11,048 matches
-
mai pama după decorul incult, natura naturans; suspina după cel compus, civilizat, după natura naturrata. Mi s-a părut chiar stînjenit de ce-i plăcuse cîndva: bradul crescut ca un diapazon, casa (cam coșcovită) a bunului călugăr Paisie, toaca veverițelor pe garduri, ceaiul de melisă... Brăduț cel iubit de toate animalele, cu har actoricesc, pasionat de poezie nu mai exista. Devenise altă persoană. Am mers de-a lungul rîului Nil, de la o cascadă la alta, sub un cer de zinc albastru. "La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o sosi timpul. Dar... numai gînduri albe la zintîi. Doi tineri stau în fața porții mele, contopiți unul în celălalt. Cuprinși de acel farmec sfînt? Aiurea. Deși m-au văzut ("Ce p(iii) mea?") continuă ce-au început, de se zgîlțîie gardul. Li se rupe de doamna trecută de-a doua tinerețe. De ce i-ar deranja? Intimitatea nu-i lucru mare nici pentru el, nici pentru ea. "Ce te chiorăști? Ușcheală!" urlă fata la mine. Sînt inevitabila bătrînică, aia care-i sîcîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a mă conduce cu lesa la veterinar îi surîde. Hai, primesc, da numa' din bulevard. Ia-o înainte, să încui. Se întîmplă ca Tano să împingă poarta cu capul tocmai cînd Milucă, întors de la partida de sex, se apucă de gard, să nu gliseze pe gheață. Agitația de păpușă dezarticulată, de sperietoare vîntuită nu-i place cîinelui meu. Îl mîrîie cavalerește, ca avertisment, dar Milucă urlă un "marș, javră". Pînă să intervin, cracul pantalonului Armani e sfîșiat. I-a compostat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lipit de fuste. Tano l-a alergat de-o mulțime de ori din crengile zarzărului, din vișin, din măr, din nuc, spre bidonville: casele cu pereții acoperiți cu tablă galvanizată, construite pe-un teren rămas fără proprietar. În curtea fără gard, exact ca-n filmul lui Kusturica, Pisică albă, pisică neagră, porcii rod dintr-un Trabant. Pe noi ne rup cîinii în bucăți și Iliescu se pupă cu babele la Cotroceni, zice, judecînd după hainele uzate și după ghetele și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
intră imediat în relații de complicitate cu musafirii. Ca musafir, e nesociabil, arțăgos și ostil. Mă simte un fel de prizonieră a afecțiunii lui Rusalin? Cînd am ajuns la Dorobanț, în urmă cu trei săptămîni, lada de gunoi de lîngă gard era plină cu pensoane, cu spatule, cu schițe rupte, cu tuburi de vopsele neîncepute. Rusalin ne-a întîmpinat cu un bandaj pe ochiul stîng, semn că mai încercase o operație. Mi-am imaginat cu groază irisul sîngerînd. Livingul enorm, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Aș fi vrut s-o liniștesc cumva. Se rujase prea apăsat: fructă vopsită de vitrină, nedorită de cel pentru care se copsese, se înroșise. Nu s-a îndurat să urce la volan. S-a aplecat spre iarba uscată de lîngă gardul înalt și a încercat să strîngă în buchețel cîțiva năsturei prea scurți. Stuchitul mîței, așa-i zicea floricelei ăleia, incredibil de rezistentă la ger, bunica Leonora. Șichy te iubește, Russ. Să nu-mi spurci sufletul, Ana. E fiica mea spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu tot ceea ce se învârte în jurul nostru, se învârte pentru noi...] 5 ani și 6 luni Povestea țărilor Un copil nu căuta nimic. A vrut să pornească în aventură, de asta a plecat el de acasă. El a deschis ușa gardului și s-a dus în Țara Șervețelelor Umede. Și, după ce a văzut toată Țara Șervețelelor Umede, a ieșit pe ușa din spate a gardului. Dar cum a aflat el că există o Țară a Șervețelelor Umede? Ei, doar e o
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
vrut să pornească în aventură, de asta a plecat el de acasă. El a deschis ușa gardului și s-a dus în Țara Șervețelelor Umede. Și, după ce a văzut toată Țara Șervețelelor Umede, a ieșit pe ușa din spate a gardului. Dar cum a aflat el că există o Țară a Șervețelelor Umede? Ei, doar e o poveste!... a găsit-o din întâmplare. Ei, și după aceea, ajunge în Țara... Dulciurilor. Intră pe ușa din față a gardului și vede acolo
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
