KorAP: Find »[drukola/base=intim & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...401 402 403 ...427 >

10,667 matches

Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218

dușmanii săi), subliniază importanța datei. Jurnalul intim va trebui să-și respecte parametrii. El e zona de intersecție dintre persoană și timp. O ființă care se mărturisește la un moment dat, Într-un timp dat: Între parantezele unei zile. Jurnalul intim românesc se ivește, În acest context, ca o firească nevoie de racordare. Apărut, mai Întâi, Într-o formă impură, amestecată, cel mai adesea sub forma jurnalului de călătorie (de la Dinicu Golescu și a sa Însemnare a călătoriei, publicată În 1826

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
el evoluează treptat pentru a ajunge, În veacul nostru, prin câteva incontestabile vârfuri: Liviu Rebreanu, Matei Caragiale, Radu Petrescu un gen literar pe deplin constituit. În veacul trecut, nota specifică de intimitate și subiectivitate o vor da trei lucrări: Notele intime ale lui C.A. Rosetti, Jurnalul lui Iacob Negruzzi și, deasupra tuturor, Însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu. Li se adaugă, În a doua parte a secolului, Petre Ispirescu. Însă adevăratul moment de triumf și de impunere definitivă e marcat

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
expansive. De altfel, Călinescu nu se sfiește să scrie, negru pe alb, Jurnalul e o prostie, pentru ca ulterior să-i consacre câteva din cele mai frumoase rânduri. (vezi infra, nota 61 și nota 95) O dovadă În plus că jurnalul intim suportă nu numai elogiile, ci și contestările - chiar și pe cele care-l neagă fundamental. E și aceasta o formă paradoxală a „democrației” jurnalului! Studiu, privire, meditație Jurnalul intim al scriitorilor Încearcă să suplinească o absență. Pe lângă opera propriu-zisă, pe lângă

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
nota 61 și nota 95) O dovadă În plus că jurnalul intim suportă nu numai elogiile, ci și contestările - chiar și pe cele care-l neagă fundamental. E și aceasta o formă paradoxală a „democrației” jurnalului! Studiu, privire, meditație Jurnalul intim al scriitorilor Încearcă să suplinească o absență. Pe lângă opera propriu-zisă, pe lângă creație există Întotdeauna un gol. Dacă literatura tinde să livreze și un secret (fie și numai unul „de fabricație”), el nu va fi desăvârșit fără prezența creatorului. În ochii

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
O suportă și o provoacă. Revelarea unui secret, tentația mărturisirii Încărcată de Încrederea În acțiunea cuvântului trebuie să se Îndrepte Întotdeauna spre exterior. Oricât de insondabile ar fi profunzimile din care urcă el. Oricâte piedici ar Întâmpina În drum. Jurnalul intim e o efemeridă, un vis stârnit de sensibilitatea scriitorului. În plan paralel, după cum autorului nu-i ajung numai cărțile, nici cititorul nu se mai mulțumește doar cu partea „canonizată” a muncii de creație. Orizontul său de așteptare se tulbură de

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
literatură. Literatură „apocrifă”, nerecunoscută oficial. Capriciul devansează interesul pentru soliditate și profunzime, fragmentarismul se substituie clasicei ordonări de cuvinte. E vorba, firește, de o revanșă psihologică: scriitorul lucrează În direcția propriei sensibilități. Un roman poate fi o construcție mentală. Jurnalul intim - doar una trăită. O transcriere a vieții, o retrăire a ei. Prin studiu, prin meditație. Urechea internă a scriitorului Îi dictează un alt ritm: un lucru spus e deja un lucru trăit. Amânarea, intervalul dintre trăire și transcriere, nu intră

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
el se Închide În sine, prizonier al voinței fanatice de mărturisire, de consumare a vieții prin scris, de regândire, de refacere și reelaborare. O altă variantă a celor o mie și una de nopți, reluate de câte ori Îngăduie judecata finală. Jurnalul intim apare, de fapt, atunci când conștiința sinelui și experiența sinelui ajung În echilibru, când reflecția se Întâlnește cu practica, iar scriitorul se transformă În propriul instrument de cunoaștere, de investigare a lumii. A lumii interioare, dar și a celei exterioare. Expansiunea

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
e o veșnică adaptare la mediu, la circumstanțe, la condițiile momentului 14. Trecerea de la caracterul privat al jurnalului la cel public, prin tipărire, n-ar fi fost posibilă fără modificarea, fără construirea de sine permanentă a eului. Prin publicare, jurnalul intim Își pierde una din caracteristici, intimitatea (bătaia scurtă a privirii și a gândului), dar nu și subiectivitatea. Pe de altă parte, având o dată și o istorie proprii, eul revine și nuanțează ceea ce ritmul confesiunii retezase și ocultase: expansiunea ființei. Dar

