11,250 matches
-
atât de prost hrănită, cât și de murdară, că într-un oraș unde poliția sanitară este încă suficient de înapoiată, cu toate că în progres de câțiva ani, este de temut ca flagelul să-și găsească încă toate elementele de dezvoltare, de gravitate și de durată pe care le-a avut și la prima sa venire și să exercite aici ravagii încă mai mari decât în acea vreme, căci pe atunci administrația generalului Kiseleff avea în mână toate mijloacele financiare, toată forța și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de la sosirea românilor noștri [ca lucrători pe șantier], folosirea fără măsură a apei sulfuroase din puțurile de la Kiustenge a provocat un anumit număr de tulburări gastrice, însoțite de diaree, cu răcirea [corpului] și încovoierea totală; aceste afecțiuni au fost fără gravitate și au încetat mereu foarte repede după administrarea unui vomitiv și a unei poțiuni, a cărei formulă mi-a dat-o d. doctor Davila din București și care ne-a adus prea mari servicii ca să nu o fac cunoscută. Ea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai clare. Culoarea lor era mai profundă, de la ocru la umbră arsă, iar cercurile din mijloc abia puteau fi distinse unul de altul. Punctul central era alcătuit dintr-o pupilă aproape neagră, care îmi susținea privirea în continuu și cu gravitate. Adesea m-am întrebat: A cui mână a desenat cercurile dintr-o scândură dată la rindea? Și a cui este privirea pe care o vezi acolo? Acest fel iscoditor și intim de a privi suprafețe limitate îl învățasem de la bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
acestea erau lucrurile pe care le știam până la momentul respectiv. Nu am trecut sub tăcere nimic. Nici nu am încercat să mă prezint mai măreț și mai însemnat decât eram. Ea m-ar fi ghicit. Chipul îi era plin de gravitate. Se vedea clar că ce-i povesteam era cam ce se aștepta ea de la soarta unui om. Este ciudat că te-ai descurcat, a zis ea. Să poți trăi așa, în afara tuturor regulilor și legilor! Eu cred că este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spună în favoarea lui. O crezusem pe Chaquie atunci când îmi spusese că nu bea decât un Baccardi cu Coca-Cola, din când în când, la ieșirile cu fetele. Chaquie nu era Neil. Eram sigură că nu mă mințise în mod deliberat cu privire la gravitatea problemelor cu alcoolul. Așa cum făcuse Neil. De fapt, bănuiam că Chaquie, așa enervantă și cu păreri de dreapta cum era, dusese o viață aproximativ fără pată. Eram surprinsă să descopăr că atitudinea mea față de Chaquie se schimbase de la momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
drogată și întrebată de heroină, mințeam. Era un mod de viață istovitor, dar care ajunsese să-mi modeleze existența în așa fel încât părea absolut normal să trăiești în starea aceea de perpetuă obsesie... Expresia serioasă de pe chipul ei frumos, gravitatea hipnotică a cuvintelor ei redau oripilantul carusel în care fusese prinsă, iadul dependenței de o forță exterioară. Dintr-odată, m-am cutremurat auzind clar gândul care-mi încolțise în minte: Și eu am fost așa. Mintea mea s-a încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adus aminte lui Helen și Annei. Am luat droguri. —Și ce-i cu asta? au vociferat ele. Și ce-i cu asta? m-am gândit eu dezgustată. Era limpede că surorile mele nu aveau nici cea mai vagă idee despre gravitatea situației. Să nu mai iei, m-a îndemnat Helen ridicând din umeri. E ca atunci când ții cură de slăbire. Doar fiindc-o iei razna și halești șapte batoane de Mars, asta nu înseamnă că a doua zi nu poți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de undeva dinspre fundul vâlcelei, după care vocea lui Calistrat se auzi destul de slab: Toiagul, unde, mama dracului, a căzut toiagul? Mai mult ghicind după zgomot locul unde se afla tovarășul său, Cristian se repezi într-acolo. Pricepuse pe loc gravitatea situ ației, Moș Calistrat scăpase toiagul din mână și acum erau amândoi lipsiți de apărare. Nici nu știa ce să facă mai întâi, să vadă dacă nu cumva acesta nu s-a rănit în cădere ori să încerce să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strâns ghem și recăzând în cascadă... și gura ei, care cerea ceva neauzit... 23", 22"... și din ochii ei, tot mai mari, tot mai adânci... întregul ei chip, mișcându-se în diverse poziții, ca într-un joc și totodată cu gravitatea unui ritual... 17", 16"... era ca și cum o și vedea dincolo de o apă neagră, de netrecut... 13", 12"... Nu! gemu, deznădăjduit. Nu se poate! I se părea că unul dintre ei moare pentru celălalt... 9", 8"... Barbara, vino înapoi! zbieră, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
