12,502 matches
-
fi descoperită de avidul public bucureștean, acolo unde și Cristi se va duce deseori s-o urmărească, fiind sedus de talentul „Păsării măiestre“, cum o va elogia în presă eru- ditul Nicolae Iorga. A fost poate copilăria lor plină de dramă, sărăcie și război sau poate doar dragostea nebună de viață și mai ales de cântec ce a legat prietenia Mariei Tănase cu Cristian Vasile. Se asemănau mult cei doi interpreți, chiar dacă la poli opuși, Maria fiind la început de drum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de puțin familiari, făcându-l să se simtă ca un turist într-o scurtă expediție printr-un oraș prea cuminte, prea liniștit, provincial, bătrânicios și sărăcăcios. Sau poate că așa fusese dintotdeauna, s-a gândit el, numai imaginația copilăriei și drama războiului îl coloraseră în toate chipurile și-l făcuseră atât de dinamic și efervescent. Poate că Brăila lui atât de dragă rămăsese la fel, iar Cristi era cel care se schimbase atât de mult. Sau poate că sufletul său rămăsese
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
s-o ispășească. Deși n-a comis-o! Or, În această acceptare a unei crime niciodată comise eu Întrevăd o metaforă capabilă - ca orice meraforă, nu stilistică, ci psihologică, paradoxală cum se spune azi! - nu numai de a exprima „confuzia, drama morală și fizică” În care am trăit decenii și generații, dar și capabilă de a ne „explica nouă Înșine”, de a ne „face sensibil”, cum se spune mai pretențios, un trecut extrem de important, de esențial pentru existența, dar și pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Moartea, ne Învață unii Înțelepți, face parte din viață - viața, ceea ce numim astfel, nu ar fi posibilă fără extincția individului, dar asta nu-i Împiedică pe cei care o descoperă târziu sau În momente de criză biologică să-i trăiască drama, pervertindu-le, cum spuneam, psihologia și Încărcând alte vârste, cum ar fi „Îndepărtata tinerețe”, cu valori și culori pe care aceasta nu le avusese. De altfel, acest „proces” e observabil și În memoria popoarelor și el a dat naștere și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
65, Înseriindu-mă, spre iritarea unor „mari romancieri și critici ai momentului”, alături de Rebreanu și H.P. Bengescu și pronunțând, printre primii În exegeza critică de atunci, sintagma „proză abisală”. Au trecut anii, Matei s-a expatriat În ’73 și noi, după drama unei separări atât de grave și, părea, ireversibile, ce Însemna În vremea aceea un exil politic, ne-am văzut prima oară la Paris, În vara lui ’76, când, fiind la Stockholm și aflând că Matei și Uca, soția sa, vor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
indivizi și categorii sociale sau etnice pe care să-i declare inferiori, dacă nu de-a dreptul nocivi. Cât de teribilă și de „fioros adevărată” a fost această descoperire psihologică a autorului lui Dincolo de bine și rău a arătat-o drama uriașă și catastrofele fizice și morale pe care le-a adus după el secolul trecut. Cele două sisteme politice și militare de extremă stângă sau dreaptă, sub un pospai de ideologie pescuită În utopicii francezi și parțial În Marx - ideologia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cea expusă mai sus, apropiindu-i de „blânda nebunie”, „ei” vor putea avea parte, dacă nu de un alt tratament, de o privire mai Îngăduitoare, oricum, mai puțin biciuitoare, mai umană. Deoarece râsul gros pe care-l provoacă schițele și dramele caragialiene nu Îi biciuiesc numai pe cei așa-ziși proști, dar și pe cei care fac un caz grotesc, grosolan aș zice, cu evidentă autosatisfacție, de aceștia. O autosatisfacție ce Îi unește pe unii În corul râsetelor batjocoritoare Într-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care se opuneau jafului țăranului român, dar și a orașului, a acelor 15-20 de orașe mari al căror „centru”, ax și echilibru al valorii, profesiunilor și tradiției a fost asfixiat de „centurile” clădite În grabă de cei doi Ceaușescu. Iar drama Bucureștilor este mai puțin cea a ridicării palatului parlamentului sau a distrugerii unor biserici și vechi cartiere - sigur, și acestea! -, dar, cred eu, În primul rând prin această amintită „sufocare a Centrului”, prin „năvălirea”, la propriu, a sute de inși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Petrescu, care mă cucerea cu „pateticul” său, cu febra sa, cu ideile sale psihologice Îmbibate de un fel de sociologie sau radicalitate stendhaliană, În forma stilistică a lui André Gide! Un Nietzsche, un Dostoievski, un Shakespeare, cel din marile sale drame, cel din Macbeth, Regele Lear sau Hamlet - un Hamlet Înțeles nu În cheie romantică, ci existențială! -, ca să nu mai vorbim de un Hardy sau Th. Mann, pluteau Încă, atunci, ca niște vârfuri inabordabile, „inexistente”, În norii unei Înțelegeri care Îl