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
strict particulară: pentru mine Însumi. În loc să vadă implicațiile genului, ei conservă doar egocentrismul interdicției. Alunecând din zona cărții, a muncii la suprafață, În aceea a ascunsului, a muncii pentru sine, scriitorul devine victima prejudecăților sale. Actul de fundamentare a jurnalului intim este un pact cu viciul: cel care știe că vorbește fals este de-o extremă luciditate. Precizia descrierii provine din mecanica transpunerii trăitului. Scriitorul de jurnale e prea puțin atent la cum transcrie: legea de aur Îi cere să se

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
plăcerii. Discursul analizei este, Într-o anumită măsură poetic, adică pură creație. Doar că el e produs de identitatea dintre cuvânt și acțiune. Transcrierea directă, strânsă, pliată pe obiect Își găsește În jurnal una din manifestările ideale. „Stadiul oglinzii” Jurnalul intim ambiționează să reunească toate fragmentele trăitului. Dar el se izbește de imposibilitatea cuprinderii precise a ceea ce, trăind, și-a adjudecat: elaborarea insesizabilă a unui „câmp de existență și acțiune”31. Adică acel obsedant au jour le jour care, oricât ar

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
ceea ce, trăind, și-a adjudecat: elaborarea insesizabilă a unui „câmp de existență și acțiune”31. Adică acel obsedant au jour le jour care, oricât ar părea de tern și monoton, se ordonează după o lege proprie și irepetabilă. Astfel Încât, jurnalele intime, departe de a se asemăna prin sentimentele analizate, prin faptele relatate, rămân străine de orice standardizare. Proiectul jurnalului intim scapă acestor determinații mărunte. Scapă chiar și tipului caracteriologic al celui care-l scrie 32. Imaginea sa generică e recuperată de

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
primă fază, În care funcția (auto)analizei se identifică, fie și parțial, fie și inconștient, cu tratarea și suprimarea tulburărilor, dar și cu o restabilire a integrității eului, prejudecata este motivată. Ea spune ceva și În cazul În care jurnalul intim ar funcționa ca un mecanism, de apărare, ca posibilă formă de reacție la incriminări. Anna Freud stabilește, În analiza energiei pulsionale inconștiente, termenul care, aplicat În studiul jurnalelor intime, redă una din dimensiunile sale ne-literare: termenul de recriminări profilactice

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
este motivată. Ea spune ceva și În cazul În care jurnalul intim ar funcționa ca un mecanism, de apărare, ca posibilă formă de reacție la incriminări. Anna Freud stabilește, În analiza energiei pulsionale inconștiente, termenul care, aplicat În studiul jurnalelor intime, redă una din dimensiunile sale ne-literare: termenul de recriminări profilactice 38. Autorul de jurnale Își pregătește alibiuri pentru eventualele acuzații. El trăiește cu privirea În trecut, cu ochii țintă la agresivitățile zilei care i se scurge printre degete, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
El trăiește cu privirea În trecut, cu ochii țintă la agresivitățile zilei care i se scurge printre degete, dar cu gândul la versiunea definitivă, din pagină. Versiunea pe care o va impune, cuvintele prin care răspunde astfel cuvintelor ofensatoare. Jurnalul intim cochetează cu tentațiile unui dialog cu exteriorul, pentru că el este dublul perfect al autorului: autobiografia sa inconștientă, autoportretul În mișcare, niciodată terminat. Anularea retroactivă a răului, ca și refularea, proiecția, Întoarcerea către sine, transformarea În contrariu, toate aceste recriminări profilactice

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
dialog cu exteriorul, pentru că el este dublul perfect al autorului: autobiografia sa inconștientă, autoportretul În mișcare, niciodată terminat. Anularea retroactivă a răului, ca și refularea, proiecția, Întoarcerea către sine, transformarea În contrariu, toate aceste recriminări profilactice Își găsesc În jurnalul intim - adevărată canapea a psihanalistului avant la lettre - locul ideal de desfășurare. Cu atât mai mult cu cât perceperea lor, declanșarea se produc În afara câmpului de bătălie. Jurnalul intim reface, În scris, chiar bătăliile pierdute, pregătind variante de interpretare ale evenimentelor

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
sine, transformarea În contrariu, toate aceste recriminări profilactice Își găsesc În jurnalul intim - adevărată canapea a psihanalistului avant la lettre - locul ideal de desfășurare. Cu atât mai mult cu cât perceperea lor, declanșarea se produc În afara câmpului de bătălie. Jurnalul intim reface, În scris, chiar bătăliile pierdute, pregătind variante de interpretare ale evenimentelor care deja formează istoria. Istoria unui eu, a unei vieți, a unei pasiuni. Pe lângă acestea, ca orice discurs biografic, jurnalul intim are o funcție etică. O funcție lămuritoare

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
se produc În afara câmpului de bătălie. Jurnalul intim reface, În scris, chiar bătăliile pierdute, pregătind variante de interpretare ale evenimentelor care deja formează istoria. Istoria unui eu, a unei vieți, a unei pasiuni. Pe lângă acestea, ca orice discurs biografic, jurnalul intim are o funcție etică. O funcție lămuritoare. El nu „povestește” doar pentru plăcerea „instruirii”. El poartă În sine, dacă nu o morală, cel puțin o Învățătură. Și, prin aceasta, o apologie 39, comentarii la istoria unui șir de Întâmplări. Psihanaliza

