10,542 matches
-
periplul său transilvănean. Localitățile în care a desenat Barbu Iscovescu nu au fost identificate cu certitudine nici în ziua de astăzi, din moment ce analiștii nu s-au pus încă de acord cu acest lucru. Astfel, Ion Frunzetti a amintit componența chenarului pomenind localitățile Predeal, Turnu Roșu, Sfântul Gheorghe, Sighișoara, Sibiu și Deva, în mod similar cu Marin Nicolau. Ionel Jianu a enumerat localitățile Roșia, Abrud, Câmpeni, Sigihișoara, Sibiu și Deva. Dan Grigorescu a amintit doar patru localități: Deva, Sibiu, Turnu Roșu și
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui Ștefan al II-lea al Ungariei (1116-1131). O altă mențiune autentică a secuilor pare să fie un document al regelui Béla al II-lea (1108/1110-1141), databil în jurul anului 1131, care pomenește o slugă însărcintă cu transportul sării, cu numele de "Scichul". Câteva decenii mai târziu, în 1146, secuii, alături de aceiași pecenegi, făceau parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind implicați în luptele de pe Leitha, împotriva markgrafului
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
este o doctrină secretă provenită din Tracia care s-a răspândit probabil în Grecia secolului al V-lea î.Hr., ai cărei adepți se considerau urmașii lui Orfeu. Izvoarele antice afirmă în mod repetat originea tracică a lui Orfeu. Istoricul Arrian pomenește în opera sa "Bithynica" din sec. II î.Hr. o nimfă numită Tracia, după care s-ar fi denumit țara cunoscută inițial sub numele de Pèrke. Rădăcina indogermanică "per-/pir/per(k)" semnifică "stânca", "piscul" sau "piatra", ceea ce denotă cultul tracic
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
o a doua decadă, în care avea loc unirea fiului-sacerdot cu Zeița-Mamă. Ritualurile ei, rezervate oligarhiei, au rămas necunoscute. Se pare că inițierea care urma avea loc odată cu învestirea unui rege. Unele formule de învestire sunt cunoscute din inscripții, care pomenesc pe un Kotes, fiu și slujitor al lui Helios-Apollo și al Mamei Munților, Oreas. O reprezentare a întregii decade cosmice s-a păstrat în mormântul de la Sveštari în nordvestul Bulgariei de azi, în incinta cetății getice Daosdava (Orașul Lupilor). Orfismul
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Aqra (în arabă „Muntele pleșuv)” la circa 48 km nord de Ugarit. Încă înaintea descoperirii documentelor din Ugarit era cunoscut din surse akkadiene și egiptene numele unui zeu Baal Sapan. În catalogul akkadian al zeilor din Ugarit, Baal Sapan este pomenit ca „dIM be-el huršan ha-zi.”, adică „Zeul furtună, Domn al Muntelui Hazi, unde Hazi era numele hurrit al Muntelui Sapan, din care provine și denumirea greacă și latină a muntelui Kasios/Casius. Sapan în ebraică, „tzafon” are înțelesul de „nord
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
Leșu, pe la sfârșitul secolului al XVII-lea”. Prezența presupuselor cărți “rusești” în biserica de Leșu nu impunea deci prezența unui preot străin are să slujească după ele, faptul fiind obișnuit pentru orice comunitate ortodoxă, cum era cea a leșenilor Nu este pomenit aici popa Andreica, care apare într-un document din 1642. Popa Andreica este primul preot despre care putem afirma fără rezerve că a slujit în satul Leșu in prima biserica a satului. Faptul că la 1642 este menționat într-un
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
revolta românilor din districtul bistrițean față de abuzurile sașilor bistrițeni, care începuse în 1755. Preoții menționați în 1762 sunt cei trei fii ai preotului Ioan Gălan, Sava, Cosma și Artene, alături de ei fiind și preotul George Hurdiș. Acesta din urmă este pomenit și în 1777. Se mai știe despre el că avea o bisericuță de nuiele “în deal la Hurdiș”, astăzi proprietatea familiei Rauș. Tradiția locală îl prezintă pe George Hurdiș ca preot-călugăr, bisericuța sa fiind singura vatră sihăstrească despre care avem
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
