stare să recunosc cuvintele astea, „iartă-mă“ - cu siguranță nu rostite de buzele lui James - nici dacă mi-ar fi sărit în poală. Însă trebuia să fiu atentă fiindcă James începuse iar să turuie. Chestia ciudată e că James a crezut întotdeauna că tu o să-l înșeli, nu el. — Cum? l-am întrebat. Deși cam înțelegeam la ce se referea. Eu fusesem întotdeauna percepută ca aia petrecăreață, iar James ca mielușelul casei. — Pentru că tu ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
stare să și ucid pentru un telefon din partea lui. Acum, era mult mai probabil s-ajung să ucid pe cineva dacă telefoanele nu încetau. Apoi iritarea mi-a trecut și n-am mai simțit nimic altceva decât tristețe. Ce creatură ciudată e viața! Capitolul treizeci și șaptetc "Capitolul treizeci și șapte" N-aș fi putut spune că eram fericită. Dar nici nu eram nenoricită. Sau distrusă, așa cum fusesem când mă părăsise James. Presupun că eram calmă. Acceptasem faptul că viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
domeniu care nu-mi pria, poate cu nu aveam cu-adevărat vocație pentru ceea ce făceam sau poate că eram doar leneșă. Ei, indiferent care era cauza, eu nu eram unul dintre oamenii ăia norocoși (deși eu cred că sunt doar ciudați) care au satisfacția muncii. În cel mai bun caz, eu îmi consideram serviciul ca fiind o metodă de a-ți atinge scopul, iar în cel mai rău caz, îl vedeam ca Iadul pe Pământ. Și abia așteptam să ies la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
forțându-mă să vorbesc cu blândețe. Încercând să-mi ascund curiozitatea din voce. Întotdeauna îmi plăcuseră poveștile de interes uman, chiar și atunci când se întâmpla să fiu și eu implicată periferic. Din pătuțul lui Kate s-au ridicat niște sunete ciudate, cumva gângurite. Of, te rog, draga mea, să nu începi să plângi, m-am rugat disperată. Nu chiar acum. Chiar vreau să aud chestia asta. E important pentru mami. Și ce să vezi?! Kate s-a liniștit la loc. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
al vecinului de deasupra. L-aș bate cu bîta. Însă la douăzeci de ani eram turbat, Întărîtarea tinereții - o parte livrescă, cealaltă genetică - justificîndu-se prin povestiri morbide, de groază, exista și furia de a trăi Într-o lume atît de ciudată, de avidă de suprafețe și miorițe. Cu portretul Înțepenit de două mii de ani, pentru că-n urmă cu cinci, pe vremea cînd Imhotep inventa medicina, de pildă, n-avea nici măcar portret, scurma din profil țuguiat pămîntul fără nume după rîme iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
publicul să aibă această reacție: <<Da, fă-o! Hai să mergem să ucidem>>. Ideea era să creez un catharsis violent, pentru ca spectatorii să se trezească spunînd: << Da, omoară>>, pentru ca apoi să-și dea seama: <<Dumnezeule, nu>> ca În cadrul vreunei ședințe ciudate de terapie californiană. Așa mi-a dictat mie instinctul, dar e groaznic să vezi ce se petrece cu publicul”. Minte. Nu i s-a părut groaznic. Și ce mi-a plăcut mie a fost ce se petrece cu publicul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Maurice Jarre. Și, În special, acest personaj Betty, vag faulknerian, pentru totdeauna sudist, trecut prin filtrele alambicului lui Tennessee și prezentînd puternice asemănări cu Eloise, tînăra văduvă de război a lui J.D. Salinger, care, Împreună cu o veche prietenă și copilul ciudat al acesteia, Ramona care avea, să ne aducem aminte cum putem, prieteni imaginari reușește performanța de a ne scrînti inimile În Sărmana gleznă scrîntită. În rest, ce-ar mai fi de spus despre film? Visele. Visele ocupă un loc aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Tatălui