10,298 matches
-
Notar Giacomo scria în 15 iulie despre cele întâmplate, adăugând că "a trebuit s-o facă Valentino din invidie". Cattaneo este cel mai clar dintre toți: "instigatorul crimei, este cu siguranță unul ce este mai puternic decât el, domn și nepot de rege, fiu al unui rege mort și ginere de papă". Florentinul Raffaelle Brandolini - faimos umanist și predicator orb - scrie că în 18 august ducele de Bisceglie stătea în camera sa cu câțiva oameni de încredere, când Cesare Borgia l-
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
iese victorioasă din luptă, dar Arn moare din cauza rănii pe drumul de întoarcere spre Forsvik. Filmul se încheie cu un epilog care prefigurează finalizarea consolidării Suediei într-un regat unificat o generație mai târziu, prin Birger Jarl, identificat ca fiind nepotul lui Arn.
Arn: Cavalerul templier 2 () [Corola-website/Science/331594_a_332923]
-
un popor asemănător celui mayaș. Într-un cadru puternic ficționalizat, trilogia ridică problema unei istorii paralele în care nu europenii, ci chinezii ar fi descoperit America. Cartograful Qiro Anturasi, aflat în slujba prințului nalenyan Cyron, îi trimite pe cei doi nepoți ai săi - Keles și Jorim - să exploreze regiunile necunoscute ale lumii, pentru a realiza atlase geografie cât mai corecte. Keles călătorește spre vest, în ținuturile răvășite de magie sălbatică din Ixyll, în timp ce Jorim străbate Marea de Răsărit și descoperă un
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
a început Nelesquin invazia în cele Nouă Principate, alături de armata sa de durrani. Puterile magice ale lui Qiro i-au permis acestuia să creeze o serie de ființe, unele înrolate în armata lui Nelesquin, altele trimise să-l captureze pe nepotul său Keles și altele ajunse în slujba lui Nirati. Pe harta creată de Qiro în atelierul său de lucru din Moriande, continentul apare trasat cu sânge. Virukii l-au conceput pe zeul Nessagafel. Credința în el i-a sporit acestuia
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
din 2013 regizat de Will Finn și Dan St. Pierre. În rolurile principale joacă actorii Lea Michele, Dan Aykroyd și Kelsey Grammer. Scenariul este bazat pe cărțile "Vrăjitorul din Oz" de L. Frank Baum și "Dorothy din Oz" scrisă de nepotul acestuia, Roger Stanton Baum. Filmului i-a fost dedicată o știre în cadrul Jurnalului pentru copii, emisiune difuzată la Digi 24. Dorothy Gale (Lea Michele) împreună cu cățelul ei, Toto, se întoarce în Kansas și descoperă orașul devastat. Ea decide să meargă
Legendele din Oz: Întoarcerea lui Dorothy () [Corola-website/Science/331635_a_332964]
-
chiar după pensionare, răspunzând oricărei solicitări de consult în specialitate cu generozitate. Corect și devotat în relațiile de serviciu a fost în același timp un soț afectuos, un tată și bunic devotat, transmițând fiului dragostea și pasiunea pentru neurochirurgie, iar nepoților dăruindu-le căldura și bucuriile necesare vârstei. Întemeietor al neurochirurgiei militare românești, Gen. Dr. Iacob Gr. Mircea a fost o personalitate medicală de excepție, cercetător și dascăl pasionat, dar mai ales devotat bolnavilor pentru care și-a sacrificat întreaga viață
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
decesul cumnatului ei, regele Christian al VIII-lea în 1848, soțul ei a devenit moștenitor prezumptiv la tronul Danemarcei și a primit titlul de Prinț Ereditar. Nu a devenit niciodată regină, soțul ei murind în 1863, cu cinci luni înaintea nepotului ei, regele Frederic al VII-lea. Tronul a trecut regelui Christian al IX-lea. Soții au trăit la Palatul Bernstorffske Palæ, care a fost renovat pentru ei de regele Frederic al VI-lea, și nu au jucat un rol activ
Prințesa Caroline a Danemarcei () [Corola-website/Science/331713_a_333042]
-
pentru cauza regalistă, astfel la vârsta de trei ani a moștenit titlurile tatălui său, devenind baron Spencer Wormleighton și conte de Sunderland. A intrat în armata britanică și a avut rangul de căpitan, în Regimentul de cavalerie al prințului Rupert, nepotul regelui Carol I al Angliei. S-a căsătorit cu Anne Digby, fiica Lordului Bristol, în 10 iunie 1665 și mai târziu, a fost trimis ca ambasador la Madrid, în perioada 1671-1672. Apoi a fost ambasador la Paris (1672-1673) și în
Robert Spencer, al II-lea Conte de Sunderland () [Corola-website/Science/331720_a_333049]
-
Sidney în vara acelui an. Când copilul a ajuns la maturitate, contemporanii au notat o mare asemănare cu Sidney. Vocile nefondate proveneau probabil din partea unchiului său, Iacob al II-lea al Angliei, care se temea de o potențială pretenție a nepotului său la tronul Angliei. În cele din urmă, în 2012, un test DNA efectuat pe un descendent al ducelui de Monmouth, a arătat că acesta împărtășea același cromozom Y (moștenit de la tată la fiu) cu un văr îndepărtat Stuart, ceea ce