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
39, comentarii la istoria unui șir de Întâmplări. Psihanaliza vede În atitudinea biografului o repetare a poziției amatorului de artă față de artist și a acestuia față de tatăl său40. Adică admirația și dorința morții. Același lucru se Întâmplă și În jurnalul intim, doar că presiunea acestor contradicții e sporită de faptul că scriitorul e biograful propriei sale existențe. Resentimentele, frustrările, tensiunea care, În mod normal, s-ar rezolva Între două ființe, Între două sensibilități, sunt obligate să se confrunte, să se stingă

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
scrierii zilnice. Sau, dacă nu descoperită, măcar creată. Autodistrucția Între obsesiile pedagogice (jurnalul e reminiscența caietului, reproducerea obiceiului „temei de casă” zilnice) și obsesiile penitentului care-și mărturisește greșelile 42, se Întinde un complex flagrant de vinovăție. Prea puține jurnale intime dau o imagine strălucitoare a autorului. Și nu o dau, pentru că scriitura jurnalieră e, la nivel psihologic, o formă fundamental pasivă a scrisului: fără organizare, fără construcție, fără proiect vizibil al operei. Jurnalul trăiește din acumularea de notații, din ordonarea

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
Altfel spus, principiul Însuși al scrierii jurnalului este autodistrucția 43. Dar disoluția jurnalului Înseamnă și disoluția eului. Nemaiavând un spațiu de manifestare, acesta dispare, constrâns la o nesfârșită tortură interioară. Din această cauză, misticii, marii mistici nu au scris jurnale intime: dezagregarea eului nu Îngăduie ordonarea În jurul tiraniei temporale. În cel mai bun caz (Ignațiu de Loyola, de pildă), ei scriu jurnale spirituale. Una din componentele eului este, neîndoios, dimensiunea temporalității. Ancorarea În absolut duce la pierderea acelei minime plăceri autoflagelante

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
Faux Monnayeurs, al lui Gide, până la Die Entstehung des Doktor Faustus, al lui Thomas Mann ori cele deja menționate ale lui Radu Petrescu - A treia dimensiune și Părul Berenicei. Procesul de autoidealizare (self-idealization), care e, În fond, sintetizarea aventurii jurnalului intim, promite soluționarea nu numai a conflictelor particulare și parțiale, dar și a acelora de adâncime, relevate doar În ultimă instanță. Jurnalul intim face parte, ca orice proces de exacerbare a eului, dintr-o soluție nevrotică lărgită 45 din panaceul pe

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
Petrescu - A treia dimensiune și Părul Berenicei. Procesul de autoidealizare (self-idealization), care e, În fond, sintetizarea aventurii jurnalului intim, promite soluționarea nu numai a conflictelor particulare și parțiale, dar și a acelora de adâncime, relevate doar În ultimă instanță. Jurnalul intim face parte, ca orice proces de exacerbare a eului, dintr-o soluție nevrotică lărgită 45 din panaceul pe care și-l oferă sinele confruntat cu diversele conflicte, de la cele de apărare, la cele iscate de dorință. Confruntarea cu eul idealizat

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
singur individ. Aspirând la Înălțarea pe un piedestal abstract, autorul de jurnale Își pierde identitatea prin banalul aspirației. Nu Înălțimea pe care-și propune s-o escaladeze Îl va diferenția, ci pietrișul frământat sub picioare. În forma sa clasică, jurnalul intim e manevrat Întotdeauna de dorință. La rândul ei, dorința stă la originea unei poetici, În măsura În care se deschide nu asupra considerațiilor vagi48, ci asupra Înseși activității de creație. El răspunde, de fapt, nevoii fundamentale de libertate: el nu reprezintă natura, ci

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
În rezonanță cu alte legi, ci și le creează pe cele proprii. Își oferă luxul gratuității: al unui limbaj și al unei forme 49. Adică cea dintâi (și minima) condiție a artei. Demascări Redus la statutul unei simple transcrieri, jurnalul intim nu spune mare lucru. Dincolo de punerea În pagină, trebuie studiată punerea În scenă. Un autor de jurnale pasiv este o contradicție În termeni. Mărturisirea Înseamnă și fermentul mărturisirii, după cum opera-oglindă nu e decât o reflexie goală. Ca operă de artă

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
spune mare lucru. Dincolo de punerea În pagină, trebuie studiată punerea În scenă. Un autor de jurnale pasiv este o contradicție În termeni. Mărturisirea Înseamnă și fermentul mărturisirii, după cum opera-oglindă nu e decât o reflexie goală. Ca operă de artă, jurnalul intim rezistă doar prin forța autopropulsorie a unui eu care-și domină (sau ambiționează să-și domine) discursul, lansând și invitația la distincție: Între creație și delir 50. Altminteri, confesiunea se compromite prin indistincție, prin repetabilitate și prin mecanizarea subiectivității. Strălucirea

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]