pe care altminteri afirmă că-l neagă și chiar decît aceea a lui Iisus, un simplu Învățăcel, nu foarte dotat, un om nefericit care nici măcar nu Înțelege prea multe din lecția pe care Lucifer, Într-un acces prelungit de ciudată bunăvoință, Încearcă, e drept că sceptic, să i-o explice). Așadar Charlie Mundt Își ajută protejatul: omorînd-o pe femeia din pat Întotdeauna a fost necesar un sacrificiu În slujba unui scop nobil, iar dacă-i vorba de-o secretară nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă solidarizez cu păsăretul mai Înaintat”. Lucru, se pare, imposibil, pentru că păsărica intră-ntr-un nor de tristețe ca Mircea Micu, ea nu se poate solidariza din pricina faptului că rămîne mereu „dezbinată de corul păsăresc”. Aici poetul ne transpune În ciudata lume a păsărilor care nu se solidarizează. Multe știe și a văzut bunul Dumnezeu, numai o pasăre dezbinată nu. O și mărturisește, de altfel: „Nu te văita, păsărico, ci mai bine ai urca În văzduh să vezi ce fac altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lor să moară, pentru a se riposta astfel cum se cuvine Împotriva părinților care-aruncă cu pietre. „Am avut un vis urît. Eram undeva, pe malul mării, și au apărut niște indivizi care vindeau sicrie. Însă le vindeau Într-un mod ciudat. Ne studiau pe rînd și cereau, În schimbul sicrielor, cărți de credit. Mie mi-au cerut cash.” (Neil Jordan, Miracle) Complet neglijată-i acum Monica fictivă Împreună cu președintele ei real din Înscenarea, realitate și ficțiune laolaltă, căsătorite și prăbușite În uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din pix. Ne atrage atenția președintele Ku-Klux-Klanului Mare: „Oamenii care fac istoria țării cu palmele lor, cu lacrimile și sudoarea lor, ne-au trimis cîte-o pîine din Ardeal, cu panglica Tricoloră”. Patrioții mănîncă pîine goală, cu panglică. Și au vise ciudate. În decembrie ’89, mărturisește Vadim, „eram liberi, Înaripați”. Legenda spune că Vadim și Barbu erau atît de Înaripați Încît, pe 22 decembrie, au fost propulsați pe scări oarecum În jos de șuturile tipografilor de la Universul. Așa că Înariparea le-a produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și un negrotei slăbănog, Înalt de doi și zece. Un ciudat. Negroteiul a apărut pe la douăsprezece și un sfert. S-a dus la Packard și a palmat un pachet. CÎnd să se dea jos din mașină, Jack s-a Împiedicat. Ciudatul a rupt-o la fugă. Traficanții au ieșit din mașină, cu pistoalele În mîini. Jack s-a ridicat cu chiu cu vai și a scos și el revolverul. Negroteiul s-a Întors spre el și a tras un foc. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a tras un foc. Jack a văzut două siluete apropiindu-se, le-a luat drept ajutoarele negrului și a descărcat În ele un Încărcător Întreg. Siluetele au căzut la pămînt. Traficanții de heroină trăgeau și În negrotei, și În el. Ciudatul s-a aruncat sub un Studebaker model ’46. Jack a mușcat din ciment, rugîndu-se din toate puterile. Un glonte i-a sfîșiat umărul; altul i-a zgîriat picioarele. S-a tîrÎt sub mașină. O mulțime de cauciucuri scrîșneau; o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că femeile nu fuseseră agresate sexual. Poate că nu Coates/Jones/ Fontaine au fost făptașii. Dudley Smith era călare pe caz. Oamenii lui Îi strîngeau cu ușa pe toți făptuitorii de jafuri armate, pe toți cei eliberați condiționat, pe toți ciudații din L.A. care aveau la cazier portul ilegal de armă. VÎnzătorul de ziare care văzuse un Merc mov vizavi de Nite Owl a fost interogat din nou. Acum spunea că ar fi putut să fie un Ford sau un Chevrolet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Bună, sînt