James Scott, I Duce de Monmouth () [Corola-website/Science/331721_a_333050]
-
înainte de moartea sa,care se află tot la National Portrait Gallery. Una din teoriile despre identitatea Omului cu masca de fier spune că acesta era Monmouth. Această teorie se bazează pe raționamentul că Iacob nu și-ar fi ucis propriul nepot, astfel altcineva a fost executat în locul lui, iar Monmouth a fost dus în Franța și pus sub custodia verișorului lui Iacob, Ludovic al XIV-lea al Franței. Din căsătoria cu Anne Scott a avut șase copii: Din relația sa cu
James Scott, I Duce de Monmouth () [Corola-website/Science/331721_a_333050]
-
armatei. La mai puțin de șase luni după plecarea lui Iacob al II-lea, Anglia a intrat în război împotriva Franței ca parte a unei coaliții puternice care viza limitarea ambițiilor lui Ludovic al XIV-lea. Filip, Duce de Anjou, nepotul regelui Franței, Ludovic al XIV-lea, a fost propus pentru tronul Spaniei. Dar decât să consimtă Franței extinderea puterii asupra unei părți atât de ample a continentului european, s-a format o coaliție a puterilor europene care includea Anglia, Țările
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
infirm și fără moștenitori, a pus problema succesiunii la tronul Spaniei și al vastului său imperiu. Încă o dată Europa se va angaja în război: Războiul Succesiunii Spaniole. Carol al II-lea lăsase moștenire regatul său lui Filip, duce de Anjou, nepotul regelui Franței, Ludovic al XIV-lea. Unirea regatelor Franței și Spaniei sub controlul Casei de Bourbon era o amenințare inacceptabilă pentru Anglia, Provinciile Unite și împăratul Sfântului Imperiu Roman, Leopold I, care pretindea tronul Spaniei pentru el însuși. Cunoscând influența
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
francezi să se retragă dincolo de Alpi. Ludovic al XIV-lea a pierdut o bună parte din Spania orientală. Într-un final Ludovic al XIV-lea a cerut pacea, oferindu-se în schimb să renunțe la pretențiile la tronul Spaniei ale nepotului său și la toate Țările de Jos de Sud, dacă i s-ar fi permis să păstreze domeniile spaniole din Italia. În timp ce olandezii și germanii ar fi dorit să accepte, propunerea a fost respinsă deoarece împăratul habsburgic dorea să obțină
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
Villars pentru a evita înfrângerea era de părere că o pace prin compromis era inevitabilă. În martie 1710 s-au redeschis negocierile de pace la Geertruidenberg, dar Ludovic al XIV-lea a refuzat cererea liberalilor de a-l forța pe nepotul său să renunțe la tronul Spaniei. Public, Marlborough urma linia guvernului, dar în particular avea îndoieli serioase cu privire la posibilitatea de a-i obliga pe francezi să accepte această alegere dezonorantă. Deși ducele a fost doar un observator la Geertruidenberg, eșecul
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
unui război de succesiune. Comandantul armatelor aliate era John Churchill, I Duce de Marlborough, al cărui șef adjunct era Prințul Eugen de Savoia, prietenul său apropiat. Forțele franceze se aflau sub conducerea Ducelui de Vendôme și a Ducelui de Burgundia, nepotul regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Raporturile între cei doi comandanți francezi nu erau ideale: Ducele de Vendôme, numit și "Le Grand Vendôme", era un militar capabil, cu multă experiență, în vreme ce Ducele de Burgundia, fără experiență, 26 de ani
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
Raporturile între cei doi comandanți francezi nu erau ideale: Ducele de Vendôme, numit și "Le Grand Vendôme", era un militar capabil, cu multă experiență, în vreme ce Ducele de Burgundia, fără experiență, 26 de ani, își datora poziția datorită faptului că era nepotul regelui Franței, și urmașul lui la tron. Ambițiile franceze în Bavaria și Franconia au fost distruse după Bătălia de la Blenheim. Armata lui Marlborough era formată din aproximativ 90000 de oameni (112 batalioane de infanterie și 197 escadroane de cavalerie) și
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
pe 20 noiembrie 1685. În 1688, după nașterea lui James Francis Edward Stuart a deschis posibilitatea unei succesiuni catolice pe tronul Angliei. În cursul Revoluției Glorioase, Iacob al II-lea a fost înlăturat printr-o lovitură de stat condusă de nepotul și ginerele său William de Orania a fost sursă de inspirație pentru mai multe opere de ficțiune:
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
