15,723 matches
-
octombrie 1982) CORBEA George „Numai de bine ființei știutoare A libertății izbândă - un nume prețuit La rostire - Elena Ceaușescu - cea dintâi Fiică a Patriei Române.“ („Ceas de sărbătoare“, Flacăra, 6 ianuarie 1989) CORBU George, poet, epigramist „E crezul unui neam latin Și-i trecem printre avuții: Spre evul comunist deplin Partid, ne vei călăuzi!“ („Spre evul comunist deplin“, Steaua, ianuarie, 1975) CORDOȘ Emil, conf. univ. dr., prodecan al Facultății de Tehnologie Chimică „Dezvoltarea cercetării în chimia românească este și va rămâne
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
afară, pe barele din fața căminelor (nu erau bănci!). Mai exista și căminul pentru străini. Mixt. Cu familiști. Străinii erau majoritatea din țări arabe, chinezi și poate câțiva estici. În primul an de facultate, mai exista încă un reprezentant al Americii Latine. De acolo se putea cumpăra bere, dar nu numai. Pe palierul nostru erau vreo 20 de camere. Zece pe-o parte, zece pe cealaltă. Feli și le-a făcut prietene pe mai toate fetele. Se ducea pe la ele să le
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
participare la „Ex-tera” 1969. Cap. 2 Adolescența La Liceul „C. Negruzzi” am întâlnit o atmosferă rigidă, severă, apăsătoare. În clasa a-IX-a m-am confruntat cu prima problemă, fiind la un moment dat în situația de a rămâne corigent la Limba Latină. Profesorul Scripcă era un om de treabă, el nu avea nici o vină, problema era că eu niciodată n-am excelat la capitolul ,,memorie” , dar în cele din urmă m-am mobilizat și am reușit să trec hopul. Ca diriginte l-
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
2. Drăgan banul, 3. Jupan Algia (în loc de Aldea), 4. Groza Moldovan, 5. Jupan Aga Holdovioz (în loc de Baldovin) logofătul. Scris la scaunul nostru Argeș, dela facerea lumii anul -6900 - 1392, ziua 27 decembrie. După Hurmuzachi, Doc, 1 - 2, pag 342. Traducere latină din sec. XIX după un text slav din colecția I. Kemeny. Ed. I Pușcariu. Fragmente IV, p. 38 - 41 și Transilvania 1872 p. 151 - 152. Autencitatea documentului poate fi pusă la îndoială din cauza formelor de exprimare diplomatică anormale și a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mare de lemn din Sfântul Altar, a fost donată bisericii de Maria P. Stoica și fiii, în anul 1937, după cum Crucea de metal de pe Sfânta Masă e dania familiei Ion Gh. Scorobeț. Un rând de cărți de slujbă cu litere latine au fost donate bisericii în anul 1912 de ministrul cultelor din București la cererea insistentă a preotului de atunci Pavel Monea, care a și scris pe foaia de început a Sfintei Evanghelii aceste cuvinte: «Toate cărțile bisericești cu litere latine
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
latine au fost donate bisericii în anul 1912 de ministrul cultelor din București la cererea insistentă a preotului de atunci Pavel Monea, care a și scris pe foaia de început a Sfintei Evanghelii aceste cuvinte: «Toate cărțile bisericești cu litere latine au fost procurate prin mijlocirea și influența subscrisului prezentând în persoană rugarea bine motivată prin apăsările ce îndurăm și suferim din partea stăpânirii maștere maghiare, pe baza căreia în persoană rugând pe Mitropolitul Primat și pe ministrul cultelor Constantin Disescu al
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de alți credincioși, între care: Petru Tarcea a donat trei cărți, iar Ilie Giurca un «Apostol» Mai avem în biserică două sfinte Evanghelii și o Psaltire din cărțile aduse în desagi de Badea Cârțan. Pe lângă aceste cărți redactate în alfabetul latin, biserica mai deține un fond de cărți vechi scrise în alfabetul chirilic, după cum urmează: Penticostarian - tipărit la Râmnic în anul 1743, Antologhion - tipărit tot la Râmnic în anul 1745, Octoich Mare - tipărit la București în anul 1748, Sfânta Evanghelie -tipărită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
foaia adusă la legat la urmă se află următoarea însemnare în scriere chirilică: a. «Să se știe de când sau cutremurat pământul în luna noiembrie 14 zile anul 1829 Mercuri noaptea spre joi la 4 ceasuri noaptea» În continuare cu caractere latine: «Szkriszam eu Damaszkin Bantsy» b. «Să se știe de când au venit lăcustele până(?) în luna August anul 1828. Eu Damaszkin Banctsy 3. Un Strajnic fără foaia de început. Pe păretele dela sfârșit o notiță pe care n-am putut-o
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
zona Țării Oltului insă, studiile și cercetările oamenilor de știință ne îndreptățesc să credem că ciobanul român folosea semnele sale grafice proprii, cu mult înaintea adaptării oricărui alfabet cunoscut în aceste părți ale lumii, fie el sanscrit, elen trac, dacic, latin sau slav. Din câte ne arată V. Păcală, profesor la Seminarul Andreian, în «Monografia satului Rășinariu» editată de «Tiparul Tipografiei Arhidiacezane din Sibiiu în 1915», aflăm că pentru fixarea relațiilor și a socotelilor dintre cumpărător și vânzător, datoraș și creditor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