de ceilalți preoți și neamestecându-se în treburile comunei. Preotul Sava Gălan a fost primul hirotonit dintre frații săi, slujind o vreme împreună cu tatăl său, așa cum indică pomelnicul bisericii din Leșu la care am mai făcut referire, în care sunt pomeniți erei Ioan și eri Sava. Este pomenit la morți în 1810 între rudele lui Grigoraș Solcan. A murit înainte de 1790. Descendenții săi au fost numiți Săveni, iar în matricolele parohiei apar cu numele de familie Savu. Fiul său Alexa Savu
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
treburile comunei. Preotul Sava Gălan a fost primul hirotonit dintre frații săi, slujind o vreme împreună cu tatăl său, așa cum indică pomelnicul bisericii din Leșu la care am mai făcut referire, în care sunt pomeniți erei Ioan și eri Sava. Este pomenit la morți în 1810 între rudele lui Grigoraș Solcan. A murit înainte de 1790. Descendenții săi au fost numiți Săveni, iar în matricolele parohiei apar cu numele de familie Savu. Fiul său Alexa Savu a murit în “bătaia cu burcușii” (borușii
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
borușii), războiul dintre Austria și Prusia din 1779., alt fiu Greasin Savu a murit în “harțu Frâncilor” din 1809, iar un al treilea fiu, Larion Savu, făt în Leșu, a participat la toate campaniile dintre 1793-1814. Preotul Cosma Gălan este pomenit prima oară în 1750, pe când era numai diac, ca și fratele său Grigoraș. Împreună cu frații săi și George Hurdiș au fost martori unei schimbări importante în istoria satului, militarizarea, ca urmare a includerii satului în Regimentul II grăniceresc. Militarizarea satului
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
leșenii erau în dispută cu cei din Prundu Bârgăului, cei din comisie caraterizându-l ca fiind “un om cam de 80 de ani, foarte prețuit de săteni pentru onestitatea sa ”. Dintre Gălănești sunt numeroși ctitori și donatori ai bisericii din Leșu, pomeniți de Anton Coșbuc. Din secolul al XVIII-lea se păstrează un Triod tipărit în tipografia Popii Stoica din București în 1747 și cumpărat în 1762 de Gavrilă Văla și un Pentecostar “din zilele Prea Înălțatului D(o)mnu Mihai Racoviță
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
le-am scris, am avut o orchestră mare, simfonică, un spectacol într-adevăr feeric. Seara, după ce totul se terminase, Elvin câștigase premiul, eram cu toții foarte fericiți. La un moment dat, pe la ora 23:00, absolut întâmplător, cineva aduce vorba și pomenește data: 30 septembrie. Pur și simplu, în toată nebunia aceea, chiar uitasem de ziua mea de naștere, nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Când am realizat, am comandat sticle de șampanie și ne-am încins la un mare și
Ricky Dandel () [Corola-website/Science/303890_a_305219]
-
cneazul rus al Haliciului. Amănuntele permit să se admită că țara voievodului român de peste munți se afla în apropierea Haliciului la est de Carpați. Regiunea a fost reanexată în 1349 de regele polonez Cazimir al III-lea. Cronicarul polonez Długosz pomenește de o expediție polonă în Moldova la 1359 înfrântă într-o pădure din Țara Șipenițului. În 20 ianuarie 1388, Petru al II-lea Mușat în unire cu fratele și coregentul său Roman, împrumută pe socrul său Vladislav (care era în
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
ce atesată folosirea diverselor obiecte din plumb: "Aurul, argintul, arama, fierul, plumbul, cositorul și tot ce trece prin foc, să le treceți prin foc, ca să se curețe; afară de aceasta, și cu apă de curațire să le curățiți..." Plumbul mai este pomenit în cartea Ieremia în capitolul 6, vers. 29: "Foalele s-au ars, plumbul s-a topit de foc și turnătorul în zadar a topit..." Cel mai mare producător din epoca preindustrială a fost imperiul Roman, cu o producție anuală maximă
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
Transilvania. 1750 - Tohanul, Vlădenii și Zărneștiul se răscoală declarându-se sate libere. După înființarea regimentelor de graniță, mulți locuitori din comunele Țării Bârsei se înrolează în armată, considerând că astfel vor scăpa de exploatare. 1757 - Este vorba de reparații. Se pomenește de o moară din Tohan arendata de Bucur Ureche. 1757 - Se citează numele olarului român Besinar, din Tohan care instala o sobă și un cuptor la castelul Bran. 1761 - Târnosirea la 29 mai a paraclisului din Tohan. (Cronicat nou. Manuscris