din istoria insulelor britanice. Este comemorată și în zilele noastre de către membri protestanți ai "Orange Institution". Bătălia este văzută ca lupta decisivă într-un război pentru recâștigarea tronului de către Iacob al II-lea detronat în 1688 în urma Revoluției Glorioase de către nepotul și ginerele său protestant, William de Orania. A constituit un moment crucial în lupta dintre irlandezii protestanți și catolici. Într-un context irlandez, războiul a fost un conflict etnic și religios, o reluare a revoltei irlandeze din 1641. Pentru irlandezii
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
în bătălia de la Ramillies - Torino a marcat anul 1706 ca "annus horribilis" pentru Ludovic al XIV-lea al Franței. În 1700, Carol al II-lea, ultimul monarh spaniol din dinastia Habsburg, moare fără urmași, lăsându-și tronul moștenire lui Filip, nepotul surorii sale și al lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Filip a devenit astfel Filip al V-lea al Spaniei; fiind cel mai tânăr fiu al Delfinului Franței, Filip era în linia de succesiune la tronul Franței. Perspectiva ca
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
Spania să ajungă în mâinile Habsburgilor și să recreeze aceeași concentrare a puterii din timpul lui Carol Quintul, l-a sfătuit să lase tronul unui francez. Carol al II-lea, ascultând sfatul papei, îl desemnează succesor pe Filip de Bourbon, nepotul lui Ludovic al XIV-lea. La deschiderea testamentului declanșarea conflictului era inevitabilă, deoarece noua alianță Spania-Franța era destinată a submina echilibrul european. Conflictul care a urmat este cunoscut ca Războiul Succesiunii Spaniole, a durat zece ani și a luat sfârșit
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
faptului că nu a fost de acord cu aranjamentele succesiunii. Se spune că ar fi refuzat să-l accepte pe Abu Bakr ca fiind cel îndreptățit să fie calif. Conform altor surse șiite, Bilal a mai recitat adhanul la cererea nepoților lui Muhammad, al-Hasan și al-Husayn, atunci când a fost să viziteze mormântul lui Muhammad, care se afla la Medina. În timpul califatului lui Umar bin al-Khattab, Bilal al-Habashi s-a mutat în Siria, unde a participat la operațiunile militare împotrivă bizantinilor. Unele
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
și a mareșalului Ferdinand de Marsin, în bătălia de la Torino pe 7 septembrie 1706. În 1708 are reputația de a fi unicul general francez capabil să țină piept prințului Eugen și ducelui de Marlborough. Dar în Flandra, în conflict cu nepotul lui Ludovic al XIV-lea, Ducele de Burgundia, nu poate împiedica înfrângerea armatei franceze în bătălia de la Oudenaarde în 1708. Dezgustat de această înfrângere datorată nu doar bravurii adversarilor ci și neînțelegerilor dintre el și ducele de Burgundia, se retrage
Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme () [Corola-website/Science/331902_a_333231]
-
primind numele de Elisabeta. Unele surse indică ca tata al Saftei (1776-1857) pe Teodor Balș (1805-1857), care a fost locțiitor de domn, caimacanul Moldovei a cărui soție, Ecaterina Balș, este înmormântată la mănăstirea Văratic. Teodor Balș, cimacanul Moldovei a fost nepot de frate al doamnei Safta, fiind fiul lui Nicolae Balș.. Copila Safta a primit în Moldova o educație aleasă studiind mai multe limbi și „mai cu seamă în limba elinică au fost unică din sexul său, în veacul său și
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
unele reale și altele imaginare. Filmul are o durată de 108 minute și începe cu o secvență inspirată din nuvela „Uniforme de general” în care profesorul Adam, ce sosise neașteptat acasă alături de eleva Maria Da Maria (Alina Chivulescu), își surprinde nepotul Ieronim (Mihai Călin) în timp ce căuta în podul casei, alături de elevul Vladimir, două uniforme de general. Generăleasa Calomfir apare în unele flashback-uri, folosind puterea miraculoasă a nepotului ei pentru a face să apară în oglinzile din salon personaje din alte
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
ce sosise neașteptat acasă alături de eleva Maria Da Maria (Alina Chivulescu), își surprinde nepotul Ieronim (Mihai Călin) în timp ce căuta în podul casei, alături de elevul Vladimir, două uniforme de general. Generăleasa Calomfir apare în unele flashback-uri, folosind puterea miraculoasă a nepotului ei pentru a face să apară în oglinzile din salon personaje din alte vremuri. Criticul Călin Căliman considera acest film ca fiind „cel mai ambițios proiect estetic” al lui Dan Pița, o ecranizare „ambițioasă, riscantă și dificilă” a scrierilor lui
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]