10,698 matches
-
față de obiect. Dacă ne referim numai la câțiva termeni în psihopatologie, exemplificarea este suficientă pentru a ne convinge: Tipul de termeni Cultural/emoționali Științific/raționali Nebunie Furie Sminteală Vedenii Păreri Frică Neliniște Neastâmpăr Alienație mintală Agitație psihomotorie Delir Halucinații Idei greșite Fobie Anxietate Impulsivitate Problema limbajului științific rămâne o temă permanentă în delimitarea, definirea și utilizarea „câmpului epistemologic” al unui domeniu de cunoaștere științifică. Semnificativ în sensul acesta ni se pare a fi comparația dintre „limbajul medicinei somatice” și „limbajul psihiatriei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constituirii sale (starea delirantă a personalității). Pentru Y. Pelicier, delirul este o tulburare primară a gândirii, iar definiția pe care o dă acesta delirului este semnificativă în sensul acesta: „delirul este un fel de ipoteză care a suferit o întoarcere greșită asumându-și în mod nelegitim statutul de noesis”. Se pun două întrebări, și anume: 1) Delirul este un fenomen reductibil la o idee, o eroare, un sentiment sau o intuiție ? 2) Delirul este rezultanta unei manifestări a modificării globale și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
act patologic, legat, de regulă, de o stare depresivă care „scade elanul vital” sau chiar îl anulează. Acest punct de vedere îngustează semnificația suicidului, obligându-l să fie considerat la fel cu oricare altă boală psihică. Este o atitudine absolut greșită. Sinuciderea este o decizie umană deliberată. Un act ce reunește conștiința de sine cu voința de a sfârși propria sa viață. Din acest motiv, în sfera analizei suicidului își dau întâlnire psihiatria, morala, religia, filozofia, literatura, sociologia pentru care constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt următoarele: contradicție internă, ireductibilitate funciară, desocializare a gândirii morbide, natură autistică, tematică și verbalism specifice. După K. Jaspers, delirul este considerat drept caracteristica de bază a bolilor psihice și una din temele majore ale psihopatologiei. El este o idee greșită, cu un caracter ferm, implantată la bolnav și care nu poate fi corectat cu nici un fel de contraargument. Rezultă din cele de mai sus faptul că definirea delirului, ca fenomen psihic morbid, este destul de dificil de făcut. Vom încerca, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acută sau cronică, trecătoare sau durabilă. Din punct de vedere psihopatologic delirul prezintă două aspecte: ideile și temele delirante, stările delirante. Y. Pélicier definește delirul în felul următor: „delirul este adesea un fel de ipoteză care a luat o întorsătură greșită, asumându-și în mod ilegal statutul de gândire”. Rezultă din cele de mai sus faptul că delirul este legat de „procesele de gândire”, mai exact de „cunoaștere”. Referitor la formele de cunoaștere, în raport direct cu realitățile empirice, K. Jaspers
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comunicarea verbală este alterată, pot apărea situații de tip delirant. Acest delir apare ca o tulburare a relațiilor interumane. Bolnavul înțelege greșit expresiile verbale pe care le aude deformat sau numai pe jumătate, iar în spatele acestora începe să bănuiască observații greșite, sau să creadă că este batjocorit. El va începe să interpreteze sau să creadă că anumite gesturi sunt îndreptate împotriva lui, considerându-se ținta unor ironii sau chiar a unor uneltiri dușmănoase. Adesea se constată faptul că bolnavul avea o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a instanțelor de socializare a generațiilor în dezvoltare, toate la un loc au deteriorat echilibrul social. La clasele I-IV se întâlnesc mai puține probleme comportamentale decât la adolescenți sau adulți și, cu toate acestea, lipsa afectivității părinților, precum și înțelegerea greșită a responsabilității față de copil pun serioase semne de întrebare. Prezenta lucrare încearcă să identifice principalele forme de manifestare ale tulburărilor de comportament, cauzele acestora, precum și posibile soluții de urmat pentru a le îndepărta sau a le reduce efectele negative. În
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
în căutarea unui loc de muncă, iar copilul rămâne singur, fără nicio supraveghere. O acuză vehement pe mama care umblă pe drumuri fără motiv. VI. Analiza datelor și stabilirea ipotezei Inadaptarea elevului D.M. la cerințele școlare a fost repercusiunea comportamentelor greșite ale părinților. Tensiunile în relațiile dintre părinți, precum și indiferența față de copil subminează nevoia de afecțiune și protecție a elevului D.M. Lipsa de comunicare, pasivitatea și agresiunea produc grave dezechilibre emoționale. Ipoteza: Dacă se cunosc factorii determinanți ai inadaptării școlare și
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
