11,264 matches
-
Dioclețian, Constantin cel Mare și Iustinian s-a realizat o adevărată „stăpânire romană” la nord de Dunăre. Răspândirea creștinismului în limba latină la nordul Dunării demonstrează romanizarea ireversibilă a populațiilor de substrat. Din limba latină provin termenii de bază ai creștinismului: biserică < basilica; Dumnezeu - Domine deus (vocativul lui Dominus deus); duminică < dominica dies; înger < angelus. Romanitatea din sudul și nordul Dunării a continuat și s-a consolidat în secolele IV-VI. Autohtonii s-au integrat definitiv și deplin în romanitatea orientală
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
asirian Teglat Falazar face obligatoriu portul voalului, el stipulând că prostituatele nu trebuie sa-l poarte, ca semn al decadenței lor. <BR> În tradiția evreiască, acoperirea părului de către femei reprezenta un semn de modestie vis à vis de bărbați. Cu creștinismul, portul voalului devine un prealabil al relației femeii cu Dumnezeu. Fapt interesant care arată foarte bine sensul acestui obiect de îmbrăcăminte: Sfântul Pavel justifică obligativitatea portului voalului printr-o formula care sună a condamnare: " [...] orice femeie care se roaga sau
Voalul islamic () [Corola-website/Science/309043_a_310372]
-
perioadă - 1695. Paraclisul este o mică biserică, o capelă, specifică mănăstirilor și reședințelor episcopale sau mitropolitane unde se desfășoară slujbe zilnice. Arhitectura sa joasă, precum și pictura sa originală înnegrită de trecerea timpului, creează fiorul religios al catacombelor primelor secole ale creștinismului. În cea ce privește mesajul dogmatic și istoric al picturii se cuvine menționată originalitatea sa, mai ales în pronaos unde, asemenea unor clișee de film, sunt prezentate ultimele momente din viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos: Tot în curtea vechii
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie. Barbara a trăit în secolul al III-lea în Nicomedia. Datorită frumuseții ei neobișnuite ea a fost ferecată de tatăl ei, Dioscorus, într-un turn. În captivitate se convertește la creștinism. Ca urmare a convertirii tânăra dispune ca sălii de baie din turn să i se adauge o a treia fereastră, semn al venerării. Tatăl își condamnă fiica de îndată ce află acest motiv. Aceasta reușește să fugă și este în mod miraculos
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Mântuitorului. Având în vedere semnificațiile profunde ale calendarului creștin, acest portal adresază omului o chemare de a înainta în spiritualitate prin credința în Cristos și prin participare la viața bisericii. Meșterul a surprins aici, într-un mod inițiatic, însăși esența creștinismului, aceea de a conduce omul spre mântuiriea sa, înțeleasă ca o renaștere în trup spiritual. Butea bisericii din Sârbi Susani este ridicată în întregime din bârne de stejar, legate cu cheotori netede în dinte ascuns. Pereții sunt ridicați drepți cu
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
lăsa locul sistemului de comunități țărănești. Raporturile feudale au fost dezvoltate mai ales în Georgia, Azerbaidjan, Armenia, precum și în câteva părți din nordul Caucazului. Tradițional, cele mai importante religii din Caucaz au fost islamul (răspândit mai ales printre grupurile turcice), creștinismul, reprezentat de Biserica Ortodoxă Răsăriteană (în primul rând de georgieni) și de Biserica Gregoriană Armeană. A treia religie a fost Iudaismul. Mai există și numeroase secte minoritare. În perioada sovietică, întreaga regiune a fost influențată puternic de modul de viață
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
regate semi-independente în cursul istoriei acestei regiuni, au fost cel al Georgiei, la est (secolele al X-lea - al XIII-lea ale erei noastre) și cel al Armeniei (secolul I înaintea erei noastre), la sud. Ambele au fost convertite la creștinism și, în pofida faptului că au devenit subiecte ale Imperiilor otoman, respectiv persan, nu și-au schimbat religia. În secolele al III-lea - al IV-lea, creștinismul s-a răspândit și pe teritoriul Azerbaidjanului. Când a fost cucerit de arabi, Azerbaidjanul
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
al Armeniei (secolul I înaintea erei noastre), la sud. Ambele au fost convertite la creștinism și, în pofida faptului că au devenit subiecte ale Imperiilor otoman, respectiv persan, nu și-au schimbat religia. În secolele al III-lea - al IV-lea, creștinismul s-a răspândit și pe teritoriul Azerbaidjanului. Când a fost cucerit de arabi, Azerbaidjanul a devenit o parte a Califatului arab sub denumirea de Vilaietul Aran. În această perioadă, Islamul devine principala religie a Azerbaidjanului, punând bazele unor noi tradiții
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