da seamă de ale mele câte scriu" spune el; și aceste cuvinte ne ajung pentru a ști cine e omul care ne vorbește. Marele merit al lui Costin e că el e primul român care a vorbit de originea noastră latină și c-a făcut aceasta nu numai ca un adevărat umanist, cu un lux de material, de cunoștințe, de argumente, dar și cu o căldură, pe care n-o egalează decât respectul său pentru adevăr. Când Eustratie Logofătul, Simion Dascălul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nostru! Bietul nostru Iași! Așa de încântător și așa de părăsit!" Cazul acesta nu e unic, de sigur. Cine-și închipuie însă că în fața lui (sau a altuia la fel) ar fi în drept să repete cuvintele pe care poetul latin le pune în gura lui Eneea "ab uno disce omnes", se înșeală. Orgoliu de umilință Li se mai impută un lucru ieșenilor. Li se impută că sunt prezumțioși și orgolioși; că, obsedați de trecutul orașului lor, ei cred în virtuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a băgaton ațe! Ia ieșit!“ - și dăi și dezbate despre cât de frumos a fost golul sau cât de dur a intrat la minge fundașul X). Damele, firi mai sensibile, discută despre producții artistice, adică despre cât de bine arată latin loverul din telenovela Y și cât de nefericită trebuie să fie sărmana fată care se vede nevoită să reziste avansurilor bogătașului fără scrupule, dar și să facă față atacurilor eternei rivale. Și cu toții - domni și dame - discută aprins despre ce
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe măsură. Nu este, însă, deloc așa. Ca telenovelă, Numai iubirea e absolut OK. Respectă toate regulile și clișeele genului, acțiunea și personajele sunt exact ca în producțiile sud-americane, iar adaptarea acestora la clima românească nu pare deloc forțată. Pepe - latin loverul dâmbovițean - interpretează melodia de generic ca la carte, Oana Zăvoranu, deși nu e actriță, se descur că bine în rolul ei de mala mujer (este perfectă în replici de genul „Jur că o să mă răzbun pe Victor!“), iar Corina
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
trebuie să mă mulțumesc să ascult valurile. Tot n-am altceva mai bun de făcut. Și În timp ce un val după altul se sfărîmă la țărm, amintirile cele mai diverse ies la suprafață. CÎndva, În adolescență, mă miram că În proverbele latine Fortuna are totdeauna un obraz sticlos, insensibil și fragil. Nenorocul era exprimat de romani infinit mai frumos: o femeie Întinsă pe o corabie fără catarge și fără cîrmă, ale cărei pînze au fost sfîșiate de violența vînturilor. Și astăzi cred
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de la Pavia. Se naște Palestrina. 1524-1525 Marele război țărănesc german. 1526 Studiază la Alcalá. Cercetat de Inchiziție sub acuzația că ar fi un „iluminat” (alumbrado). 1526 Turcii cuceresc regatul Ungariei în urma bătăliei de la Mohács. 1526/ Probabil, prima traducere în limba latină a Exercițiilor spiri 1527 tuale, realizată de Ignațiu însuși. 1527 Alte trei procese cu Inchiziția. Studiază la Salamanca. 1527 La 6 mai, trupele lui Carol Quintul pătrund în Roma și pradă orașul timp de două luni; zi socotită convențional ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Italia, la 21 iulie. 1541 Ignațiu, Xaveriu, Favre, Laínez, Salmerón, Rodrigues și Bobadilla depun voturile în noul ordin în Biserica San Paolo fuori le mura din Roma. Francisc Xaveriu ajunge în Goa, India de Vest. A doua traducere în limba latină facută de Polanco. 1541 Se naște El Greco. 1545 Deschiderea Conciliului de la Trento, cel de-al nouăsprezecelea conciliu ecumenic în Biserica Catolică, ținut între 1545 și 1563 pentru clarificarea problemelor apărute o dată cu Reforma protestantă. 1546 Moare Petru Favre. Francisc Borgia intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și judecat”1. La rândul lor, nici manuscrisele existente nu lasă să se întrevadă cu precizie geneza redactării Exercițiilor. Începând cu notițele luate de exercitantul Heylar 2, care ne informează despre stadiul Exercițiilor în jurul anului 1535, și terminând cu traducerile latine prezentate spre aprobare Sfântului Scaun în 1547, există mai multe manuscrise redactate în spaniolă și latină, dintre care nici unul nu este scris de mâna lui Ignațiu. În continuare, ne vom mărgini să trecem succint în revistă cele trei manuscrise cunoscute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un exemplar care a fost instrumentul de lucru în care Ignațiu însuși se recunoștea. Se crede că acest manuscris prezintă starea textului Exercițiilor spirituale în 