11,537 matches
-
Criterionul, se realiza o operație de anamnesis platoniciană, scopul fiind acela al trezirii auditorilor, al modificării modului lor de fi în lume. 535 Idem, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 166. 536 Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999. 537 Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 225. 538 Mircea Eliade, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Editura Junimea, Iași, 1992, p. 313. 539 Ibidem, p. 313. 540 În alt articol, Mircea Eliade, "Gabriel Negry
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
îndemna la crearea unei drame fantastice românești pornind de la teme folclorice ca priveghiul morților, jocurile de copii - considerate resturi din ceremonialele inițiatice și riturile agricole - Noaptea Sfântului Andrei, solstițiul de vară, misterul topitoriilor metalelor prețioase, teme care conduc către izvorul etern de creație, prezența fantastică. 542 Doina Ruști, op. cit., p. 109. 543 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 178. 544 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, III, De la Mahomed la epoca Reformelor, Editura Științifică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
contradictoriului, obișnuită să privească gândirea și lumea ca orientate spre non-contradicție454. Această tradiție este atașată unui model ontologic "substanțialist", de origine aristotelică 455, în care cele ce sunt au o realitate de ordin substanțial, unitară, identică cu sine, fixă și eternă. Lupașcu consideră că acest model ontologic a dat configurația logicii clasice: o logică statică, menită doar să expliciteze constituția ontologică definitivă a lucrurilor, o logică a non-contradicției, constituită pentru o realitate ce exclude contradicția. Logica aceasta, cu excepția poate a încercărilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se preschimbă, dimpotrivă, în realitate supranaturală"560. În altă parte, acest paradox este definitiv fixat ca un aspect propriu oricărei hierofanii: "această coincidență paradoxală a sacrului și a profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și a relativului, a eternului și a devenirii, este ceea ce dezvăluie orice hierofanie, chiar cea mai elementară"561. Hierofania exemplară pentru omul istoriei care ne cuprinde și pe noi este aceea a întrupării lui Isus Hristos. Paradoxul ei a dus, cum arăta Lucian Blaga, la inventarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a simbolului este de a unifica: "Un simbol revelează întotdeauna, oricare ar fi contextul, unitatea fundamentală a mai multor zone ale realului 570. El este punct de întâlnire între planuri radical diferite, între o realitate esențială și una fenomenală, între etern și schimbător. Mircea Eliade exprimă această natură paradoxală a simbolului iarăși prin formula coincidentia opossitorum. Obiectele ce devin simboluri sunt transfigurate, se transformă în altceva decât par să fie în experiența obișnuită, în felul acesta ele încetând de a mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de la principiul normativ al menținerii forțate sau cu orice preț a stării de echilibru a sistemului. Drept urmare, stabilitatea sau echilibrul ecosistemelor trebuie redefinite ca oscilație între anumite limite critice. Ecosistemele, asemenea universului fizic, nu sunt mecanisme aflate într-un echilibru etern, ci ele evoluează și se transformă. Nici un sistem, deschis sau închis, nu se poate autosusține la infinit, de unde rezultă că o așa-zisă încercare de a-l salva prin menținerea artificială a stării de echilibru este nenaturală sau nefirească în raport cu
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
drepturi și obligații sunt tranzitive chiar în raport cu momentul actual, în sensul că așa cum noi avem obligații față de generația imediat următoare și generația imediat următoare are obligații față de generația care îi succede. Aceste drepturi sunt prezentate în trei forme: - contract extins etern între membrii unei generații și membrii generațiilor viitoare, cu toții uniți în mod inextricabil, așa cum susține E. Burke; - contract mai puțin extins între membrii unei generații și membrii generației imediat următoare, așa cum susține Rawls; - drepturi bazate pe ideea că generațiile viitoare
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
The Autobiography of Charles Darwin, Colins, Londra, 1958, p. 90. 84 Elliot Sober, "Philosophical Problems for Environmentalism", în B. G. Norton (ed.), The Preservation of Species, Princeton University Press, Princeton, 1986, pp. 173-194. 85 Despre această stare naturală uniformă și eternă scrie Aristotel: În adevăr, aceasta e opera cea mai naturală pentru vietăți, câte ajung la maturitate nemutilate sau cu reproducere automată: de aceea o ființă la fel cu sine, un animal un alt animal, o plantă o altă plantă, pentru ca să
