11,656 matches
-
tot verzi... Dar aceia sunt, tot ideatic desigur, negentropici. În fond, viața Înseamnă negentropie, spuneți-i spirit, chiar dacă e vorba de o plantă. Ne plac florile? Desigur, dar flori nu sunt doar acelea pe care le oferim iubitelor - fie ele neveste, nota bene -, cu toatele flori colorate, dar și acelea care nici măcar nu seamănă a floare - aparent - precum aceea a grâului, pragmaticului grâu; dar Îndeplinesc același rol: regenerarea. Atunci când nu devin regretul unui „C’etais le temps des fleurs“... Dar nici o floare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu care omul Își cârpea tot atâtea nevoi. O asemenea leafă cuprinde acum două-trei hărtii - pardon, plasticuri -, iar nevoile’s Încă mai multe... Și, „Între noi, bărbații“, cărora nu ne venea greu pe atunci să dosim, de ochii vigilenți ai nevestei, o hârtie valoroasă dar nesemnificativă În teanc; cum s’o facem acum, din cele două-trei? Iar reușind totuși, tot cu buza arsă rămânem, căci cârciumarul n’are rest... Tot pe atunci, puteam căpăta rest de la o pâine, un pachet de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mine... Cu toții robi, implicit cu toții, nu doar unii, dornici de o schimbare crezând În ceva mai bun, deși astăzi trăiți mai rău... Cum adică? Păi stăpânul era obligat să-i asigure sclavului care muncea pentru el totul: hrană, haine, casă, nevastă chiar. Lupta chiar, cu alți stăpâni, pentru asta, timp În care sclavul n’avea grija zilei de mâine. Pe când acum, tu de pildă, ești liber... să mori de foame, dacă nu găsești - tu Însuți - ceva de lucru. Dar să mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
odios pe cât l’au zugrăvit călăii?. À propos: El a pus o Întrebare, alături de un premiu, care suna cam așa: „Ce plantă poate salva Franța În caz de foamete?“; à propos de cozonacul recomandat de rupta de realitate a sa nevastă ca surogat/Înlocuitor al pâinii care lipsea după foametea anului 1769, ca și pe la noi În 1946... și scuip În sân gândindu-mă la 2003... Era vorba de ceea ce acum se cheamă grant, bani meniți a duce o cercetare la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să spună atunci când se pregătea să meargă la ședința cu părinții că este „convocat la O.N.U.”. Țin minte discuția purtată de părinți după prima ședință, unde tata mai în glumă, mai în serios, îi expunea mamei problematica curentă: - Nevastă, nici nu știu cu ce să încep. A fost repartizată la B, sunt 30 în clasă, încadrarea foarte bună, dar mai e ceva ... - Doamne omule, ce mai poate fi ? A spus ceva ? A nemulțumit pe careva ? - Și mai spunem noi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a înnoptat, într-o iarnă geroasă, la casa unor țărani. Acolo avea s-o cunoască pe Voica. S-a îndrăgostit nebunește și nu s-a dat dus până nu a cumpărat-o, de la tatăl ei, pentru a o lua de nevastă. Povestea de care se înfioară și acum brăilenii mai în vârstă, spune că negustorul, bolnav de gelozie și-a ucis soția care se pare că-l înșelase. Vreme îndelungată a vuit orașul la dispariția fetei, iar boierul și-a vândut
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cu fecior Colo josu, mai din josu, Florile-s dalbe.( se repetă după fiecare al doilea vers) Din ce câmpu-i mai frumosu, Din tri locuri sunt tri jocuri. Iar un joc din ce mai este, Tot din ruji și din neveste. Tot de flori de fete mari, Iar alt joc din ce mai este, Tot de cruci de mari voinici. Și văzui din depărtare D-un voinic venind călare. Și dacă s-apropiară, Iacă-i (Gheorghe), bun băiatu, P-un cal
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Târnave se numea «Buzduganul» și se desfășura în ultima zi de secerat, de un gospodar cu mai mult pământ cultivat cu păioase, grâu, secară, ovăz. Gazda pleca acasă mai din timp, pentru pregătirea mesei, iar secerătoarele, mai ales femeile și nevestele mai tinere realizau din spice o cunună cu o cruce la mijloc și se întorceau în sat, cântând cântecul cununii, de la holdă până la casa gazdei unde erau așteptate cu masă întinsă și cu fluerași. Se încingea petrecere până în zori. Gospodarul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
originalele sale creații, consemnate în diverse studii și anchete de specialitate, reținem câte ceva în limita spațiului de care dispunem: Vai sărac bărbatu-meu, El crede doar ce-i spun eu. De ce-aude prin vecini Zice că toate-s minciuni * Nevasta care-i nevastă Slobodă-i ca să iubească Șî cu unu șî cu altu’. Poate să știe tot satu’ Da’ să n-o prinză bărbatu’ ! Foaie verde de pe coastă Nici aceea nu-i nevastă Care n-are țol pe pat Și-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
