11,336 matches
-
mai mult îngreunată de problema gerrymander termen ce se referă la delimitări abuzive a districtelor electorale (sau districte cu o formă ciudată alcătuite pentru a minimiza șansele oponenților), și prin urmare de nevoia de a găsi autorități imparțiale împuternicite să delimiteze districtele, cum sunt Comisiile de Delimitare din Marea Britanie. Totuși există și dificultăți administrative și politice în aproximarea egalității, din moment ce putem fi nevoiți să traversăm frontierele locale sau regionale în căutarea egalității. În plus, frecventa retrasare a districtelor creează probleme organizațiilor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fiecare district. Acest număr trebuie să fie aproximativ același pe tot cuprinsul țării, sau măcar zonele de putere și de slăbiciune ale partidelor majore trebuie să fie distribuite aleator. Dacă există un număr mare de districte și dacă frontierele sunt delimitate de comisii imparțiale, această condiție poate fi îndeplinită. Sistemele majoritare uninominale pot produce astfel o reprezentare relativ corectă a tiparelor generale de votare dacă există un număr (mic) de partide relativ egale, dacă sprijinul lor este răspândit "normal" (uniform) în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fi îndeplinită. Sistemele majoritare uninominale pot produce astfel o reprezentare relativ corectă a tiparelor generale de votare dacă există un număr (mic) de partide relativ egale, dacă sprijinul lor este răspândit "normal" (uniform) în țară, și dacă frontierele districtelor sunt delimitate într-o manieră imparțială. Aceasta înseamnă de fapt omogenitate națională. De asemenea, cu cât numărul partidelor semnificative este mai mic, cu atât este mai bine, în consecință este de preferat un sistem bipartidist. În realitate, posibilitățile de denaturare sunt însemnate
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
examina modul cum se va desfășura implementarea. Atât timp cât acest lucru nu se întâmplă, politica este, ca să spunem așa, suspendată. Tipuri de politici Este greu de descoperit cel mai potrivit nivel la care ar trebui analizate politicile; este dificil și de delimitat începutul și sfârșitul politicilor. Dar putem cel puțin clasifica politicile în mai multe tipuri largi, chiar dacă granițele dintre aceste tipuri nu sunt totdeauna precise. Baza pentru o astfel de distincție nu se constituie din domeniile substanțiale ale politicilor, deși aceasta
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o înțelegere mai bună a vieții sistemelor politice. Teorie generală: norme, structuri și comportament Sistemele politice și spațiul tridimensional al normelor Poate cea mai mare dificultate care trebuie depășită în studiul comparativ al guvernării rezultă din faptul că comportamentul este delimitat structurat de instituții și proceduri. La rândul lor, acestea sunt legate de normele și valorile predominante în sistemele politice. Așadar, mai întâi trebuie să clasificăm țările conform acestor norme și, pentru a face aceasta, trebuie să ne referim la trei
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
procesiuni întunecoase/ durerea ruperii în două a sunetelor/ a mirosurilor/ aidoma/ unirii solemne a flăcărilor/ Aprinderea lor ne îndepărtează/ înălțarea/ ne apropie cum îmbrățișarea bărbatului/ rupe-n două fecunda înlănțuire a femeii" (Unirea solemnă a flăcărilor). Atunci când reușește să se delimiteze de dubla tiranie, a influenței și a retoricii gongorice, Ștefan Amariței își fabrică un scenariu complicat, nelipsit de interes, despre sfârșitul lumii, inclusiv al lumii cărților. O galerie substanțială de creaturi întunecate, cu potențial demonic, se naște și din obscuritatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de față, "aripile albe", bufnița de pe umeri și egreta sunt în mod evident însemnele nobleței, mărcile singularității naturii poetice. În numeroase alte poeme din volumele enumerate mai sus apar alte și alte embleme ale diferenței înnobilatoare, prin care poetul se delimitează, orgolios, de o exterioritate ce reprezintă majoritatea numerică, dar și minoritatea spirituală. El cântă "dimineața unui geniu/ mort la țărmul mării negre/ unde bat valuri alegre/ din mileniu în mileniu", umblă "în toga albastră a celui stingându-se/ pe țărmul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și poetă Maria Olteanu), Maria Mănucă este nevoită să suporte și acum, la ani buni de la apariția volumului După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001), consecința "vinovatei" sale duble îndeletniciri: situarea fără drept de apel a operei sale pe teritoriul poietic delimitat exclusiv de maniera reducționistă ut pictura poesis. Ce-i drept, încă de la început, poeta însăși nu a părut a-și refuza capriciul asumării și afirmării! constante, uneori orgolioase, a dublei sale vocații. A se vedea titlurile și cea mai mare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celebre, Mocanorfozele I și II reușesc să refacă, pe un model textual ce datorează foarte mult tiparului mai vechilor heroica species, și epopeea creșterii