din spate a gardului. Dar cum a aflat el că există o Țară a Șervețelelor Umede? Ei, doar e o poveste!... a găsit-o din întâmplare. Ei, și după aceea, ajunge în Țara... Dulciurilor. Intră pe ușa din față a gardului și vede acolo numai castele și case din biscuiți și din ciocolată. Vede o jumătate din țară în ziua aceasta și începe să se întunece. El credea că poate să aibă un castel de ciocolată numai pentru el și iau
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
un pat și ceva de mâncat acolo, niște dulciuri, da, așa, și după aceea dimineața a ieșit și a văzut cealaltă jumătate din Țara Dulciurilor pe care n-a văzut-o, da, și a ieșit pe ușa din spate a gardului. Și mai merge el cât mai merge și ajunge lângă ușa din fața gardului din fața Țării de Pastă de Dinți. Acolo se vedeau numai tuburi de pastă de dinți, periuțe, pastă de dinți, erau râuri și chiar o cascadă din pastă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
aceea dimineața a ieșit și a văzut cealaltă jumătate din Țara Dulciurilor pe care n-a văzut-o, da, și a ieșit pe ușa din spate a gardului. Și mai merge el cât mai merge și ajunge lângă ușa din fața gardului din fața Țării de Pastă de Dinți. Acolo se vedeau numai tuburi de pastă de dinți, periuțe, pastă de dinți, erau râuri și chiar o cascadă din pastă de dinți!... Iar butucile erau din periuțe, toți copacii erau ca niște periuțe
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
o cascadă din pastă de dinți!... Iar butucile erau din periuțe, toți copacii erau ca niște periuțe de dinți, numai că în loc de frunze aveau păr din plastic. Și a văzut toată lumea aceea și a ieșit prin ușa din spate a gardului lumii aceea. Și după aceea, după aceea a ajuns... în fața Țării Literelor și a Numerelor. Și acolo totul era din cifre și litere. Toate căsuțele erau așa: în formă de cărți, în care stăteau literele, și căsuțe în formă de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
alții - cărora le-a venit totul de-a gata. Nu știu dacă mai e vreo urmă de casă și de gospodărie „la hotar”, dar când trec uneori prin sat și văd casa părăginită, cu pereți crăpați, gata de prăbușire, cu gardurile căzute și cu bufnițe care ies noaptea să vâneze și să-și exercite sinistrul lor cântec, mă cuprinde tristețea și mă întreb de ce s-a zbătut acel om și n-a beneficiat de odihna nopții ca un gospodar, așa cum se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai înalt arbore, adus de Mariana din tabăra de la Homorod în 1957, este o altă frumusețe albă, încremenită în văzduhul liniștit. Brăduțul sădit de mine acum 10-12 ani pare un veritabil con alb, cu baza la sol. Chiar poarta și gardul verde de la stradă sunt de același alb pur fermecător. În această atmosferă fermecătoare am lucrat ceva mai mult de o oră, după care, mulțumit de reușită, am reintrat în rolul meu de om al cărții - citind mai spornic și cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și refăcu funda. Se ridică și îl privi întrebător. Îi făcu semn să o ia către bucătărie. - Ușa este în celălalt capăt. Ajungeți în grădină. Mergeți drept înainte, e o potecă pietruită, nu se poate să o ratați, ajungeți la gard, poarta dă în strada vecină. Drum bun. Dar luați și geamantanul, geamantane cu colțurile roase nu cumpăr, de data asta vorbesc foarte serios... Îl văzu cum trece în viteză, apoi auzi ușa de la bucătărie deschizându-se și închizându-se la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care, supus unor intemperii variate, e pasibil de o iminentă prăbușire. Între Olga și Victor se trasase, în ultima vreme un fel de graniță ocupată de tăceri și suspiciuni. Uneori Olga era tentată să privească și dincolo, ca peste un gard, gândindu-se la climatul existent sub acoperișul acestei case doar cu un an înainte. Ca într-un vis frumos, își amintea cum în curtea ei erau pomi înfloriți, trandafiri, regina nopții și multe alte flori preferate. Acum curtea era năpădită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cunoaște! - Lucrurile nu stau chiar așa! Trăim între oameni și știi ce se spune: lumea este cum e ea și ca dânsa suntem noi! - Eu am lumea mea și am trasat în mod expres între mine și restul lumii un gard înalt, un fel de graniță, pentru a mă apăra de eventualele vânturi rebele. Dar acum, fiindcă tot m-ai făcut curioasă, desfiră-ți toată povestea, deși să-ți spun sincer, n-am înțeles niciodată curiozitatea bolnăvicioasă a unora de a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