zâmbetul din ochii ei era afectuos și se prea poate ca atitudinea ei rezervată să ascundă de fapt un sentiment foarte profund. Nici ea nu era ființa răpitoare pe care o vedea fantezia lui bolnavă de dragoste, dar avea o gravitate atrăgătoare. Era înăltuță, iar rochia gri simplă și foarte bine croită nu-i ascundea silueta frumoasă, care ar fi putut să-l atragă mai degrabă pe un sculptor decât pe creatorii de modă. Părul ei negru și bogat era aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că o să găsim și eu, și Strickland mici cadouri absurde atârnând de ramurile impodobite festiv. Dar Stroeve se jena să-l revadă pe Strickland. I se părea puțin umilitor să-i ierte atât de ușor niște insulte de o asemenea gravitate și ar fi vrut ca eu să fiu martor la reconcilierea pe care se hotărâse s-o facă. Ne-am dus împreună pe Avenue de Clichy, dar Strickland nu era la cafenea. Era prea frig ca să stăm afară, așa că ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nebun? Ce te-a apucat? ― Nu înțelegi că plecăm la Constantinopol? Doar nu vorbesc. .. turcește. Ea n-avu vreme să mai spună ceva deoarece ofițerul de la capătul punții ne ceru biletele de drum. Le-am scos din portmoneu cu toată gravitatea și i le-am întins, sub privirile uluite ale Mihaelei. Acesta, după un control rapid, încuviință din cap și ne pofti să urcăm pe bord. ― Dorule, ce înseamnă asta, plecăm? E adevărat că plecăm? Văzuse că am prezentat biletele, călcase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ani ca să ne recuperăm viața prădată, să stoarcem făpturilor noastre toată vlaga și voluptatea pe care ne-o puteau dărui. ― La ce te gîndești? ― Cum aș face să ne salvăm iubirea de călăul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toată gravitatea cerută de împrejurare. Numai un Proust ar fi putut să descrie trăirea noastră în ajunul morții, analizând pe întinderea unei cărți stările sufletești, rubedenii cu nebunia, care ne-au cutreierat. Dar această disecție, rece, fără dinamism, prea puțini cititori ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căutam să mă eliberez de obsesia amintirilor scriind primele capitole ale unei lucrări juridice pe care o concepusem. Munca aceasta se dovedea un paleativ fără nici un rost. Mihaela îmi polariza gândurile, le îndruma spre ea cu acea forță cu care gravitatea atrage lucrurile spre centrul pământului. Mă simțeam dezarmat împotriva acestei atracții copleșitoare. Și poate aș fi înfruntat-o, în orice caz i-aș fi opus o dârză rezistență, dar ea ― oiudat ― nu venea din afară, ci chiar dinăuntrul meu. Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o dată, de două ori, de zece ori. Căutam să mă angajez în tot soiul de preocupări, nu pentru a-mi prelungi existența, ci numai să scap de hărțuiala gândurilor. Nu era cu putință. Abia acum, îmi dădeam lucid seama de gravitatea "faptei". Otrava ei, care lucra mocnit încă de aseară, reușise în fine să-mi cuprindă toată ființa. Cum s-a putut întîmpla acest atentat împotriva mea? Eram incapabil să concep așa ceva. Cum să-mi închipui pe Mihaela tre-murînd în brațele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ceva de neconceput.) ― Te-ai odihnit așa de repede? ― Am încercat, dar n-am putut. ― De ce? A surâs imperceptibil dîndu-mi a înțelege că știam tot atât de bine ca și ea motivul care îi zădărnicise odihna. După aceea fața ei își reluă gravitatea. ― Trebuie să-ți vorbesc! Ce avea să-mi spună pe tonul acesta dictatorial? Nu-i de crezut că intenționează să atace problema infidelității care fierbea mocnit în noi, pentru bunul motiv că avantajul e întotdeauna de partea nevinovăției, și nevinovăția
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
