11,415 matches
-
80 de ani. Când Albania a fost declarat stat ateu în 1967, instituțiile bisericești fuseseră deja distruse de prigoana comunistă. În 1967 au fost închise ultimele biserici, iar ultimii preoți care nu fuseseră încă arestați au fost închiși, majoritatea în lagărul de la Borsh pe țărmul Mării Ionice. Orice activitate religioasă a fost declarată ilegală. Persecuțiile au încetat o dată cu prăbușirea regimului comunist din Albania în toamna anului 1990. De atunci se pot celebra din nou slujbe în spațiul public. Revigorarea Bisericii Ortodoxe
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
Descoperirea unor scrisori și jurnale ale ofițerilor implicați au dezvăluit poliției secrete și existența comploturilor din 1938, 1939 și 1943, ceea ce a dus la o nouă serie de arestări, inclusiv a lui Franz Halder, care a fost trimis într-un lagăr de concentrare. Himmler a proclamat o nouă lege a Sippenhaft (vina a sângelui), prin care toate rudele complotiștilor au fost arestate. Mai mulți complotiști s-au sinucis (Tresckow, Kluge, Erwin Rommel și alții). Lui Erwin Rommel, care fusese acuzat că
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
iar în 1941 doctoratul în științe sub îndrumarea renumitului probabilist Paul Levy. În 1936 i s-a decernat titlul de Actuaire al Universității din Lyon. După terminarea studiilor , din cauza originii sale etnice, a fost deportat sub ocupația germană nazistă în lagărul de concentrare de la Drancy. Supraviețuind ,după eliberare, a fost angajat , între 1944 - 1946, ca șef de lucrări la Institutul Henri Poincaré de la Universitatea din Paris Între 1946-1948 a fost lector, apoi conferențiar la Universitatea din Londra.Ulterior a fost profesor
Michel Loève () [Corola-website/Science/310706_a_312035]
-
a lupta împotriva Germaniei, au recunoscut sus-numitul guvern în ilegalitate ca aliat deplin. În 1943, rezistența daneză a reușit să salveze aproximativ 7220 din cei circa 7800 de evrei care trăiau în Danemarca și care urmau să fie trimiși în lagărele de exterminare. Evreii au fost ajutați să ajungă în Suedia neutră. Mai târziu, Israelul a acordat mai multor membri ai rezistenței care au participat la acțiunea de salvare titlul de „Drept între popoare”. Ca urmare a cererii unanime a luptătorilor
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
și să dezarmeze secțiile jandarmeriei locale și subunitățile izolate ale italienilor, iar liderii rebelilor au declanșat o campanie propagandistică prin satele grecești. Italienii au fost nevoiți să-și schimbe prioritățile și să ia măsuri precum deportarea ofițerilor greci demobilizați în lagăre din Italia sau Germania. Ofițerii eleni au reacționat rapid, s-au refugiat în munți și s-au alăturat diferitelor mișcări de rezistență. Dezvoltarea mișcării elene de rezistență a devenit evidentă întregii lumi odată cu punerea la punct a unui dintre cele
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
supus populația română la ideologia stalinist-comunistă, promovată de Uniunea Sovietică. Pentru a scăpa de tinerii care nu acceptau sistemul comunist, împiedicând sporirea numărului de membri ai UTM respectiv PMR, statul român a început o serie de arestări și concentrări în lagăre a anumitor categorii sociale. Începând cu anul 1945, toți participanții la manifestații anticomuniste au fost arestați. Membri ai organizațiilor de tineret ale partidelor istorice precum Partidul Național Liberal sau Partidul Național Țărănesc, ori partizani ai fostei Gărzi de Fier considerați
Uniunea Tineretului Comunist () [Corola-website/Science/310762_a_312091]
-
mondial, și, în urma încheierii Pactului Ribbentrop - Molotov, sovieticii le-au cofiscat casa cât și celelalte bunuri materiale. Familia s-a refugiat la Cernăuți. A urmat ghetoul. În noaptea de 14 iunie 1942 au fost deportați dincolo de Transnistria, în Transbug, în lagărul german al morții, unde, din lotul de 745 de persoane, au supraviețuit doar 13 oameni, cei care au avut curajul să evadeze. Primii care au evadat, au fost soții Mizzi și Bernhard Locker. Ceilalți au fost omorâți pentru "vina" de
Mizzi Locker () [Corola-website/Science/310783_a_312112]
-
cam 35.000 de femei. Participanții la mișcările greviste din 1944-1945 din unitățile industriale din Torino, Milano și alte orașe mari sunt considerate parte integrantă a mișcării de rezistență. Ca urmare a „saborajului” lor, numeroși greviști au fost deportați în lagărele de concentrare germane. Soldații italieni care au refuzat să coopereze cu "Wehrmachtul" după semnarea armistițiului cu Aliații sunt considerați eroi ai rezistenței. De exemplu, după semnarea armistițiului cu Aliații în 1943, garnizoana italiană din Cefalonia a refuzat să coopereze cu
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