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ce răsare din neființa unității înfășurate în sine configurează forme existențiale posibile sau potențe ale increatului desfășurate în marea țesătură a undei creatoare, șir de forme în peregrinarea lor ascensională spre lumina ființei. Imaginea- undă se desprinde astfel "din apele eterne" pentru a-și însuși "vestmântul acelor care mor"; întruparea sa în lumină ia forma pieritoare a lucrurilor create. Ieșirea din ascunderea universalei inaparențe este o permanentă facere și prefacere a tot ce ființează și apare în ființă, fiind totodată o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care își iau zborul sau cuvintelor abia rostite, unduirea în care se imprimă ființarea lor în drumul spre ființa posibilă: "Acest spațiu îmi apare ca un deșert de paseri ce-și iau zborul - plecări mai line ca exodul norilor, limpezi, eterne plecări. Aceste gesturi vagi, aceste cuvinte abia rostite, au și plecat, imprimate în apriga rigiditate a undei. Sau dacă vrei, timpul lor e imprimat, o, prietene, în respirația spațiului, în proiecțiunea lui de energie"8. Un intermundiu diafan, nevăzut prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Un intermundiu diafan, nevăzut prin sine, euritmia trepidantă în care "armonia țese cu aripa ei, prin firele lumii, o zare măiastră de tonuri"9, transparența brăzdată de forme ale zbaterii, unduiri întrezărite ca într-un vis ce deschide peisajul cerului etern. Nu surprinde faptul că "în transparența de oglindă a nopții", în "diafaneitatea nopții"10, "tremura aripa unor imense paseri diafane" iar zarea țesută de aripi e "un simbol transparent al frumoasei creații", căci se cuvine "să vedem în această urzire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dar care, "prins încă în mrejele diafane ale visului, încearcă spaima unui univers evanescent"33. Pe de altă parte, asistăm la nașterea imaginilor în mediul transparent al devenirii, cel care le primește la sine și le reverberează spre cerul formelor eterne. Aici poezia "se înalță până la càstele regiuni ale ideei", căci ea "renunță la tot ce ar putea-o îndepărta de condiția ei meditativă, filosofică, metafizică"34. Mediu văzut - cum spune Platon - ca într-un vis, prin vălul diafan ce lasă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
face în ambele direcții, cota înaltă de pe culmea căreia se vede atât versantul manifestărilor materiale cât și cel al nemanifestatului pur spiritual. Ambivalență ambiguă, cum spuneam, căci "E puțin înainte de auroră. Dar aurora/ Nu vine niciodată aici. Poate e un etern amurg/ Și undele acestea cu văluri ușoare să-nsemne ora/ Dintre seară și zi". Imaginea se profilează cu greu, nu pentru că nu ar fi concretă, aplicată pe sensibilul real pe care îl exprimă; nu, prin urmare, deoarece i-ar lipsi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
expresivitatea, plasticitatea. Conturul ei nu poate lua decât forma incertă a fulguranței, fragilitatea evanescenței, într-o lume intermediară - a lui nici...nici - în care spațiul și timpul sunt încremenite 4, totuși poate o lume a veșnicei culmi ("Poate e un etern amurg"), lumea dintre. Nu numai că exterioritatea se înscrie în dispariție, dar conversiunea ascensională amintită este o interiorizare, o adâncire din perspectiva căreia datele prezenței exteriorului devin nevăzute. Interiorul se răsfrânge în exterior, ab extra ad intra, întoarcere pe dos
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai vedem fără să avem ochi? Și auzim/ Fără cornete acustice. Obrazul tău e foarte frumos fără să mai fie obraz/ Flori palide vor crește pe unde au trecut ochi. Zi-mi/ Alte povestiri - îmi cereai - . Nu mai era timp. Etern azi". Vederea, auzul nu mai sunt funcții sensibile legate de organul care le face posibile. Posibilul are propria ființare, se desprinde de cauzalitatea ființei determinante, astfel încât - din acest punct de vedere - un obraz poate fi frumos și fără să fie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pare să fie o revelație directă, dar revelarea are nevoie de distanța unui intermediar, de medierea diafană în care să se producă 12. Nu există drum spre revelație, și nici timp în așteptare, timp al exilului în pustie 13. Un etern azi al posibilității imposibilului, care e însuși posibilul revelației: "Numai o dungă subțire la orient". Orient fără orizont, căci el e doar orientarea spre răsăritul înțelesului mediat de propria apariție în înțelegere, arătând înălțimea originii de atins: "Un soare egal