Bobby Inge“. „Bing - AX-6005“ - nici un răspuns. Înapoi la „Ted“... — Bobby și mai cum? Îmi pare rău, dar nu cred că vă cunosc. „Jim“, „Nat“, „Otto“ - nici un răspuns. Tot nu-și amintea ce e cu cartea aceea de vizită ciudată. Recurse la o metodă disperată: sună la numărul de apeluri la poliție al companiei Pacific Coast Bell. Sună și tot sună. — Domnișoara Sutherland la telefon. — SÎnt sergentul Vincennes, LAPD. Am nevoie de un nume și o adresă aferente unui număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i așa? Acum fii atent: se zvonește că din cînd În cînd trage heroină pe nas și se mai zvonește că se limpezește la cap la clinica lui Terry Lux. Una peste alta, este ceea ce se poate numi un tip ciudat și puternic din culise. Terry Lux, chirurgul plastic al vedetelor. Șef de sanatoriu: cure de dezintoxicare (de pileală și de droguri), avorturi, dezintoxicări de heroină, orice pentru onorata clientelă. Polițiștii Întorceau capul În partea cealaltă, pentru că Terry Îi trata gratuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de Carolyn, sau cum o mai fi chemînd. Inez se prăvăli În el și peste cîteva clipe deja dormea dusă. Bud o Înveli și se Întinse și el În hol, cu o haină drept pernă. Somnul veni greu - lunga și ciudata lui zi i se derulă prin fața ochilor. Continună s-o vadă pe Lynn Bracken. În zori tresări În somn și se trezi cu Inez cuibărită lîngă el. O lăsă să stea acolo. CAPITOLUL 31 Știa că visează, știa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Moravurile de un caz de pornografie?“ Frații zîmbiră cu superioritate. Loew și Gallaudet Începură să șușotească. Millard Îi răspunse tot printr-un bilețel: „Ba da, o echipă de patru oameni. Nu a găsit nimic. Un pont a dus la «costumele ciudate», dar s-a răcit. Am abandonat cazul. De asemenea, nici un raport de teren de pînă acum n-a stabilit vreo legătură Între Cathcart și pornografie“. Kellerman bău puțină apă. — Cathcart ne-a mai spus că a auzit că răposatul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Los Angeles, actualmente Încarcerat la penitenciarul de pe McNeil Island. I-am spus că este adevărat. Atunci Cathcart a venit cu propunerea lui majoră. A spus că distribuția revistelor pornografice va trebui să fie foarte, citat, strînsă, Încheiat citatul, pentru că, citat, ciudații, Încheiat citatul, care au făcut fotografiile și s-au ocupat de trucarea imaginilor par să aibă multe de ascuns. Nu a detaliat mai mult această afirmație. A spus că are acces la o rețea de, citat, perverși bogați, Încheiat citatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi În stare să-i facă dosar pentru ea. — Dumnezeule! Toate astea pentru o jigodie ca Hudgens! Jack izbucni În rîs. — Domnu’ avocat, una din lucrăturile lui te-a cocoțat În funcția asta! — Da, uneori politica duce la niște alianțe ciudate. Dar mă Îndoiesc că Îl va plînge cineva. Știi, n-avem nici un fir. Am vorbit cu avocații de afară, care m-au asigurat că toți clienții lor au alibiuri valabile. Vor da declarații și vor fi șterși de pe lista suspecților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Russ Millard a fost cooptat la chestia cu Nite Owl și cazul cu fetele goale a fost lăsat baltă. — Îți amintești cumva dacă Vincennes se purta ciudat la vremea aceea? — Nu chiar. Îmi amintesc că apărea la sediu la ore ciudate și că el și Russ Millard nu se prea sufereau. Cum spuneam, Vincennes era un singuratic. Nu lega discuții cu băieții din brigadă. — Îți amintești dacă Millard a făcut vreo investigație anume atunci cînd doi patroni de tipografie au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]