țărilor și grupurilor care trebuiau să domine civilizația. Acum, nu mai plângea și avea o uitătură amuzată. - Dacă Discipolul te poate învinge în teren deschis, puțin îi pasă de elementele de surpriză. Gosseyn abia o auzi. - Ascultă, zise el cu gravitate, voi încerca să te ajut, dar dacă voi putea, depinde de răspunsurile dumitale la întrebările mele. - Da? Ea-și reținu respirația, cu ochii căscați, cu buzele întredeschise. - Ai vreo imagine a faptelor mele viitoare? - Ce văd că vei face, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fi purtat de inamic în condiții mai favorabile decât și-ar închipui cineva, cunoscând specificul sistemului defensiv pus la punct de Pământ și de Venus. Încheie liniștit: - Vă las să meditați. Elliott se așeză la locul lui și zise cu gravitate: - Transmite observațiile dumitale pe cale normală robotului receptor. Gosseyn observă atunci că metoda uzuală consta în discuții în mici grupuri, pentru a veni cu cât mai multe sugestii rezonabile cu putință. Unul dintre membrii grupului se întâlnea atunci cu delegații altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să te vadă. Scoală-te, te rog. Se auzi un zgomot la ușa dormitorului. Nirena se dădu înapoi încet și Gosseyn putu să cuprindă întreaga scenă. Secoh, seniorul gardian al Zeului Adormit, tocmai intrase în încăpere și îl privea cu gravitate. Secoh, se gândi Gosseyn, preotul, odinioară, măturător al sălii interioare a Templului. 21 Non-axiome Nu este suficient să cunoști tehnicile de antrenament non-A. Ele trebuie să fie asimilate, adică non-conștiente. Perioada "discursivă" trebuie să facă loc perioadei "active". Scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Monime, supusă hotărârilor soartei, decisă să accepte dorința impetuoasă a lui Mitridate, renunțând la propriile ei sentimente; cu Bérénice, ce are curajul, oricât de tragic ar fi, să plece, lăsîndu-l pe Titus obligațiilor sale imperiale; cu Junie, care, cu toată gravitatea evenimentelor, nu va ceda fără inelul de nuntă pe deget. Din pricina închipuirilor lui Racine, Irina, singura cu respirația veritabilă, mi se pare bicisnică și fadă. A fost între noi și o încercare de menaj. Câteva minciuni acasă, și Irina a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce vad! domnișoara, binecrescută, de altfel, et d'une famille honorable, mânca restul dulcețului. Și atunci mi-am pus întrebarea de votre genre: - De ce? Mă iubea - et j'etais sûr qu'elle avait de l'affection pour moi - cu toată gravitatea mea profesorală, și avea gustul să mănânce după mine? Sau tout simplement îi plăcea dulcețul? Mă uitai la el să văd dacă nu este un ironic, dar părea de bună-credință. Într-un picior, cu o țigară spânzurată de buză, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mi-aș alege pentru ultima ascultare?) Cu ocazia morții, aș găsi un prilej de extaz. Ideea morții a devenit la mine un tic. Apare cu ocazia întîmplărilor celor mai diferite și astfel o amestec printre chestiunile neînsemnate și-i micșorez gravitatea. Unii surâd când eu pornesc mereu aceleași obsesii, ca și cum aș da din cap tot timpul sau aș strâmba din ochi și din nas. Am impresia că nu mă interesează nimic altceva. Nici nu sunt capabil să variez tema, ci doar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sarcina i se părea dificilă sau chinuitoare, nici nu încercă să-l consoleze pe băiat. Însă Shojumaru înțelegea foarte bine, că tatăl său îi dezvolta simțul științei militare, în funcție de eveniment sau de moment. O căldură lăuntrică simțea până și în gravitatea tatălui său și se considera extrem de norocos. Kanbei își luă toiagul și porni, șchiopătând, spre cazărmi. Dar, în loc de a intra în tabără, păru să-și continue drumul singur în josul muntelui, iar însoțitorii lui îl întrebară, neliniștiți, unde se ducea. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se întâmplase ceva ce-l supărase pe Seniorul Nobunaga. În secret, Mitsuhide suferea pentru vărul său. Și, întocmai așa cum se temuse Mitsuharu, de când îl primise la castel în acea dimineață, înfățișarea lui Mitsuhide nu fusese încurajatoare. Faptul de a vedea gravitatea care umbrea fruntea vărului său nu fusese o surpriză prea mare pentru Mitsuharu. Știa că nu există nimeni care să înțeleagă caracterul lui Mitsuhide mai bine decât el, datorită trecutului lor comun. Da, te înțeleg. Ai petrecut toată noaptea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Oricât de mult ar discerne oamenii, sufletele lor vor fi atrase în această erezie și nu vor renunța, nici chiar dacă-i crucificați sau le tăiați capetele. Nobunaga nu mai spunea nimic. Expresia lui sugera că problema era de o asemenea gravitate, încât nu putea fi discutată în câteva cuvinte. Arsese până-n temelii Muntele Hiei și, folosind o violență care o întrecea pe aceea a foștilor conducători, adusese buddhismul în genunchi. Azvârlise asupra clerului o ploaie de săbii și foc din iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]