12,214 matches
-
doar în Europa. Altfel vom trăi în orizontul celebrității locale sau al condiției epigonale și vom aștepta, cum spunea Noica, într-o conferință despre veacurile culturii (prin 1984), "racordul cu veacul XXII", după ce vom fi trecut prin haosul pe care filosoful îl prevedea pentru secolul de față. Intelectualul în cumpătul vremii La început a fost: cărturarul Un dialog autentic despre anatomia și fiziologia unei societăți poate pleca, între altele, de la analiza personajelor prezente într-un simbolic portret de familie (sau grup
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Așadar, discriminarea intelectualului scriitor se produce, și pentru criticul francez, tot prin puterea pe care o are sceptrul ideii. Iar complicitatea scriitor/scriptor, cum observa și Morin, a intrat, odată cu Montaigne, în ființa intimă a intelectualului. Astfel că moraliștii și filosofii luminiști au elaborat cărți, au produs deci idei, dar au pus totodată aceste idei în ecuația vieții publice, în al cărui spațiu s-au manifestat atunci cînd au coborît din al lor turn de fildeș. Au devenit, altfel spus, intelectuali
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care poate funcționa binomul atașare\detașare atunci cînd e vorba de exegeza autentică). Gînditorul francez este mereu referentul din umbră spre care arată autoarea, conceptele și raționamentele sale sînt chei de control și radare de supraveghere ideatic-discursivă, chiar cînd reflecțiile filosofului devin radicale și insolite. Astfel îl descoperim, de pildă, atunci cînd este descrisă structura unei medicini sociale prin diagnosticul filosofico-politic pus biopoliticii/bioistoriei, așa cum s-au petrecut lucrurile în spațiile german, francez și englez. Corpul înstructurat, după Foucault, în rețeaua
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mă provoacă enervant o altă interogație: cine este totuși cel ce răspunde la asemenea întrebări și la altele încă nepuse?! Unul dintre cei din mine, desigur, dar care dintre ei? Îmi amintesc în acest sens o glumă relativ serioasă a filosofului francez Jean Paul Sartre: acuzînd politropismul personalității sale, avea ceva cu unul dintre cei ce o alcătuiau, un sartre cu care nu se prea înțelegea și pe care îl antipatiza mult de tot. Trebuie să spun că și eu mă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Putnam 1969: 216) Odată cu propunerea de către Einstein a teoriei relativității generale, s-a renunțat la ideea că geometria euclidiană reprezintă cadrul matematic potrivit pentru formularea legilor empirice care descriu unele fenomene empirice concrete. Acest lucru i-a făcut pe unii filosofi să afirme că dacă teoria relativității generale este corectă, atunci unele "adevăruri" despre care se credea că sunt necesare sunt respinse ca falsități și astfel întreaga clasă a "adevărurilor necesare" este pusă sub semnul întrebării. Un exemplu de astfel de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
evitate." (CRP, p. 86) În continuare, vom numi prima problemă "problema statutului special al matematicii", iar pe cea de-a doua "problema aplicabilității" și vom încerca să trasăm o hartă a felului cum a evoluat de-a lungul timpului atitudinea filosofilor față de aceste două probleme. Un lucru asupra căruia vrem să atragem atenția este că, dacă problema statutului special al matematicii (prin statutul special al matematicii am în vedere aici acea viziune potrivit căreia matematica este o sursă de cunoștințe a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
statutului special al matematicii (prin statutul special al matematicii am în vedere aici acea viziune potrivit căreia matematica este o sursă de cunoștințe a priori și reprezintă exemplul paradigmatic de cunoaștere și certitudine) a continuat să reprezinte o atracție pentru filosofi, nu la fel au stat lucrurile cu problema aplicabilității. În afară de cele două probleme menționate, ne vom îndrepta atenția și asupra problemei distincției între matematica pură și matematica aplicată, iar asta din două motive: în primul rând deoarece, așa cum se va
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
pentru a vedea prin ce se caracterizează fiecare. 1.1.1. Sinteticitatea judecăților matematice Putem ajunge prin intermediul unei analize conceptuale a conceptului unui triunghi la teorema noastră? Cum cel mai în măsură să întreprindă o astfel de analiză ar fi filosoful, putem reformula întrebarea astfel: dacă i se dă unui filosof conceptul unui triunghi și i se cere "să găsească în felul lui raportul dintre suma unghiurilor lui și un unghi drept" (CRP, p. 524) poate ajunge el la teorema de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