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poemului, mai curând întrebător decât răspunzător, conturul fragil al unei forme care, căutând "sprijin altei lumi uriașe", deschide unghiul de vedere a celor nevăzute, "unghiul de aur al eternității"3 ce strălucește în urma zeului? Or zeul e forma universală a eternei frumuseți, care nu răspunde prin el însuși, ci - indirect - în urma luminoasă pe care o imprimă în cele ce sunt: "Oglinzi și ochi întreabă, și toate vor răspunde/ Că domn al frumuseții, pur archetip, tu ești"4. Răspunsul se dă prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului, interioritatea inaparentă unifică două mișcări opuse în aparență, căci într-acolo se coboară prin trupul transparent în nelumea începutului, în "eternul timp interior" sau în "adâncul vast cât lumea" scăldat "în lumina-naltă a marelui azur"14. Dar de acolo, de pe pragul cel mai de jos al adâncului germinant, se urcă pe "cărare prin lăstare de lumină", pe "pârtii către rai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de înțeles, se încheagă în figura inaparentă a originii. De aceea tot ce se înalță în imaginea frumosului este frumosul însuși care luminează ca trup al ascunderii și strălucește răspândindu-se în cele pe care le ridică spre cerul formelor eterne: "știm pe/ Ce formă ideală ne împlinim unirea"16. Astfel încât coborârea și înălțarea nu sunt la drept vorbind două acte succesive; ele configurează - abia în figura văzută a nevăzutei creșteri - dinamica ființării orientate, absorbită în orbita Unului creator 17. În
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
născător de frumusețe. Frumusețea iese la vedere în cele sensibile pe care le transfigurează, ea însăși ființând în corelație intimă cu ceea ce, opunându-i-se, apare într-o nouă lumină ("Te înalț din carne, frumusețe pură/ (...)/ Mângâi lung tiparul formelor eterne"25). Dacă zeii "albi" sunt întruchipări ideale ale transparenței supralumești, sălășluind "acolo unde norii noștri n-ajung,/ Sub bolțile marelui azur fierbinte", "zei limpezi,/ Hopliți ai frumosului veșnic"26, frumosul pe care îl insuflă în creații îi face pe ei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sufletul frumos care, ca răsfrângere speculară a înălțimii celeste, duce cerul mai departe. Pentru ca minunea să se limpezească, să apară ca splendoare strălucitoare a frumosului, trebuie străbătute toate vălurile ce ecranează, limburile stratificate prin care se coboară până în "fără-de-fundul visului etern", în "negrul afund fără de vad"28. Revelarea revelatului nu apare decât pe un fond revelator: în obscuritate, în banalitate, în sărăcie, în pustie 29. Coborârea în lumea pustiită, "în vipiile marii asceze"30, este o treptată eclipsare a determinațiilor mundane
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o adâncime și - invers - tot ce se află jos își are reflectarea în lumina de sus. Așa cum "prăpăstiile tale încep chiar din mine,/ Dintru-nceput deschise-n inima mea", "prăpastie cu adânc de fericire", la fel "din fundul oarbei groape/ Eterna rădăcină spre ceruri dă lăstare"43. Nelocul începutului e semnul ivirii semnificabilului al cărui trup arată conturul unui on topos imaginal: "Eu cer/ Să urc iubirea toată, cum urci o înălțime:/ Sub orice pas să-i crească o nouă adâncime
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unui exemplar multum in parvo. Cuvântul întemeietor - logos al Începutului absolut (cf. Ioan 1, 1) - rostește creația în numele veșniciei pe care o sădește în cele încă netocmite, rostire originară ce luminează mărturisitor venirea în lume: "Sămânța nemuririi, iubite, e cuvântul,/ Eternul se ascunde sub coaja unei clipe". Cuvântul care dă lumină vieții luminează în întunericul ce nu îl cuprinde; el se dă ca ascuns luminător al tuturor celor create. Cum se poate însă ca ceva ascuns să lumineze și să rostească
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în suflet, ca izvor nesecat de frumusețe 77, așa cum timpul sosește încolțind din sămânța nemuririi, ascunsă "sub coaja unei clipe": Cine ne puse-n suflet aceste magici chei?/ Egali în frumusețe și-n genii de o seamă,/ Am descuiat tărâmul eternelor idei". Cheia se află la purtător - am zice -, în sufletul frumos care, asemănându-se cu frumosul etern, cunoaște frumosul, creează frumusețe 78. Este forma recunoscătoare a Formelor, în care se reformează veșnic "tărâmul eternelor idei"79. Dacă, pe de o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
coaja unei clipe": Cine ne puse-n suflet aceste magici chei?/ Egali în frumusețe și-n genii de o seamă,/ Am descuiat tărâmul eternelor idei". Cheia se află la purtător - am zice -, în sufletul frumos care, asemănându-se cu frumosul etern, cunoaște frumosul, creează frumusețe 78. Este forma recunoscătoare a Formelor, în care se reformează veșnic "tărâmul eternelor idei"79. Dacă, pe de o parte, creația înseamnă închidere, intrare a cuvântului în forma determinată a ființei, pe de altă parte, cuvântul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]