consemnate în diverse studii și anchete de specialitate, reținem câte ceva în limita spațiului de care dispunem: Vai sărac bărbatu-meu, El crede doar ce-i spun eu. De ce-aude prin vecini Zice că toate-s minciuni * Nevasta care-i nevastă Slobodă-i ca să iubească Șî cu unu șî cu altu’. Poate să știe tot satu’ Da’ să n-o prinză bărbatu’ ! Foaie verde de pe coastă Nici aceea nu-i nevastă Care n-are țol pe pat Și-un drăguț lângă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
prin vecini Zice că toate-s minciuni * Nevasta care-i nevastă Slobodă-i ca să iubească Șî cu unu șî cu altu’. Poate să știe tot satu’ Da’ să n-o prinză bărbatu’ ! Foaie verde de pe coastă Nici aceea nu-i nevastă Care n-are țol pe pat Și-un drăguț lângă bărbat ! * Bade, mîndrulița ta Care-o iubești acuma E dreaptă ca secera. Da’ când meie pe cărare, Meie strâmbă de schinare. Și când îți face cu mâna Gândești că-i
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
farmec pline, Strălucesc în luminiș, Zboară mierlele-n tufiș, Iar din codri noaptea vine, Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în stoluri fete, De la râu. Se ducea atunci o viață tihnită, patriarhală, când gospodarul nu-și punea problema să încuie portița cu lăcate când pleca să lucre pe hotar, sau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
adâncă până la brâu, rece, abia topită din neaua munților. Căram butuci. Pe mulți i-au îngropat butucii de vii ; trupuri zdrențuite și dărăbuite. Nu i bai, că și atunci dormeam, ud leoarcă pe pământ înghețat, cu brumă groasă. Luându-mi nevasta, copilul și dăsagii, m am amestecat printre iobagii din Streja Cârțișoara. Grea viață, no, ș-acolo. Grea ! Iobagii din Cârțișoara erau siliți să strângă pentru castelul domnesc, muguri de arini, jir, mere pădurețe, alune, hamei. No, și astea le adunam
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Cârțișoara, oamenii satului au plâns discret, în felul lor. Rapsozii satului au creat o o nouă legendă a satului lor și chiar o «Baladă a lui Budac», care multă vreme se va cânta în șezătorile fetelor ca și cele ale nevestelor. Astăzi, din păcate, foarte puțini o mai știu. Pe 11.05.1912, consiliul primăriei comunei Oprea Cârțișoara a luat în discuție solicitarea scrisă a fratelui lui Andrei Budac, Arsene, de a i se da dreptul să construiască în sat, un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se ducea un trai liniștit, viața era relativ ieftină, toată lumea era mulțumită. Max, cel mai mare dintre frați se îndrăgostește la tinerețea lui de o săsoaică, blondă, bineînțeles, Ana, cu care cade la pace și o cere părinților ei de nevastă. Dar săsoaica mai avea o soră, mai tânără cu câțiva anișori, pe care pune ochii frate-su mai mic, Remus, student la Cluj pe vremea acea și dintr-una într-alta, când Max face nunta, Remus cu sora mai mică
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pământ blidariu suport pentru vase blehăi, behăi(a) a vorbi într-una, a spune vrute și nevrute blehiu tablă boachtăr paznic de noapte boboanțe bomboane boltaș om de prăvălie boltă prăvălie bordei adăpost săpat în pământ boscorodi a vorbi fără înțeles boreasă nevastă boșorog trecut spre vărsta a treia botă vas de lemn pentru apă de băut bresenești (a) a face treaba cu întârziere brăcinariu cingătoarea pantalonilor brănișteriu brigadier silvic briftaș pungă mică din piele pentru bani brotărie cuptor pentru copt la sobe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
al doilea M marșină de săpat prășitoare mațe intestine măieț băț mai voluminos la unul din capete mălin liliac (arbustul) măturoi mătură cu coadă, din nuiele merinde mâncare miezuină graniță, hotar, răzor minteni imediat mânios supărat moș bunic muiere femeie, nevastă mutăr piuliță N nădragi pantaloni, cioareci năpădai arțăgos nătântoc nătâng, prostănac, sărăntoc năzdrumen sfătos nechimuluit neasemuit nemțească ceva mai puțin decît un car de fîn nojițe curele din păr de capră, cu care se leagă obielele O obiele cărpe din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de clacă", spre a concluziona "ferice de M.R. Iacoban că nu-și pune întrebări!", după ce am tot înșirat întrebare după întrebare, ține de neanderthalul polemicii, când riposta la o acuzație de plagiat era de tipul "ăla vorbește, care-l înșală nevasta?" De-a dreptul ridicol, dar reproșul nostru că G. Călinescu este declarat "incorect", dl. C.L.C. îl combate cu citatul "Noi, românii, datorită mareșalului Stalin, acest mare om al ultimelor veacuri, nu numai rusești, dar și europene, gratitudine pentru generozitatea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