văzu pe marginea unui trotuar un bărbat culcat pe spate, ținând zdravăn pe burtă o vioară. Dialoga cu un altul, aflat nu departe de el, și acela într-o stare asemănătoare. - Bețivule, îi spunea cel care sprijinindu-se de un gard căuta drumul spre casă. - Măi țigane, nu vezi în ce hal ești!... Eu cel puțin voi ajunge acasă pe când tu... - Să vedem ce ai să te faci când s-o termina gardul!? Alex stătu locului, îi ascultă și râse în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îi spunea cel care sprijinindu-se de un gard căuta drumul spre casă. - Măi țigane, nu vezi în ce hal ești!... Eu cel puțin voi ajunge acasă pe când tu... - Să vedem ce ai să te faci când s-o termina gardul!? Alex stătu locului, îi ascultă și râse în sinea sa. Dar uitându-se mai bine, desluși pe omul cu vioara, era Săndel, cunoscutul scripcar, prezent cât era ziulica de lungă în multe din cârciumile orașului. - Săndel, dar ce-i cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în multe din cârciumile orașului. - Săndel, dar ce-i cu tine? - M-am matolit șefu’! Mă odihnesc o țâră, pe urmă, dacă m-or ține picioarele, le iau în spate și plec spre casă. Apoi Săndel se adresă celui din preajma gardului, fără să știe bine cine pe cine sprijină... și-i aruncă: - Vezi mă, bețivule, domnu’ m-a recunoscut, mi a spus Săndel, nu țigane, ca tine... - Acum vrei să spui că nu ești o cioară?... și nu mai continuă, că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bine cine pe cine sprijină... și-i aruncă: - Vezi mă, bețivule, domnu’ m-a recunoscut, mi a spus Săndel, nu țigane, ca tine... - Acum vrei să spui că nu ești o cioară?... și nu mai continuă, că un leaț de gard cedă și se prăvăli ca un buștean. Săndel îl lăsă în plata domnului și potrivindu-și arcușul pe vioară, începu a cânta. Nelo, tu, gagica mea lacrimă de foc și stea, gura ta a de muiere arșiță-i de foc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de ce sectă secretă de mormoni sau adventiști. O descopăr abia acum, deși am trecut pe lângă ea de sute de ori, fără ca să se ofere vreodată receptivității mele vizuale. Mă-ncurc definitiv Într-o Încâlcire de străduțe murdare, extrem de jegoase, cu garduri scunde, de lemn sau cu ziduri din ciment igrasios peste care se văd pereții unor barăci scorojite, de unde se aud tot felul de zgomote ciudate, cotcodacuri de găini, grohăituri de porci, miorlăituri de pisici În călduri. Mă lovește o duhoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fără nici o geometrie și fără nici un stil. Îmi dau seama că nu am mai simțit până acum această duhoare olfactivă În nenumăratele mele preumblări pe aceste străzi argăsite și n-am văzut luxurianța vegetației și Înflorirea deșănțată a murdăriei; pe lângă garduri mișună haite furișate de câini sau de oameni la pândă. Mirosul greu de mortăciune, intrată de mai multe zile În putrefacție, mă paralizează; muște mari, roșcate bâzâie soioase peste tot. De după câte o perdea, pătată violent de culori indecise, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru a reține cât mai multe imagini ale sângerosului spectacol. Odată, În lipsa alor mei de acasă, am asistat timp de o jumătate de oră, scuturat de fierbințeala celor mai teribile senzații, cum Leul i-a prins piciorul câinelui vecinului prin gard și cum literalmente i l-a mâncat În Întregime, mușcând pe viu, bucată cu bucată, până când a ajuns la obstacolul gardului; dezlănțuit de furia de fiară, a Început să roadă lemnul, Înnebunit că Îl Împiedică să sfâșie mai departe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
jumătate de oră, scuturat de fierbințeala celor mai teribile senzații, cum Leul i-a prins piciorul câinelui vecinului prin gard și cum literalmente i l-a mâncat În Întregime, mușcând pe viu, bucată cu bucată, până când a ajuns la obstacolul gardului; dezlănțuit de furia de fiară, a Început să roadă lemnul, Înnebunit că Îl Împiedică să sfâșie mai departe. Am făcut imprudența să-l alung de la locul acela, căci Începuse să lingă sângele fratelui său, câinele. A ridicat capul și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]