10,301 matches
-
există vreun gen de contrast mai caracteristic față de el decît batjocura. Există totuși mai multe forme intermediare între acești doi poli și vom lua în considerare aici cîteva dintre cele mai importante. Batjocura presupune, cum am văzut, un raport de contradicție, care nu există în cazul rîsului complet involuntar. Batjocorirea este plină de obiectul său, într-un chip antipatic, aducînd cu ea dorința de a se ocupa mereu de el, pentru a-i evidenția și a-i zugrăvi neputința, insignifianța, prostia
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
răgazul și puterea să dezvolte pozitiv ceea ce-i stătea totuși cel mai aproape de suflet, marea forță și autoafirmarea vieții. Mereu își întrerupe elaborarea capodoperei ca să dea cuvîntul batjocurii și antipatiei. De aceea opera nici n-a fost vreodată încheiată. Dar contradicția apare cel mai strident la el atunci cînd sentimentul și patosul distanțării față de marea masă trebuie să constituie un moment esențial în mentalitatea marilor oameni. El nu a văzut conflictul acut dintre pesimismul pe care-l presupune cu necesitate patosul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ci este cu adevărat valoros, că acesta apare ironic în fața mulțimii (Eth. Nic., IV, 9). El posedă într-adevăr înlăuntrul său ceva ce nu poate, firește, să împărtășească dintr-o dată. Grecii de mai tîrziu s-au înstrăinat din nou de contradicția dintre interior și exterior ce ieșea la lumină în ironia socratică. Epicureicii concepeau ironia ca pe o expresie a trufiei și a lăudăroșeniei 28. Învățătorul lui Cicero, epicureul Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
capacitatea de a transpune ceea ce e reprezentat și resimțit în mod obscur, în personaje și evenimente individuale. Iar această capacitate înseamnă ceva pozitiv, nu doar o limitare. Dacă opera este desăvîrșită, dacă turnarea a izbutit, atunci nu mai subzistă nici o contradicție între preaplinul involuntar și personajele cărora li s-a dat formă; acel prisos și-a căpătat toate drepturile prin ele. 18. Ironia ca formă a humorului Genul de ironie care are caracterul consimțămîntului pozitiv la presupunerile altora este apropiat de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poate să existe un conținut de viață atît de intim și de cuprinzător încît orice formă pozitivă să rămînă nesatisfăcătoare, incomensurabilă. Aceasta va fi mai ales situația acolo unde experiența de viață ne-a pus față în față cu mari contradicții, al căror ghimpe l-am simțit. Vom vedea că valoarea pe care o slujește seriozitatea este în contradicție cu alte valori, arătînd printr-asta dincolo de ea însăși. Apare aici un moment negativ, ca și în cazul modelării artistice. Chiar și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rămînă nesatisfăcătoare, incomensurabilă. Aceasta va fi mai ales situația acolo unde experiența de viață ne-a pus față în față cu mari contradicții, al căror ghimpe l-am simțit. Vom vedea că valoarea pe care o slujește seriozitatea este în contradicție cu alte valori, arătînd printr-asta dincolo de ea însăși. Apare aici un moment negativ, ca și în cazul modelării artistice. Chiar și cele mai înalte valori trebuie să capete formă și să fie limitate prin relația cu alte valori. Această
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mod firesc. Folosind-o, nu ne închidem cu totul în noi înșine: omul cu experiență și cel priceput vor deduce seriozitatea din textul glumei. Gluma însăși nu este doar un refugiu, un expedient. Prin ea, sufletul își păstrează superioritatea față de contradicțiile și opozițiile cu care are de luptat, în atașamentul intim pentru ceea ce face viața demnă de trăit. Această trăsătură apare în toate formele diverse ale humorului (la care vom reveni în capitolul următor). Contradicția dintre lumea valorilor și cea a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ea, sufletul își păstrează superioritatea față de contradicțiile și opozițiile cu care are de luptat, în atașamentul intim pentru ceea ce face viața demnă de trăit. Această trăsătură apare în toate formele diverse ale humorului (la care vom reveni în capitolul următor). Contradicția dintre lumea valorilor și cea a realității este aici de cea mai mare importanță. Dacă ne situăm pe o poziție pur empirică, lumea realității este cu mult mai cuprinzătoare decît cea a valorilor. Ceea ce este valoros e numai o parte