a comportamentului copilului, atrăgându-i atenția asupra comportamentului adecvat în diverse situații. De pildă, în cazul altercațiilor cu alți copii, se impune intervenția adultului, în vederea evitării pe viitor a unor astfel de conduite. De fiecare dată când apare un compoament greșit, se cuvine să i se atragă atenția asupra acestuia și să se discute cu elevul în vederea conștientizării riscurilor presupuse de comportamentele deviante manifestate. folosirea recompensei Satisfacția resimțită de copil la aprecierile laudative ale educatorului sau ale părintelui trebuie să devină
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
Șerban, Viața lui I.L. Caragiale, Editura Institutului Cultural Român, București, 2005, p.16) Se poate ca Vlahuță să mai fi adăugat ceva de la dânsul, deoarece Caragiale își cunoștea prea bine locul de naștere și împrejurările ca să fi dat și localitatea greșită, și o înfățișare atât de mizeră gospodăriei părintești. Familia modestă din care se trage nu este totuși complet lipsită de cunoașterea lucrurilor publice sau de notorietate. Tatăl său Luca, fiind în momentul nașterii lui Ion secretar al mănăstirii Mărgineni, este
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Comportamentul este o funcție a consecințelor sale O abordare foarte practică 2. Managementul prin bun-simț nu este management Bun-simț versus cunoștințe științifice Popularitatea unei abordări manageriale nu garantează nimic Dacă nu s-a stricat, află de ce Există mai multe răspunsuri greșite decât bune 3. Mai tare, mai mult, mai rău Surpriză! Oamenii nu fac ceea ce le spuneți să facă De ce numai vorbele nu pot scoate ce e mai bun din oameni Amenințarea ca antecedent - nu ca rezultat Partea a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
procedurile companiei la care lucrați. Spre sfârșitul celei de-a doua zile a unuia dintre seminariile mele, un bărbat a ridicat mâna și m-a întrebat: „Facem măcar ceva cum trebuie?”. I-am răspuns că nu spusesem că făcuse ceva greșit. Mi-a răspuns: „Da, dar până acum, din tot ce ne-ați spus, noi facem exact pe dos”. Orice vă recomand să faceți este valabil numai dacă rezolvă o problemă definitiv și soluționează în mod constant problemele similare. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
mai asociat; • „managementul prin observare directă” - acest concept a fost popularizat de Tom Peters în cartea sa In Search of Excellence. Tactica de a observa personal ce se întâmplă la fața locului în mediul de producție este bună. Însă, aplicată greșit - și e foarte ușor de greșit când e vorba de această metodă -, devine „management prin încurcare directă”. Bine intenționați, dar ignoranți, managerii pot genera probleme de moral printre supervizori și alți angajați prin simpla alegere a zonelor pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
și utilizarea unor proceduri deja stabilite. Având în vedere că sunt atâtea firme care se luptă să supraviețuiască, și numărul mare care eșuează dintre acestea, de ce tolerăm atât de multe abordări subiective în managementul angajaților? Inovația în management nu este greșită, dar inovația fără informații, managementul „la ghici” sau tehnicile de genul „hai să încercăm și să vedem ce se întâmplă” sunt prea costisitoare pentru a mai fi tolerate. Obținerea rezultatelor maxime de la angajați și a unor produse vizibil superioare necesită
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
îi muriseră că toate găinile. Amărât, își făcu bagajele și plecă din nou pe munte. „O, guru”, strigă el disperat, „mi-au murit toate găinile!”. „Ce păcat”, a răspuns gurul, „mai aveam o mulțime de soluții”. Există mai multe răspunsuri greșite decât corecte Dintre toate soluțiile propuse pentru rezolvarea problemelor care apar astăzi în afaceri și în industrie, cum știți care este cea potrivită? Formați echipe care să se conducă singure. Oferiți mai multă responsabilitate forței de muncă. Încurajați participarea. Schimbați
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
și mai ușor să înțeleagă comportamentul acestuia când a aflat că salariul său creștea în funcție de numărul de persoane din departament și de mărimea bugetului alocat. Acesta este un exemplu de structură organizațională care oferă consecințe pozitive pentru comportamentele și rezultatele greșite! Performanță fără vină: schimbați - nu acuzați În momentul în care veți înțelege modul în care consecințele influențează performanța, vă veți da seama că învinovățirea oamenilor pentru performanța lor necorespunzătoare este neproductivă și nedreaptă. Ei se comportă pur și simplu consecvent
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
aș lucra aici nici pentru toți banii din lume”. Unii manageri cred că, dacă 1 000 de dolari sunt stimulatori pentru cineva, atunci 100 de dolari ar fi într-un fel stimulatori pentru acea persoană. Este un mod de gândire greșit. Sunt unele lucruri pe care ai fi bucuros să le faci pentru 1 000 de dolari, dar nu ai ridica un deget pentru 100 de dolari. Această greșeală se observă, de asemenea, în modul în care acordăm măriri de salariu