a acordat răsplată Meritul cultural clasa I pentru Biserică. Viitorul Patriarh Justinian își datorează ascensiunea în ierarhia Bisericii faptului că îl ajutase pe liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej să se ascundă în casa parohială din Rm. Vâlcea în urma evadării acestuia din lagărul de la Târgu Jiu în anul 1944. Liderul comunist Ion Gh. Maurer își amintea că „După ce am trecut cu mașina de Craiova, la vreo 30 de kilometri, ne-am oprit într-un sat unde-am fost găzduiți de un popă care
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
să aibă posibilitatea materială de a-și duce intenția la îndeplinire, și memorizând cele analizate, aproape 200 de poezii. În aceste condiții neînchipuit de grele, cu multe sacrificii, lipsuri și riscuri de tot felul, au fost create în închisoare și lagăre de muncă forțată ori în precarele pauze de libertate, cele aproximativ 100 de titluri de lucrări . Unele volume din această vastă opera cuprind eseistică religioasă, meditații creștine, altele sunt niște avântate pledoarii pentru păstrarea credinței, iar altele, povestiri pentru copiii
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
a intrat în război, Verona în calitate de ofițer de cavalerie, a luat parte la luptele care s-au dat din Munții Carpați până la vărsarea Râului Olt în Dunăre. A fost luat prizonier și cu restul unității sale a fost deportat la lagărul din Sopronek din Ungaria. În lagăr, artistul a realizat schițe și picturi din viața cotidiană a taberei de detenție. Toate lucrările făcute în această perioadă diferă total de creația sa anterioară. Dacă până atunci realiza o contemplare a peisajului românesc
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
ofițer de cavalerie, a luat parte la luptele care s-au dat din Munții Carpați până la vărsarea Râului Olt în Dunăre. A fost luat prizonier și cu restul unității sale a fost deportat la lagărul din Sopronek din Ungaria. În lagăr, artistul a realizat schițe și picturi din viața cotidiană a taberei de detenție. Toate lucrările făcute în această perioadă diferă total de creația sa anterioară. Dacă până atunci realiza o contemplare a peisajului românesc într-o manieră lirică și în
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
distruse de un incendiu în anul 1935, în cele rămase posterității se poate vedea că acest realism nu s-a datorat numai unei corectitudini care s-ar fi ivit în interiorul artistului, ci mai ales al transformărilor pe care viața de lagăr le-a produs asupra personalității sale. Tot în această perioadă, fiind cunoscut ca pictor, Verona a executat pictura murală a capelei din Olmütz. Un număr neprecizat de lucrări realizate de Verona au plecat împreună cu Tezaurul României în Rusia în anul
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
a fost depus într-o celulă, în care se mai aflau episcopii Vasile Aftenie, Iuliu Hossu, și Alexandru Rusu. De la București, a fost transportat la Dragoslavele, reședința de vară a Patriarhului ortodox, apoi la "mănăstirea ortodoxă de la Căldărușani", transformată în lagăr. „"Pe când era la Căldărușani, a reușit să trimită câteva scrisori prin părintele Ciubotariu (călugăr ortodox convertit la greco-catolici) care a reușit să le ducă la Nunțiatură"”. De aici Ioan Suciu a fost ridicat în mai 1950, și dus, de acolo
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
iar apoi la închisoarea "Văcărești" și, de unde, în cele din urmă, în octombrie 1950, odată cu episcopul Ioan Ploscaru, luat de la Jilava, a fost transferat la penitenciarul la Sighetu-Marmației, unde a fost internat. Acolo au fost duși și ceilalți episcopi din lagărul de la Mănăstirea Căldărușani. La Sighet au fost adunați demnitarii vechii Românii (câteva mii), „de unde nu au mai ieșit decât pentru a ajunge în groapa comună a închisorii”. Acolo, în închisoarea de la Sighet, episcopul Ioan Suciu a rămas între 28 octombrie
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
este capabilă să tragă pentru că încă îl iubește. Ea îi explică faptul că atunci când ei s-au întâlnit pentru prima oară și s-au îndrăgostit la Paris, ea credeea că soțul ei fusese ucis într-o încercare de evadare din lagărul de concentrare. Ulterior, în timp ce se pregătea să fugă cu Rick în fața iminentei ocupări a Parisului de către armata germană, ea a aflat că Laszlo era în viață și se ascundea. Ea l-a părăsit pe Rick fără să-i spună acestuia
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]
-
acestei atitudini exprimate și înainte de 1944, el a fost arestat în 1952 de către autoritățile comuniste și a murit în anul 1953 într-o închisoare stalinistă. Corneliu Coposu rememora momentul decesului acestuia, alături de care s-a aflat într-o baracă a lagărului de concentrare de la Ghencea. Pe 1 aprilie 2003, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la moartea lui Hans Otto Roth, deputatul Eberhard-Wolfgang Wittstock a ținut un discurs comemorativ în Camera Deputaților.