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adoptat românii și genurile literare și artistice. Până la 1800, literatura română se rezuma la scrieri religioase, cronici și „romane populare“ de factură medieval-bizantină. Literatura modernă Începe În secolul al XIX-lea. După modelul francez se scriu elegii romantice, nuvele și drame istorice... Pictura religioasă de tip bizantin (singura practicată până În secolul al XIX-lea) se retrage discret În favoarea formelor artistice europene. Portretele și peisajele respiră atmosfera Parisului și a Barbizonului. Și orașele Încep să se modernizeze (de prin anii guvernării lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o țară conformă idealului comunist, cu alte cuvinte pentru a transforma rapid o țară agrară Într-o țară industrială și o societate care nu prea auzise de comunism Într-o societate impregnată cu valori și atitudini comuniste. Aceasta a fost drama României: s-a lovit mai tare ca În alte părți Într-un corp social care era el Însuși mai fragil. În primul moment, odată cu răsturnarea regimului Antonescu, optimiștii sau naivii au putut crede că România intră În sfârșit În zodia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fără vreo pregătire, fără un program alternativ (contracepția fiind aproape necunoscută), ceea ce părea a fi un drept natural a devenit un delict, sancționat cu ani de Închisoare (atât pentru cine practica operația, cât și pentru femeia implicată). Au fost nenumărate drame: operații improvizate, decese, condamnări. Femei aflate Între viață și moarte interogate de procurori. Copii nedoriți. Copii născuți anormali, fiindcă se Încercase, prin metode empirice, eliminarea lor. Și, mai ales, o stare de permanentă nervozitate În familii, În raporturile cotidiene dintre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Cu alte cuvinte, P.D.S.R. a câștigat alegerile, fără a obține Însă majoritatea absolută, În timp ce Partidul România Mare a făcut un salt uluitor, de la 4,5 procente În legislatura precedentă la circa 20! Liberalii au obținut mai puțin decât speraseră. Însă drama a fost a Convenției (și a țărăniștilor, partidul său principal), care pur și simplu s-a prăbușit, beneficiind doar de 5% din sufragii și ratând astfel intrarea În Parlament (pentru care ar fi avut nevoie de 10%; noul „prag electoral
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Îmbrăcăminte...). Cumplit pentru ei a fost Însă faptul că au trăit ani de zile cu frica În sân: orice li se putea Întâmpla. Publicat recent, Jurnalul scriitorului român evreu Mihail Sebastian (1907-1945), excepțional document pentru acei ani, pune În evidență drama unor oameni care până atunci se socotiseră integrați În societatea românească și se vedeau deodată părăsiți sau tratați cu condescendență chiar de vechii lor prieteni români; și, peste toate, frica...<endnote id="8"/> Cert este Însă că acești evrei au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
totul perspectivei evreiești. Evreii au o sensibilitate pe deplin justificată În privința extremei drepte; tot așa, românii manifestă susceptibilitate În materie de comunism. Este ceea ce Occidentul, care a suferit de pe urma nazismului și a diverselor fascisme, nu Înțelege prea bine; pentru români, drama cea mare a fost comunismul; În această privință, durerile lor nu sunt aceleași cu ale evreilor. Ar fi Însă exagerat ca unele accente diferite — care țin de libera discuție intelectuală — să fie etichetate drept „antisemitism“. În fapt, raporturile dintre români
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În locul ei urmând să se construiască (dar nu s-a mai construit) noul Palat de Justiție, ceea ce presupunea demolarea vechiului Palat de Justiție, situat cam prea central; Într-un oraș comunist, justiția Își are locul mai la margine, conflictele și dramele care conduc spre ea fiind cu totul străine „viitorului luminos“. Ceaușescu a confiscat și Palatul Cotroceni, unde n-a locuit nici un moment și nici nu l-a utilizat În vreun fel (tot așa a procedat și cu Peleșul și cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o lume diametral opusă și un alt eu. Problema cu care mă confruntam în dimineața aceea era faptul că aveam nevoie să compun o alternativă pașnică vizavi de teroarea nopții precedente, însă jumătatea de univers a vieții unui scriitor încurajează drama și durerea și înfrângerea propice artei: din noapte putem face zi, din iubire ură, serenitatea devine haos, bunătatea răutate, Dumnezeu se transformă în diavol, fiica în prostituată. Am fost mai mult decât răsplătit pentru