1544. Cel de-al doilea text, numit de editori Versio Prima (P), este o traducere latină care ne-a parvenit sub două forme. Prima, denumită P1, este datată 15411, însă cercetătorul Cándido de Dalmases înclină a o situa în perioada studiilor pariziene, deci undeva între 1528 și 1535. Această traducere latină, probabil făcută de Ignațiu însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Prima (P), este o traducere latină care ne-a parvenit sub două forme. Prima, denumită P1, este datată 15411, însă cercetătorul Cándido de Dalmases înclină a o situa în perioada studiilor pariziene, deci undeva între 1528 și 1535. Această traducere latină, probabil făcută de Ignațiu însuși, urmează literă cu literă textul spaniol. Se pare însă că și această traducere s-a dovedit a fi insuficientă, din moment ce în 1547, atunci când se punea problema ca Exercițiile spirituale să fie supuse aprobării pontificale, P1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
această traducere s-a dovedit a fi insuficientă, din moment ce în 1547, atunci când se punea problema ca Exercițiile spirituale să fie supuse aprobării pontificale, P1 a fost corectată, luând astfel naștere P2. În paralel, s-a simțit și nevoia unei traduceri latine mai bune. Tânărul iezuit francez André des Freux, mai cunoscut sub numele latinizat de Frusius, a redat în versiunea prelucrată de el „numai sensul, dar l-a redat cu fidelitate”2, în anii 1546-1547. Traducerea lui Frusius poartă numele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
bun al Bisericii. Am preferat textul Autograf ca bază pentru prezenta versiune românească deoarece constituie din punct de vedere genealogic arhetipul pornind de la care au fost realizate și celelalte documente. În același timp însă, am consultat și cele două traduceri latine P și V, din dorința de a căuta sensul - pe care uneori exprimarea lapidară a lui Ignațiu nu-l lămurește - în diversitatea formulărilor din celelalte versiuni. De fapt, chiar și acest detaliu „tehnic” ne confirmă faptul că Exercițiile spirituale se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Romano-Catolică București, 1996. Evanghelia după Matei, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, 1996. Lecționar I, de la începutul Adventului până la Rusalii, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, 1998. Noul Testament, traducere, introduceri și note de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, Sapientia, Iași, 2002. Novum Testamentum Graece et Latine. Urumque textum cum apparato critico imprimendum curavit Eberhard Nestle, novis curis elaboraverunt Erwin Nestle et Kurt Aland, editio vicesima secunda, Württembergische Bibelanstalt, Stuttgart, 1964. Septuaginta 1. Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Colegiul Noua Europă / Polirom, Iași, 2004. II. Instrumente de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Bibelanstalt, Stuttgart, 1964. Septuaginta 1. Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Colegiul Noua Europă / Polirom, Iași, 2004. II. Instrumente de lucrutc "II. Instrumente de lucru" Catehismul Bisericii Catolice, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, 1993. Istoria lumii în date, Editura Enciclopedică, București, 1972. Oxford Latin Dictionary, ed. P.G.W. Glare, reprinted, Oxford Univerity Press, Oxford, 1996. Calciu, A., Samharadze, Z., 1992, Dicționar spaniol-român, Editura Științifică, București. Calveras, J., 1958, Ejercicios, Directorio y Documentos de San Ignacio. Glosa y Vocabulario de los Ejercicios Espirituales, Editorial Balmes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Vol. I, pp. 31-98 șprima edițieț. Acta Patris Ignatii scripta a P. Lud. González de Cámara 1553-1555, în MHSI, series IV, Fontes Narrativi de Sancto Ignatio, volumen I (Roma, 1943), pp. 323-507. șEdiție critică a originalului spaniol-italian, a traducerii în limba latină făcute de Du Coudray și a celor două prologuri semnate de Gonçalves da Câmara (în spaniolă) și Nadal (în latină)ț. Autobiografía, editada y anotada por Cándido de Dalmases, S.J., în Obras Completas de San Ignacio de Loyola, Edición manual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
altor societăți științifice, fiind onorat cu Diploma de Onoare atribuită de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de pretutindeni (1996) și cu titlul de Cetățean de Onoare al comunei natale Udești (2003). A fost secretar de redacție la revista „Curierul Ginta Latină“, publicație a Societății Culturale „Ginta Latină“ din Iași. Prof. univ. dr. Ion Căpreanu a trecut la cele veșnice în ziua de 22 iulie 2003 și a fost înhumat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. CIOCÂRLAN, VASILE (1924-2010) FILOSOF și PROFESOR Prof.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]