chiar bizantini. Ca urmare a dezvoltării ulterioare a economiei în sec. III-IV, în Caucazul de Sud au început sa se dezvolte relatiile feudale. În secolul al IV-lea d.Hr. cele trei regate sud-caucaziene - Kartli, Armenia și Albania au adoptat creștinismul. Până la introducerea creștinismului, în Albania erau răspândite credințele păgâne, dar afirmarea noilor relații sociale a dus la lichidarea zoroastrismului. Înainte de sec. al V-lea orașul de scaun al Albaniei Caucaziene era Kabala (Qəbələ), iar din sec. al V-lea până în
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
urmare a dezvoltării ulterioare a economiei în sec. III-IV, în Caucazul de Sud au început sa se dezvolte relatiile feudale. În secolul al IV-lea d.Hr. cele trei regate sud-caucaziene - Kartli, Armenia și Albania au adoptat creștinismul. Până la introducerea creștinismului, în Albania erau răspândite credințele păgâne, dar afirmarea noilor relații sociale a dus la lichidarea zoroastrismului. Înainte de sec. al V-lea orașul de scaun al Albaniei Caucaziene era Kabala (Qəbələ), iar din sec. al V-lea până în sec. al VII
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
la rădăcina נטר ntr - însemnând „pază”, explicația fiind că poziția orașului pe munte, deasupra Văii Esdraelonului (Valea Izreel) îi permite să servească drept bastion în calea unor oști străine. De la numele orașului se trage denumirea folosită în limba ebraica pentru creștinism - „natzrut”, si pentru creștini - „notzrim”. Locul e pomenit de 12 ori în versiunile elene ale Noului Testament, sub formele Năzară, Nazaret, Nazarat, Nazarath. Formă Năzară (Ναζαρα), considerată cea mai timpurie, se află în Evanghelia după Matei (Matei 4,13) și
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
eparhii: una din eparhii depinde canonic de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, iar cealaltă de . Albanezii din România sunt de asemenea în cea mai mare parte creștini ortodocși, cei mai mulți dintre ei refugiindu-se din sudul Albaniei de azi în perioada otomană. Creștinismul s-a răspândit încă de timpuriu pe actualul teritoriu al Albaniei. Conform tradiției bisericești apostolul Pavel a răspândit creștinismul până în Iliria, iar în Durrës (grec. "Dyrrachion" / lat. "Dyrrachium") a înscăunat un episcop. Primul episcop cu reședința la Dyrrachion al cărui
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
asemenea în cea mai mare parte creștini ortodocși, cei mai mulți dintre ei refugiindu-se din sudul Albaniei de azi în perioada otomană. Creștinismul s-a răspândit încă de timpuriu pe actualul teritoriu al Albaniei. Conform tradiției bisericești apostolul Pavel a răspândit creștinismul până în Iliria, iar în Durrës (grec. "Dyrrachion" / lat. "Dyrrachium") a înscăunat un episcop. Primul episcop cu reședința la Dyrrachion al cărui nume e cunoscut este Asteios (sau Asterios). Sfântul Asteios a primit martiriul în timpul împăratului Traian, în jurul anului 100. Teritoriile
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
La 12 aprilie 2007 a fost sărbătorită printr-o liturghie arhierească cea de-a 70 aniversare a recunoașterii autocefaliei. În mod tradițional creștinii ortodocși locuiau în jumătatea sudică a Albaniei. Râul Shkumbin din centrul Albaniei era granița geografică a extinderii creștinismului ortodox în nord (creștinii albanezi de la nord de acest râu erau/sunt preponderent romano-catolici). Această situație nu s-a schimbat prea mult până astăzi. Ortodocșii albanezi sunt aproape în totalitate de origine toskă. Acest lucru s-a făcut remarcat în
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
reprezentarea formală a luptei dintre bine și rău. În ciuda faptului că reinterpretarea nu corespundea cu tradițiile indigene, sau poate tocmai de aceea, această rescriere a cronicii a slujit, printre altele, ca element al arsenalului misionarilor de evanghelizare și convertire la creștinism al amerindienilor. Deși această versiune ilustrată a legendei a fost prima dată utilizată în 1581 de către preotul catolic Diego Durán, care a dorit să ilustreze lucrarea sa "Atlas de la Historia de los Indios de la Nueva España e Islas de Tierra
Stema Mexicului () [Corola-website/Science/310687_a_312016]
-
a lungul timpului așa cum apar în lucrarea lui Traian Ience, Monografia școlilor din comuna Creaca, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016, <nowiki>ISBN 978-606-914-017-8</nowiki> Legăturile strânse cu orașul roman Porolissum, prezența cimitirului roman de la Jac, Castrul roman de la Brusturi, atestarea creștinismului încă din secolul al VIII-lea (chilia creștină de la Jac), funcția de vamă, sunt câteva elemente care confirmă importanța comunei Creaca de-a lungul istoriei. Deși dispune de bogate resurse ale subsolului, cărbune la Lupoaia, nisipuri cuarțoase la Borza, calcare
Comuna Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/310738_a_312067]
-