contribuția mea la acest proces, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de East, despre vânătaia de pe obraz („Am căzut“). Surorile mele s-au minunat cât de mult am început să semăn cu tata acum, când intrasem în vârsta a doua. Am dat din cap și le-am întrebat despre recentele lor drame și triumfuri; una era asistenta actriței Diane Keaton; cealaltă tocmai ieșise dintr-o clinică de dezintoxicare. L-am ajutat pe iubitul mamei - un tip din Argentina care trăia cu ea de vreo cincisprezece ani - cu grătarul de somon. Cina a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-au ridicat și au părăsit demonstrativ sala. Moderatorul spaniol, care până în acel moment al dezbaterii comentase cu mult aplomb orice intervenție, a urmărit cu un zâmbet înțelegător cele întâmplate. Noroc că Varlamov era ultimul pe lista vorbitorilor... VITALIE CIOBANU: Drama dublei identități - iată un subiect la fel de permeabil pentru un neamț originar din Banat și pentru un român basarabean. Un alt subiect: colaboraționismul intelectual în țările comuniste. Richard Wagner îmi relatează istoria unui șef de cenaclu din Berlinul de Est, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atipică pentru un islandez, bănuiesc, alternează cu faze de încruntare și agresivitate verbală, trădând un metabolism artistic mai complicat. Nu i-am prea auzit râsul...). Pentru un public eterogen ca al nostru, s-ar fi potrivit un muzical sau o dramă; nu toți înțeleg la fel de bine franceză, spre a suplini, printr-un text împroșcat ca din mitralieră, cvasiinexistenta acțiune scenică. Sunt obosit, derutat și dezamăgit - și de spectacol, și de aspectul exterior al orașului: excesiv de sobru, gri, lipsit de atractivitate. Ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de campanie, compune fundalul unor povestitori angajați în evenimentele relatate: militari, reporteri, locuitori din Ypres, medici și infirmiere. Realitatea războiului văzută din unghiuri și de persoane diferite, aparținând ambelor tabere; istorisirea se face, succesiv, în franceză, germană, engleză și flamandă. Drama războiului arată la fel în toate limbile, suferințele și absurditatea morții sunt aceleași... Un muzeu postmodern, o istorie din perspectivă multiculturală, în care vechi inamici își dau mâna pentru a edifica o operă de resuscitare a memoriei și pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din Moldova, înainte de criza rusească, din ’98. Lituanienii, mult mai prevăzători, mai convinși de valorile lor - dovadă că nu au intrat în „cușca” CSI-stă -, au fost, se pare, mult mai puțin afectați de acel crah financiar care a provocat atâtea drame în zona noastră folclorică. 27 iunie, marți VITALIE CIOBANU: Al doilea element care îmi amintește într-un mod izbitor de Chișinău, după hotelul Lietuva, este ghidul care ne însoțește în excursia noastră prin Vilnius în această dimineață. Seamănă leit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Rusia, vezi Doamne, doar literatura ar trebui să-i preocupe. Dar și unii occidentali s-au arătat reticenți sau și-au retractat ulterior adeziunea. Nu a fost de acord să semneze, de pildă, spaniolul Alberto Porlan (altfel, foarte sensibil la drama fostelor colonii sovietice, în speță față de români) și englezul Glen Patterson. Spania și Marea Britanie își au propriile probleme cu separatismul basc și, respectiv, nord-irlandez, fapt ce îi face pe cei doi să fie, în general, mult mai circumspecți când vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost atunci în țară, dintre cei care au trăit comunismul fiind în fruntea unor instituții sau, pur și simplu, personalități-țintă ale persuasiunilor brutale ale securității, directe sau perfide, laterale, prin mediu sau membrii familiei, nu va putea înțelege lupta și drama acestor oameni, pe umerii cărora apăsa întreaga tradiție și răspundere a „vechii Românii”, o Românie părăsită de Vestul orgolios și îmbibat de victoria sa contra nazismului, fraternizând în luptă și, cum am văzut, uneori și în ideologie cu Rusia lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
său Titu Maiorescu, „a întors spatele” poeziei franțuzești, de care asculta pontiful poeziei românești de atunci, un Alecsandri, și s-a apropiat de nemți, de la Hölderlin la Th. Storm și Lenau, preluând chiar trama unui basm german ca osatură pentru „drama” Luceafărului! Chiar și „admirația” sa pentru „titanul Hiperion” arată printre altele că Eminescu nesocotește motivele mitologiei populare, ale „bunului-simț”, ale „armoniosului moderat”, „la scară umană”. (Cătălin și Cătălina devin iute un Făt-Frumos și o Ileană Cosânzeană reduși la trivial!Ă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]