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sau cantitativ; în lumea gîndirii și mai ales în cea a valorilor, se manifestă o mărime de alt gen, una a interiorității, pentru care orice extensiune în spațiu și timp este incomensurabilă. Se poate naște un sentiment de înfruntare cînd contradicțiile apar în forma cea mai acută; dar cu cît sufletul se adîncește în valorile înseși și în seriile cauzale producătoare de valori înlăuntrul lumii realității cu atît va ajunge să predomine mai mult humorul. Și, în același timp, o asemenea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Kierkegaard nu îngăduie acestui punct de vedere al lui Solger să-și intre în drepturi. El îl privește cu ochi teologico-hegelieni. În scrierea amintită (și în însemnările din aceeași vreme), Kierkegaard concepea raportul dintre ironie și humor ca pe o contradicție. Ironia trebuie să fie egoistă, aflîndu-se într-o continuă luptă cu lumea. Dimpotrivă, humorul trebuie să fie desprins de lume; el îi apare ca expresia unei seriozității vitale religioase și a conștiinței că aparține unui întreg. Ironia se cuvine să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fie cel mai important sau cel mai nobil. Vreau doar să atrag atenția asupra a ceea ce am numit marele humor și să cercetez condițiile ce-l fac potrivit pentru a fi un sentiment total concluziv. El se naște prin trăirea contradicțiilor vieții, prin conflictul dintre sentimentele individuale, cu colaborarea gîndirii și năzuinței spre un scop ce este păstrat de-a lungul timpului cu energie și fidelitate. Și are posibilitatea de a-și menține receptivitatea pentru noi trăiri. Posibilitatea psihologică a unui
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să rămînă absolut neatins de evenimentele lumii. Humorul este, ca atare, un sentiment din concepția grecească despre viață. Stoicismul caută într-adevăr să reprime și să excludă tocmai acele elemente prin a căror reunire s-ar naște humorul. El exclude contradicțiile vieții, în loc să caute să răzbată prin ele. Humorul este cu putință numai dacă autoafirmarea nu este, în mod obișnuit, atît de scrupuloasă și de încordată încît să se izoleze de orice emoții stîrnite de întîmplările vieții. Humorul presupune că poți
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în al doilea, fiindcă depărtarea de țel e atît de mare. Se strecoară însă în amîndouă o bucurie, fiindcă trăim și respirăm în ceva de valoare, indiferent dacă aparține trecutului sau viitorului. S-a afirmat, pe drept 45, că adevărata contradicție și inamică a bucuriei nu este suferința, ci sînt dezgustul și sila. Bucuria și durerea pot intra foarte bine într-o contopire și organizare. Și melancolia și nostalgia pot de asemeni să meargă împreună. Putem tînji după trecut, cînd ne
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de autoafirmare la egoism (Psychologie, VI C, 1), aceste tipuri sînt urmarea unei dezvoltări ce exclude parțialitatea în cadrul propriului "eu" izolat și în interesele acestuia. Iar această emancipare s-a obținut la școala experienței vieței, grație unei mari energii. În fața contradicțiilor și schimbărilor vieții, se poate forma atunci un sentiment total, care nu e condiționat doar de faptul că acestea au intervenit în propria existență izolată a omului. Această eliberare de opoziția dintre propriul destin și cele străine devine și mai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
într-o formă glumeață, pentru că nu uităm nici o clipă că în spatele lor se ascunde o valoare, care iese poate la lumină chiar și indirect, în surîsul însuși. Și în această împrejurare, baza profundă este aceea care face cu putunță humorul. Contradicția cu batjocura este, în acest caz, cea mai mare pe care ne-o putem imagina și totuși posibilitatea de a glumi nu dispare; tocmai ea este aceea care face din humor un sentiment total. Așa cum am arătat în Etica mea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în faptul că suferim? Chiar și oameni foarte cucernici tăgăduiesc existența unui asemenea sens și ne lămuresc că, dacă cred în Dumnezeu, lucrul acesta e urmarea convingerii că nu el poate fi cauza răului 57. Ceea ce se vădește aici este contradicția dintre valoare și realitate ca să folosim limbajul filosofic și mai ales dificultatea că nu orice realitate poate fi înțeleasă pornind de la valoare. Doar valorile cele mai elementare, legate nemijlocit de existența indivizilor și a sexelor și chiar și acestea numai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
neputinței humorului? Mai înainte de a relua această problemă serioasă, să vedem cum se situează fața de ea cel mai mare dintre toți poeții tragici. 27. Humorul lui Shakespeare Sufletul lui Shakespeare a fost deschis către toate laturile vieții, către toate contradicțiile pe care le include, și el s-a priceput să dea expresie propriilor experiențe în niște personaje și destine individuale. Dacă n-am avut noi înșine prilejul să facem diverse experiențe în preajma lui, ajungem în situația de a fi puși