1. Sinteticitatea judecăților matematice Putem ajunge prin intermediul unei analize conceptuale a conceptului unui triunghi la teorema noastră? Cum cel mai în măsură să întreprindă o astfel de analiză ar fi filosoful, putem reformula întrebarea astfel: dacă i se dă unui filosof conceptul unui triunghi și i se cere "să găsească în felul lui raportul dintre suma unghiurilor lui și un unghi drept" (CRP, p. 524) poate ajunge el la teorema de mai sus? Răspunsul este negativ. După Kant, "în zadar aș
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de linie dreaptă, de unghi și de numărul trei, iar aceasta este departe de ce ne trebuie nouă pentru a demonstra că suma unghiurilor unui triunghi este egală cu 180o. Aceasta nu este, însă, singura cale pe care o poate urma filosoful. Ne putem gândi că acesta are totuși o șansă de a ajunge la teorema noastră, imediat ce realizăm că la baza geometriei euclidiene stau anumite axiome din care sunt derivate toate teoremele cu ajutorul logicii, i.e. că inferența matematică este analitică. Putem
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
la baza geometriei euclidiene stau anumite axiome din care sunt derivate toate teoremele cu ajutorul logicii, i.e. că inferența matematică este analitică. Putem spune, astfel, că în argumentul de mai sus ne-am folosit de un truc pentru a arăta că filosoful nu poate ajunge cu ajutorul întrebuințării discursive a rațiunii la teorema noastră, și anume prin aceea că i-am dat un punct de plecare greșit: conceptul de triunghi. De fapt, pentru a ajunge la această teoremă, trebuie să plecăm de la axiomele
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
17 odată cu dezvoltările care au apărut în matematica sfârșitului de secol nouăsprezece și începutului de secol douăzeci și cu apariția la începutul secolului douăzeci a teoriei generale a relativității. Aceste evoluții ale matematicii și științei au fost privite de unii filosofi ca fiind "un proces continuu de dezintegrare a apriorismului sintetic kantian" (Reichenbach 1936: 145). Pentru a avea o imagine mai clară despre ce este vorba, să luăm aceste dezvoltări pe rând. 1.2.1. Matematica secolului al XIX-lea Se
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Putnam 1969: 216) Odată cu propunerea de către Einstein a teoriei relativității generale, s-a renunțat la ideea că geometria euclidiană reprezintă cadrul matematic potrivit pentru formularea legilor empirice care descriu unele fenomene empirice concrete. Acest lucru i-a făcut pe unii filosofi să afirme că dacă teoria relativității generale este corectă, atunci unele "adevăruri" despre care se credea că sunt necesare sunt respinse ca falsități și astfel întreaga clasă a "adevărurilor necesare" este pusă sub semnul întrebării. Un exemplu de astfel de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
eșecului, nici nu argumentează pentru imposibilitatea realizării unui astfel de program, ci se mulțumește să treacă în revistă dificultățile care au condus în cele din urmă la abandonarea logicismului, respectiv a formalismului și să semnaleze înclinația din ce în ce mai accentuată a unor filosofi de a privi matematica mai degrabă ca fiind cvasi-empirică. Plecând de la dihotomia amintită mai sus și de la eșecul încercărilor de a reorganiza matematica după modelul euclidian, Lakatos conchide că matematica este cvasi-empirică. În acest punct, trebuie să menționăm că prin
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
suferit, de asemenea, lovituri puternice: pozitiviștii logici au păstrat doar o parte din ea (matematica nu a mai fost privită de ei ca exemplu paradigmatic de cunoaștere și certitudine), pentru ca apoi Quine să îi dea lovitura de grație. Există, însă, filosofi cărora le este prea dragă această viziune pentru a renunța atât de ușor la ea sau, cel puțin, la acea parte din ea care mai poate fi menținută, i.e. că matematica este sursă de adevăruri a priori. Putem distinge între
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cel puțin, nu era trasată nici o distincție clară între ele (geometria lui Euclid a fost privită pentru mult timp ca descriind proprietățile spațiului real dar idealizat; iar Newton trata geometria ca pe o ramură a mecanicii). Ce ne spun, însă, filosofii? Să începem cu cele trei mari doctrine care au dominat filosofia matematicii pentru atât de mult timp: logicismul, formalismul și intuiționismul. Găsim la susținătorii acestor doctrine vreun fel de, dacă nu uimire, cel puțin interes față de această situație? Nu, iar
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
felul în care sunt structurate teoriile științifice și rolul pe care îl are în acestea matematica, ci chiar natura cunoașterii matematice. Ea poate fi formulată astfel: de ce este matematica utilă în fizică? Dacă prima problemă îl privește în special pe filosoful științei, cea de-a doua îl privește pe filosoful matematicii. 4.7. Problema aplicabilității matematicii Din capitolul precedent am aflat că între matematică și știință exista o legătură în sensul că în încercarea sa de a-și atinge scopul de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