și descreșterii omului, "o ființă vie printre atâtea altele", marcată însă de instinctul creației, care îl delimitează "de plantă,/ animal, Dumnezeu și/ Arhitect". Reperul emblematic este, desigur, însuși eroul închis benevol în propriul atelier, acolo unde-și poate asuma în voie ambele înfățișări pe care în cazul său le ia "această diferență specifică". Căci dubla vocație este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și puternic,/ imperialul călău" Odă), în nodurile discursive se strecoară, întotdeauna, firele unei ironii stridente, care să reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest amar Sonet ridicol din ultima sa carte antumă, Benedictus: "Rigorile prudenței, credinței, curtoaziei/ noi niciodată nu le vom cunoaște/ decât cel mult în sfera poeziei/ uitându-ne la ele ca la moaște.// Numai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nasc unele din altele, trimit unele la altele, își răspund, se confundă; printr-un joc complicat de asocieri vizuale, aceeași mișcare care le face vizibile le conduce spre o cu totul altă direcție. Ca și visul, mitul nu poate fi delimitat, definit, închis într-un contur precis decît în urma unei operații de conceptualizare, în mod obligatoriu reducționiste, care riscă întotdeauna să-1 falsifice sau să ne dea doar o versiune sărăcită, mutilată, amputată a bogăției și complexității sale. Claude Lévi-Strauss4 nu pierde
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
refuzat ferm această axiomă evanghelică. Așa cum este exprimat, foarte limpede, în capitolul 8 din Cartea a IV-a din Contractul social, acest refuz este și un punct de pornire important al istoriei ideologice și morale din ultimele două secole. Dacă delimitează și pune în antiteză regatul Cezarului și cel al lui Dumnezeu, altfel spus separînd "sistemul teologic de sistemul politic", Rousseau susține că adevărata cauză a "divizării interne", care, începînd cu primele secole ale erei noastre, "n-a încetat niciodată să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o instituție, importanță atestată de numărul foarte mare de rapoarte, de discursuri, de planuri, de propuneri consacrate acestei instituții a sărbătorii, îndeosebi și tocmai de aceea contribuția sa interesează direct subiectul în discuție studiul Monei Ozouf s-a străduit să delimiteze semnificația principală pe care mentalitatea revoluționară a atribuit-o întotdeauna acestei instituții. E o semnificație ce corespunde, de fapt, unei duble voințe exprimate foarte clar. Mai întîi, e vorba de o voință de natură pedagogică, ca "loc de întîlnire pentru
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
stilului de afișare (B - bold, I - italic, N - normal, U subliniat). • STYLE <exprC> - asignează atributul de opac - Q sau trans parent - T, pentru obiectele inserate. • CENTER - clauza pentru plasarea obiectului BMP în centrul unei arii determinate prin clauza SIZE sau delimitate de co ordonatele linie, coloană. • ISOMETRIC | STRETCH - clauze pentru cazul în care zona de afișare a obiectului BMP este mai mică decât dimensiunea reală a acestuia. ISOMETRIC redimensionează obiectul la di mensiunea ariei, cu păstrarea proporțiilor. STRECH crează un raport
BAZE DE DATE ŞI IMPLEMENTAREA LOR ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT by Irina ZAMFIRESCU [Corola-publishinghouse/Science/298_a_611]
-
de Editura Albatros. Obține premiul revistei „Vatra” în 1984. Încadrabil modelului optzecist, poetul vine, în pofida apartenenței la o altă generație, să ilustreze cu fiecare volum „rețeta” unei întregi literaturi. „Priza la real”, „coborârea poeziei în stradă”, „noua sensibilitate”, formule care delimitează spațiul poeziei optzeciștilor, fac parte din opțiunea lui poetică. Structura poemelor este însă diferită, ele nu afectează indiferența față de regulă, nu sunt lungi, dezordonate, ci atent construite. Mai „sentimental” decât congenerii săi, I. înregistrează realul printr-o lentilă colosală. Melodrama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
inexactă, noțiunea de "text descriptiv" riscă foarte mult să privilegieze omogenitatea și autonomia unei forme în detrimentul funcției sale, într-o dinamică textuală narativă, explicativă sau argumentativă, acolo unde de fapt aceasta își regăsește sensul. Deși ne propunem, înainte de toate, să delimităm regularitățile lingvistice (propoziții descriptive și ordonarea lor în secvențe), nu vom neglija orientarea argumentativă a secvențelor descriptive, cheia raporturilor acestora cu discursul în care sînt inserate. O îndelungată tradiție a analizat pînă acum diversele aspecte ale narativității. Vom arăta că
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Vayer). Bineînțeles, preocuparea pentru iluzia reprezentativă lipsește din acest gen de descriere; așa cum notează R. Barthes (1968, p. 86): "[...] Descrierea a avut mult timp o funcție estetică [...]". Și, reluînd ideile lui Curtius, el amintește că, o vreme, descrierea s-a delimitat de orice idee de adevăr și verosimil. Astfel, prezența măslinilor și a leilor într-o regiune înghețată depinde de constrîngerile genului descriptiv, și nu de referent: "regulile generice ale discursului fac legea". 1. M. Bahtin subliniază că "în romanul grec