i se trage de la substantivul "ochi" care va să zică, trage cu ochiul. Clar, spionează! Iar biletului trimis de soția lui Slavici, prin care cerea să-i fie luat nebunul din casă, nu i se cuvine crezare, deoarece dna Slavici... nu era o nevastă model...Ceea ce nu anulează dreptul dlui Georgescu de a propune un astfel de demers biografic: este un punct de vedere, o supoziție, fie și șuie, o speculație fără prea solid sprijin faptic, la care nu-i obligatoriu să subscrii. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
anii '50? Ne-o destăinuie generalul: consilierii sovietici alcătuiau lista întrebărilor ce urmau a fi puse arestatului, dar și culmea culmilor! lista ... răspunsurilor! Hazlie (de astă dată) revelația că securiștii însărcinați cu protejarea marilor șefi de partid erau trimiși de nevestele ștabilor după diverse cumpărături, inclusiv în căutare de "elastic roz pentru chiloți de damă". Amestecat în multe potlogării, inclusiv în manipularea cazului Pătrășcanu, gen. Tănase (a fost și ministru adjunct!) tratează totul cu o anume seninătate, izvorâtă, probabil, din sentimentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
doarme o istorie compactă a spiritului și evoluției moderne românești". Așa că, rătăcind printre mormintele conștiincios inventariate de Olga Rusu, afli și eroi ai războaielor mondiale, și funcționari CFR, și (foști) mari proprietari, și ofițeri mărunți, și actori de renume, și neveste de rând, și mari oameni de stat, și unioniști, și antiunioniști destine împlinite, destine ratate ale unor trecători prin astă lume în care au izbutit să lase urma sigură a vreunei înfăptuiri, ori barem o mărturie în piatră cu valoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
precum ciupercile după ploaie. Cele mai multe nu dispun de specialiști, iar "moda" referatelor este asimilată cu răposata cenzură. Aș sugera, în consecință, Colegiului Medicilor, să aibă în vedere și eventualitatea introducerii delictului de malpraxis editorial. Până nu-i prea târziu. Deocamdată, nevastă-mea a cumpărat pere. Stau și mă uit la ele. D e o copleșitoare sinceritate, simplitate, expresivitate, însemnările pe marginea vechilor manuscrise și tipărituri adunate de Ilie Corfus în cartea "Însemnări pe marginea anilor", editată de "Junimea"! Această "istorie scrisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în mare cinstire, fiindcă îl ducea pe prefectul de poliție Iorgu Lățescu la cercetarea accidentelor și izbutea să ajungă din urmă vitezomanii. * S marandache îmi trimite, victorios, cartea apărută în USA desigur, în copie xerox. Ciudat personaj! Și-a lăsat nevasta cu un copil mititel și altul pe cale să se nască, spre a o "tăia" către Istanbul prin septembrie 1988. Motivul: "nu-mi dădeau post, nu-mi aprobau participarea la congrese internaționale" (deși, o vreme, fusese profesor în Maroc). Matematician (o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
țărani la începutul Marelui Marș și niciodată regăsită. Un frate al răposatului Anqing, Mao Anyng, a fost ucis în războiul din Coreea. O fată, Li Na, a fost concepută cu a treia soție, "sinistra" Jiang Qing, alta, Li Min, cu nevasta a doua. Cu una din fete (nu mai știu exact care) am dat mâna la o recepție oferită la Beijing cu prilejul zilei de 1 octombrie, sărbătoarea lor națională. Am fost de câteva ori în China și de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
zboare. N-o reeditează nimeni? Între cele două coperți se închide o întreagă lume! În veacul ce-a trecut, trenul însemna, pentru români, ehei, mult mai mult decât reprezintă acum! Gările erau adevăratele centre vitale ale localităților binecuvântate cu tren. Nevasta șefului de gară își disputa legitim, cu soața primarului, rangul de primă doamnă a urbei. Trecerea acceleratului era evenimentul zilei, urmărit (vezi "Steaua fără nume") cu sufletul la gură de elevele cursului superior, dornice de evadare și visând ardent marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]