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
de plată. Agenții de vânzări „câștigă” uneori comisioane nu pentru ceea ce au făcut, ci pentru că au fost destul de norocoși să aibă un client care folosește produsele firmei. Dacă nu manifestă comportamente adecvate pentru a încheia vânzarea, comisionul poate întări, înmod greșit, comportamente ce reprezintă tehnici de vânzare incorecte și va conduce la performanțe scăzute pe viitor. Faceți o listă cu stimulentele și recompensele din cadrul firmei dumneavoastră și stabiliți condiționarea comportamentală în felul următor: „Poți obține dacă și numai dacă ”. Folosind un
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Prelucrat versus neprelucrat. Când măsurați ceva folosind numărarea, luați în considerare datele brute mai degrabă decât vreo funcție matematică de genul procentului. Lindsley (1993) a oferit un argument convingător referitor la faptul că procentul, corect sau incorect, este o metodă greșită de măsurare în afaceri, deoarece constituie o modalitate de a „prelucra datele”. Cu cât vă îndepărtați mai mult de datele brute, cu atât pierdeți mai multe informații. De exemplu, el evidențiază că schimbarea procentului nu este simetrică: „...mulți nu realizează
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
psihologică, adesea nu primim feedbackul necesar pentru a desfășura o activitate optimă. Informațiile obișnuite legate de performanță nu vă spun neapărat ce trebuie să faceți pentru a îmbunătăți performanța. Un jucător de golf care trimite o minge pe o traiectorie greșită și ajunge în pădure are, cu siguranță, o informație despre performanța sa, dar s-ar putea să nu aibă nici cea mai mică idee unde anume a greșit. Pentru acest jucător de golf, informația nu este un ajutor, ci pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
nu este un ajutor, ci pedeapsă. Deoarece există multe lucruri care pot determina o minge să aibă o altă traiectorie, pentru jucătorul de golf începător nu este suficientă simpla observare a faptului că mingea a luat-o într-o direcție greșită. Cu toate acestea, consecința faptului că mingea a ajuns în pădure ar putea, în cele din urmă (sau, în unele cazuri, chiar imediat), să determine persoana în cauză să renunțe la partidă. Situații similare există și în afaceri, unde standardele
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
se spună că ar trebui să pedepsească mai mult, ci să fie încurajați să găsească soluții care motivează pozitiv. Din moment ce lumea afacerilor este interesată de creșterea performanței, am știut că motivarea trebuie să fie accentuată. Unii oameni cred în mod greșit că managementul performanței nu folosește pedeapsa. Pedeapsa este o consecință care își are locul său în managementul performanței. Totuși, după ce au fost folosite corect consecințele pozitive, veți constata că pedeapsa începe să joace un rol din ce în ce mai mic în practica managerială
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
restructurări. Întrebarea este: „Cum se pot obține rezultate maxime cu resurse foarte puține”. În realitate, singurul motiv pentru care o companie este nevoită să recurgă la reduceri de personal este aceea că oamenii au fost ori sunt motivați pentru comportamente greșite și pedepsiți sau descurajați pentru comportamentele corecte. Cum schimbă reorganizarea și concedierile acest lucru? Ei bine, nu-l schimbă. Dacă unui manager care a primit întărire să facă lucruri greșite i se acordă o nouă funcție, aceasta înseamnă că va
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
aceea că oamenii au fost ori sunt motivați pentru comportamente greșite și pedepsiți sau descurajați pentru comportamentele corecte. Cum schimbă reorganizarea și concedierile acest lucru? Ei bine, nu-l schimbă. Dacă unui manager care a primit întărire să facă lucruri greșite i se acordă o nouă funcție, aceasta înseamnă că va începe deodată să facă lucrurile așa cum trebuie? Evident că nu. De ceea Peter Drucker crede că se impune numirea în posturi a unor oameni noi. Practic, el înțelege prin aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
celui care a proiectat sistemul ce permite acelor comportamente să fie recompensate. Deoarece recompensele vin întotdeauna cu întârziere, comportamentele care le-au stat la bază pot să nu mai apară când se primește o altă recompensă, ceea ce întărește neadecvat comportamentul greșit: • stimulent -motivare de a face ceva. Termenul este sinonim cu recompensa, dar a fost folosit adesea și cu sensul de recunoaștere. Nu toată lumea crede că recompensele sunt ceva bun. Părinții sunt îngrijorați adesea că trebuie să recompenseze unele comportamente ale
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]