de la Tomis (Constanța), Oradea Mare și Cluj, alegând pentru ele episcopi. La 4 februarie 1925, mitropolitul primat Miron Cristea a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind învestit și înscăunat la 1 noiembrie 1925, devenit astfel primul patriarh al creștinismului ortodox românesc. În calitate de întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, el a desfășurat o intensă activitate cultural-misionară: Prea Fericitul Miron a contribuit la strângerea legăturilor Bisericii Ortodoxe Române cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, prin: Importanța și prestigiului Bisericii Ortodoxe Române din acei
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia "All Hallows' Even", numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care ul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte
Halloween () [Corola-website/Science/310816_a_312145]
-
pe un pretext pur laic pentru serbarea „ciudățeniilor imaginare” și pentru oferirea de bomboane. Festivitățile de Halloween sunt obișnuite în școlile parohiale romano-catolice din America de Nord și din Irlanda. De fapt, Biserica Romano-Catolică consideră că Halloween-ul ar avea o legatură cu creștinismul. Cei mai mulți creștini nu consideră că tradiția ar avea rădăcini satanice în origine sau practică și că nu reprezintă nicio amenințare pentru viața spirituală a copiilor: educarea despre moarte și mortalitatea, precum și despre obiceiurile strămoșilor celți fiind, de fapt, o lecție
Halloween () [Corola-website/Science/310816_a_312145]
-
Acesta a fost însă înfrânt și ucis la Bătălia de la râul Idle, în 616 de Raedwald al Angliei de Est, care l-a așezat pe tron pe Edwin, fiul lui Aella, un fost rege al Deirei. Edwin, care a adoptat creștinismul în 627, a devenit în scurt timp cel mai puternic rege din Anglia la acea vreme, fiind recunoscut Bretwalda după ce a cucerit insula Man și Gwynedd din nordul Țării Galilor. Chiar și așa, a fost învins de o alianță formată de
Northumbria () [Corola-website/Science/308806_a_310135]
-
cucerit ținutul Gododdin și în vest obținând rămășite ale Cumbriei, precum Rheged și Strathclyde. Astfel, Northumbria nu numai că se întindea pe partea nordică a teritoriului actual al Angliei, dar și pe partea sud-vestică a Scoției. King Oswald a readus creștinismul în regat, rugându-l pe Sf. Aidan, un călugăr irlandez de pe insula scoțiană Iona, să-i convertească poporul. Aceasta a dus la crearea creștinismului celtic, diferit celui de rit latin, iar o mânăstire a fost ridicată la Lindisfarne. Războiul cu
Northumbria () [Corola-website/Science/308806_a_310135]
-
a teritoriului actual al Angliei, dar și pe partea sud-vestică a Scoției. King Oswald a readus creștinismul în regat, rugându-l pe Sf. Aidan, un călugăr irlandez de pe insula scoțiană Iona, să-i convertească poporul. Aceasta a dus la crearea creștinismului celtic, diferit celui de rit latin, iar o mânăstire a fost ridicată la Lindisfarne. Războiul cu Mercia continua însă, și în 642, Oswald a fost ucis la Bătălia de la Maserfield, Mercia fiind condusă la vremea aceea de regele Penda, care
Northumbria () [Corola-website/Science/308806_a_310135]
-
în 1377 începe zidirea mănăstirii Tismana. Spre sfârșitul vieții s-a retras la Mănăstirea Prislop, unde a caligrafiat un Tetravanghel, considerat cea mai veche carte datată din Țara Românească. Marea Schismă din 1054 a marcat momentul dureroasei sciziuni din interiorul creștinism, care ulterior (c. 1500) a condus la constituirea a două mari ramuri — vestică (catolică) și estică (ortodoxă). În secolele următoare între Biserici a urmat o luptă pentru supremație, întreținută de unii dintre conducătorii din amble tabere, marcată nu arareori de
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
armonizarea lor cu lucrările lui Platon. În cele din urmă Boethius a căzut în dizgrația lui Theodoric, probabil, dintr-o bănuiala că el a fost, în simpatie cu Iustinian, împăratul răsăritean, pentru arianul Theodoric a fost întotdeauna cumva în exteriorul creștinismului niceean. Theodoric a ordonat executarea lui Boethius în 525. Cassiodorus l-a succedat pe Boethius ca magister în 523. Prăpastia a fost tot mai mare între aristocrația senatorială antică al cărui centru era Roma și adepții statului gotic la Ravenna
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
dezvoltarea unei teorii a raționalității, de teoria critică și de filosofia analitică anglo-saxonă. Între 1987-1988 Schnädelbach a fost președintele Societății Germane de Filosofie. S-a angajat de asemenea în dezbaterea publică din Germania (a se vedea aici secțiunea despre problema creștinismului). Cartea lui Herbert Schnädelbach "Introducere în teoria cunoașterii" (v. bibliografia) are cinci capitole. Primul este o trecere în revistă a istoriei atât a teoriei cunoașterii, cât și a contestării teoriei cunoașterii, precum și a preocupărilor de bază din teoria cunoașterii. Al
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]