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe un eveniment contemporan. [Pe cînd] tradiția critică de început de secol XVIII era încă supusă unei clare preferințe clasice pentru general și universal: adevăratul obiect al literaturii rămînea quod semper quod ubique omnibus creditum est. [Și invers] romanul se delimitează întru totul de celelalte genuri și forme de ficțiune anterioare prin atenția ce se acordă în mod obișnuit individualității personajelor și prezentării detaliate a mediului lor [...]. Atitudinea față de timp, în primele ficțiuni, este foarte asemănătoare; succesiunea evenimentelor este dispusă într-
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
decoruri naturale, însă acordă o mare atenție interioarelor [...] și anumite descrieri din Clarissa prefigurează marele talent al lui Balzac de a face din "cadru" o forță penetrantă eficace [...]. Fielding acordă aceeași atenție topografiei acțiunii și cronologiei; numeroase locuri care au delimitat itinerariul lui Tom Jones către Londra sînt indicate cu numele lor, iar așezarea exactă a celorlalte poate fi determinată prin tot felul de alte indicii. Cu toate că nici una din scrierile aparținînd romanului secolului al XVIII-lea nu egalează primele capitole din
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
1920, despre "noua poezie rusă": "violența pe care limbajul o exercită asupra spațiului literar este deosebit de vizibilă în cazul descrierilor, atunci cînd părți coexistente în spațiu sînt dispuse într-o succesiune temporală. Ca o consecință, Lessing merge pînă la a delimita poezia descriptivă sau, mai mult, face ca violența lingvistică să marcheze lucruri motivînd succesiunea temporală narativă printr-o succesiune temporală reală, adică descriind obiectul pe măsură ce apare, haina pe măsură ce este îmbrăcată etc.". (1973, p. 17) 12. " Oralitatea realizează alăturarea dintre segmental
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și atribuirea unei teme-titlu Pentru a aprofunda analiza reprezentării descriptive, poate că ar fi util să lăsăm la o parte, pentru moment, aria pur lingvistică, acordînd atenție cîtorva lucrări semiologice 5. Din această perspectivă, D. Apothéloz (1983) a încercat să delimiteze micro-activitățile specifice ce stau la baza schematizării descriptive. Să ne amintim, mai întîi, că însăși noțiunea de schematizare prezintă interesul de a semnala, în același timp, un proces (pentru noi descriptivul) și un rezultat (o descriere dată). J.-B. Grize
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
diferite între ele (uman vs non-uman) ce fac să rezulte portrete monstruoase... în ciuda declarațiilor ființei de pe tărîmul celălalt reproduse de cavalerul Qualogrenant la versul 328: "Și îmi zise că era om". Procedeul de raportare prin asimilare comparativă sau metaforică se delimitează de procedeul sinecdotic, responsabil cu tematizarea părților corpului personajului. Vom încerca să analizăm, în mod global, construcțiile propozițiilor de la punctele (27), (28), (29), (30), precum și (31), (32), (33). Se pare că, într-adevăr, extrema diversitate a descrierilor poate fi redusă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este posibil ca o DA să fie mai bine memorată decît o secvență descriptivă de stare, în măsura în care marcajul planului său de text ar fi mai bine subliniat. Înainte de a aborda ultimul punct teoretic care ne va permite mai bine să delimităm caracteristicile și diferențele dintre povestire și DA, vom face o ultimă remarcă privind nucleele DA. Acestea au particularitatea de a putea funcționa mult mai liber și de a putea, în orice moment, să abandoneze rolul de funcție pentru a primi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să se grefeze pe el, marcînd astfel punctele de incidență ale unei serii evenimențiale. În cadrul "descrierii homerice", se remarcă faptul că, datorită perfectului simplu, propozițiile descriptive primesc statutul de "nucleu" al lanțului evenimențial-cauzal. De fapt, aceste verbe la perfect simplu delimitează progresia, subliniază planul textului (acțiunile care organizează superficial secvența conferind o ordine cronologică). În măsura în care aceste verbe la perfect simplu nu sînt decît urmele unei coerențe care ar fi putut fi narativă, ne propunem să vorbim, în acest caz, doar despre
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
aici de suprastructură, sau structură secvențială și nu de "macrostructură semantică", noțiune pe care o rezervăm pentru a desemna conținutul global al unui text sau al unei secvențe (temă sau topic de asemenea). 4. Trebuie să notăm faptul că ne delimităm de pozițiile lui Denhière și Legros utilizînd de asemenea termenul de "nucleu" pentru acțiunile principale din DA. 5. Înțelegem aici prin "descriere homerică" ceea ce tradiția a privilegiat. Exemplul nostru (4) din prima parte și nota 14 de la sfîrșitul capitolului 3
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]