pe care îl are în acestea matematica, ci chiar natura cunoașterii matematice. Ea poate fi formulată astfel: de ce este matematica utilă în fizică? Dacă prima problemă îl privește în special pe filosoful științei, cea de-a doua îl privește pe filosoful matematicii. 4.7. Problema aplicabilității matematicii Din capitolul precedent am aflat că între matematică și știință exista o legătură în sensul că în încercarea sa de a-și atinge scopul de a explica fenomenele fizice, omul de știință se folosește
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ocupă un loc central în cadrul practicii științifice, ei trebuie să motiveze în vreun fel această utilizare și nu pot face asta decât arătând care este rolul matematicii în știință și explicând cum poate ea să contribuie la cunoașterea lumii. În privința filosofilor nu cred că mai este nevoie să spun nimic aici pentru că întreaga discuție din acest eseu arata destul de bine, cred eu, de ce ar trebui să fie interesați de problema aplicabilității. Să ne întoarcem acum la formularea problemei. În literatura filosofică
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
4.5 am făcut exact acest lucru iar rezultatul nu a fost nici pe departe cel așteptat. 3. Există ceva miraculos în legătură cu teza aplicabilității. Impresia că aici avem de-a face cu o problemă nu este una împărtășită de toți filosofii. Putem distinge între trei situații care ar conta ca o desființare a argumentului nostru și care au fost exploatate de unii filosofi pentru a argumenta că "nu sunt de găsit probleme filosofice adevărate în succesul matematicii aplicate" (Azzouni 2000: 1
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
teza aplicabilității. Impresia că aici avem de-a face cu o problemă nu este una împărtășită de toți filosofii. Putem distinge între trei situații care ar conta ca o desființare a argumentului nostru și care au fost exploatate de unii filosofi pentru a argumenta că "nu sunt de găsit probleme filosofice adevărate în succesul matematicii aplicate" (Azzouni 2000: 1): (i) nu avem de-a face cu o relație (a) pentru că între cei doi presupuși termeni ai relației există o prăpastie de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sunt abordate și li se acordă o atenție deosebită pe întreg parcursul filosofiei moderne. Situația se schimbă odată cu apariția la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX a unei preocupări din ce în ce mai răspândite cu fundamentele matematicii. Preocupare care a focalizat atenția filosofilor doar asupra "matematicii pure". Dar, cum se vede din secțiunea 4.5.1., este posibil să explicăm practica matematică și țelurile ei fără a menționa vreo relație cu realitatea non-matematică și astfel putem să ne ocupăm cu filosofia matematicii, fără
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cu realitatea non-matematică și astfel putem să ne ocupăm cu filosofia matematicii, fără a fi nevoiți să spunem ceva despre relația acesteia cu lumea. Din această perspectivă, matematica aplicată reprezintă un subiect separat care nu trebuie să-l preocupe pe filosoful matematicii. Așa se face că problema aplicabilității matematicii a fost ignorată pentru o bună bucată de vreme. Avem totuși motive bune să respingem o astfel de distincție între matematica pură și matematica aplicată. Shapiro (1997) consideră distincția ca fiind artificială
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
să dispară ar fi aceea în care matematica și fizica nu ar fi de fapt atât de diferite pe cât vrem noi să lăsăm impresia. După N. Goodman (1990), "matematica este o știință a naturii a cărei mare generalitate face mulți filosofi să se gândească la ea ca la o știință supranaturală, care constă din adevăruri derivate independent de experiență despre obiecte care nu sunt date în experiență" (Goodman 1990: 182). Dacă așa stau lucrurile, atunci nu trebuie să ne mai minunăm
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
o anumită doctrină filosofică, atunci ce ar trebui să facem pentru a scăpa de aceasta ar fi să ne folosim de ea pentru a respinge acea doctrină filosofică. De altfel, exact așa s-a întâmplat cu formalismul și cu alte filosofii antirealiste ale matematicii: Aplicabilitatea a fost pentru mult timp călcâiul lui Ahile al explicațiilor antirealiste ale matematicii" (Colyvan 2001: 269). În acest context, în care se consideră că matematica este invenția noastră și apoi se observă că această invenție este
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]