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
natura mea e conciliantă. De aceea, cazul tragic pur nu mă poate interesa, finndcă de fapt el este, în fond, cu neputință de armonizat". Revine asupra acestei idei în convorbirile cu cancelarul von Muller: "Orice tragic se bazează pe o contradicție ce nu se poate aplana. Deîndată ce intervine sau este recunoscută ca posibilă o aplanare, tragicul dispare". "Numesc tragică o situație pentru care nu se poate imagina nici o ieșire, nici o împăcare" (Convorbiri cu cancelarul von Muller, 6 iunie 1824 și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
știe că viața are în aceeași măsură tragediile și comediile sale. Experiența sa de viață, fie datorată propriului destin, fie trăirii unor destine străine, poate fi bogată și cuprinzătoare. Iar strădania sa pleacă, conștient și inconștient, de la îngăduința cu marile contradicții să-și exercite influența lor îndreptățită asupra timbrului întregii sale dispoziții sufletești. El e obligat să recunoască însă că nu e cu putință nici o organizare sau contopire, acă tragicul e de așa natură încît nu mai alsă nici o putere sau
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
viața, conform concepției lui Kierkegaard. Nici o condiție umană nu poate avea valoare în sine, ci este valoroasă numai dacă este conștient subordonată și trasnformată din punctul de vedere al eternității și al infinitului, pe care îl întemeiază reprezentarea divinității. Din contradicția dintre infinita cerință și finitudinea umană se naște o suferință ce nu poate fi armonizată. În creștinism ținînd cont că vorbim despre creștinismul de la început, de creștinismul originar întreaga viață este trăită avîndu-se în vedere lumea de dincolo, ori mai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
principiul conservării valorii este just, nu valorile empirice sînt cele ce se conservă. Dacă există valori eterne, ele se dezvăluie prin legile nașterii și dispariției valorilor empirice presupunînd că putem afla aceste valori. Pentru humorist, timpul și eternitatea nu sînt contradicții absolute, așa încît să existe obligatoriu între ele o relație tensionată dureroasă. Veșnicia nu este ceva ce așteaptă sau care se află undeva departe în timp. Este o prezență continuă, desemnînd marea legitate ce face inteligibilă orice evoluție în timp
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lucrului mărunt care ne pune piedică, dar și celui mare și avantajos, el ne îndrumă și să ne confruntăm cu soarta tragică, dacă aceasta este realmente o consecință a faptului că am fost credincioși realității și obligațiilor ei. Dispare aici contradicția dintre humor și tragic și se ivește posibilitatea unei tranziții continue, realizată viguros, de la un punct de vedere la celălalt. Nu este vorba de un salt sau, dacă el există, continuitatea nu e întreruptă, în situația în care saltul duce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ultima suflare, la alegerea ca rege a tînărului și cutezătorului Fortinbras, ale cărui energie și temeritate îl vor duce spre alte destine decît cel ursit melancolicului visător. 31. Humor și religie Întrebarea dacă Kiekergaard are dreptate cînd stabilește o acută contradicție între humor și religie depinde, firește, de modul în care definim conceptul de religie. În eventualitatea că are dreptate în definiția lui, humoristul se situează negativ față de religie și refuză s-o recunoască drepzt un punct de vedere superior față de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
referim poate apărea în foarte nume-roase forme și grade. Dar ca să capate semnificație, trebuie îndeplinite două cerințe. Înțelegerea trebuie să fie atît de largă și de coerentă încît omul să aibă reprezentarea acelei mari ordini a lucrurilor, în raport cu care deziluziile, contradicțiile și suferințele aduse de viață să apară ca un dat legat de asemenea de ea și care au pretenția să existe așa cum, totodată, nu sînt capabile să spulbere încrederea în marea coerență în care se dezvoltă valorile vieții. Rezistența pe
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
după ele. Misticii bisericii își interpretau trăirile extatice în funcție de relația lor cu contextul pe care-l stabilea dogmatica bisericii 74; acolo unde se produc stări extatice la unii oameni cu experiență psihologică, în epoca modernă, va apărea dimpotrivă o anumită contradicție între ceea ce este trăit în astfel de stări și reprezentările dogmatice pe care se întemeiază viața religioasă tradițională 75. Relația între trăire și interpretare este diferită pe diversele trepte ale dezvoltării, după cum a arătat Auguste Comte, în teoria sa despre
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]