Hans Otto Roth () [Corola-website/Science/308857_a_310186]
-
de Cabinet în cadrul Ministerului de Interne. A fost ales deputat din partea partidului Totul pentru Țară (noua titulatură a Mișcării legionare) la alegerile din 1937. În aprilie 1938, pe timpul dictaturii lui Carol al II-lea, a fost arestat și internat în lagărul de la Miercurea Ciuc, fiind eliberat după doi ani. În vara lui 1940 este cooptat ca ministru legionar în guvernul Gigurtu, împreună cu Augustin Bidianu și Vasile Noveanu. După 23 august 1944 este deținut politic la Uranus, Gherla, Aiud și Sighet, vreme de
Radu Budișteanu () [Corola-website/Science/308852_a_310181]
-
așezări, iar populația lor ucisă. În total, în cadrul acestei operațiuni au fost uciși 3.500 de săteni, 2.000 au fost trimiși la muncă forțată în Germania Nazistă și mai mult de 1.000 de copii au fost trimiși în lagărul de concentrare Salaspils (Letonia). Mai multe mii de oameni au pierit în regiunea Pskov. Polițiștii militari nu au suferit nicio pierdere, de unde concluzia că acțiunea a vizat aproape exclusiv populația civilă, nu și partizanii înarmați. Dintre cele 9.200 de
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
în complex se află statuie care i-a avut ca model pe Iosif Kaminski, singurul adult supraviețuitor al masacrului și pe fiul său ucis. De asemenea, în complex se află un zid cu nișe care comemorează cetățenii belaruși morți în lagărele de concentrare naziste. Clopotele bat odată la 30 de secunde, amintind rata pierderii de vieți omenești în republică în timpul războiului. După cum afirmă oficialul FBI Benjamin B. Fischer, Hatînul a fost ales datorită asemănării numelui său cu cel al Katynului. (Хатынь
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
opera lui Sava Henția. A participat la Războiul de Independență (1877-1878), timp în care a pictat numeroase scene de campanie, fiind considerat un adevărat reporter de război. Din acea perioadă au rămas desenele "Soldat călare", "Trecerea Dunării la Corabia", "Lângă Lagărul din Calafat". Alte desene au devenit ulterior compoziții executate în acuarelă și ulei, între care se remarcă lucrările "Întâlnirea" și "Transport de provizii pe front". Ca și ceilalți pictori participanți la campania din 1877, Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmári
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Carol Popp de Szathmári și G.D. Mirea, el a avut rolul de a nota scene de luptă și din viața oștenilor în vederea pictării de compoziții istorice ulterioare. Cea mai importantă compoziție de război a lui Sava Henția este cea intitulată "Lagărul", cunoscută și sub numele de "Bivuac". Lucrarea este una dintre cele mai însemnate compoziții de acest gen care s-a făcut în România în secolul al XIX-lea. Alte lucrări importante care l-au definit ca reporter de război au
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
de desfășurare a războiului. A participat la Războiul de Independență (1877-1878), timp în care a pictat numeroase scene de campanie, fiind considerat un adevărat reporter de război. Din acea perioadă au rămas desenele "Soldat călare", "Trecerea Dunării la Corabia", "Lângă Lagărul din Calafat". Alte desene au devenit ulterior compoziții executate în acuarelă și ulei, între care se disting lucrările "Întâlnirea" și "Transport de provizii pe front". Ca și ceilalți pictori participanți la campania din 1877, el a avut rolul de a
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Sava Henția a pictat și aspecte din viața țăranilor bulgari, scene exotice din Nicopole cu peisaje care reflectă pustiirea războiului sau picturi de gen ca "Turc cu narghilea" și "Vânzători de covoare". Cele mai bune realizări din această perioadă sunt "Lagărul", cunoscut și cu numele de "Bivuac", "În tabără", "Aprovizionarea dorobanților români în Bulgaria", "Gara de mărfuri", "Cai la conovăț" și acuarela "Întâlnirea". Pictura "Cai la conovăț" a fost realizată în anul 1886, după nouă ani de la război. În ea se
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Pentru compozițiile pe care Henția le-a făcut în timpul campaniei din 1877, el a fost decorat de către oficialitățile statului român cu Medalia Bene-Merenti clasa a II-a. Cea mai importantă compoziție de război a lui Sava Henția este cea intitulată "Lagărul", cunoscută și sub numele de "Bivuac", și ea se afla în anul 1991 la Pinacoteca Statului din Iași. Lucrarea este una dintre cele mai însemnate compoziții de acest gen care s-a făcut în România în secolul al XIX-lea
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]