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
mutării forțate a locuitorilor din Tohan, care au refuzat să se înroleze în regimentele de grăniceri înființate de Maria Tereza, atunci când li s-a stabilit ca loc de așezare vatra satului de azi Tohanul Nou, înființat cu acestă ocazie sunt pomeniți nominal și olarii. Se vorbește pe larg cu acest prilej despre obiecțiile tohănenilor între care una legată direct de ocupația de bază, anume despre pericolul de incendiu de la cuptoare. De fapt la 28 mai 1828 un incendiu de la cuptoarele de
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
din care se vede că marele voievod Constantin Brâncoveanu a dăruit bisericii reformate, pentru clădire, 200 de taleri leoni sau 400 fiorini ungurești. Până acum Constantin Brâncoveanu era cunoscut ca mare ocrotitor al Bisericii ortodoxe din întreg Răsăritul. Stolnicul Cantacuzino pomenește inclusiv despre o altă scrisoare în legătură cu același dar. Scrisoarea stolnicului Cantacuzino, pentru noi, este o dovadă despre relațiile destul de strânse care-au existat în trecut între Muntenia și Transilvania, îndemnând pe Constantin Brâncoveanu a priveghea asupra așezămintelor din Nordul Carpaților
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
prin forme dinamice și expresive, prin îmbinarea figurilor sculpturale fantastice, colorate aprins, prin punerea acestora în mișcare de niște mecanisme create de Tinguely, sculpturile Nikăi de Saint Palle ne aduc în universul teatralizării spațiului, făcând spectatorului plăcerea de a se pomeni pe o clipă în afara presiunii gigantomaniei și monocromiei orașului modern. Aceleași imperative urmărește artista și în crearea celor câteva parcuri distractive numite „Grădini-Tarot“ amplasate în SUA, Elveția, Italia și Israel și asupra cărora a lucrat intens mai mult de două
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
-o într-o succesiune permanentă, când regii maghiari, când voievozii din Muntenia. La fel era și cu cele trei biserici medievale existente care o dată cu schimbarea stăpânitorilor, își schimbau închinarea confesională devenind Latine sau Ortodoxe în funcție de momentul respectiv. În 1301 este pomenit Ban de Severin Teodor Voitici care împreună cu fiul său Ioan, profitând de stingerea dinastiei Arpadiene, cu ajutorul despotului de Vidin, Mihail Șișman, refuză autoritatea noului suveran Carol Robert de Anjou. Până în 1330 Severinul rămâne în stăpânire munteană. În lupta pentru Cetatea
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
primit Aquitania și Provența. Ultimii ani de domnie ai lui Carol au cunoscut începutul declinului. Izvoarele vorbesc despre semne de rău augur: seceta, foamete, epidemii, cutremure sau moartea elefantului dăruit de Harun al Rashid, apariția unei comete. Capitulariile și cronicile pomenesc despre măsuri împotriva refuzului de a veni la oaste, vagabondajului, hoției, despre acțiuni războinice împotriva danezilor și slavilor ce profitau de situația în care regele era bolnav și bătrân și nu mai putea reacționa cu vigoarea de altădată. În 810
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Transilvania, constata că printre cei care se împotriveau cu mai multă tărie unirii cu Biserica Romei se număra și „popa Măcinic din Sibiel”. Se pare că în urma acestei acțiuni a fost arestat, după cum declara el însuși la ancheta de care pomeneam: Din această pricină și-a lăsat familia și a fugit în Banat, la Becicherec, unde se găsea un alt mare apărător al ortodoxiei, oierul Oprea Miclăuș din Săliștea Sibiului. Acolo, spunea el, „am trăit și m-am hrănit cu lucrul
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
de ani. Conducerea închisorii raporta că nu se știa nimic despre el. Înseamnă că amândoi și au sfârșit zilele în temnița de la Kufstein, jertfindu și viața pentru credința ortodoxă, câștigând pentru aceasta cununile muceniciei. Sinaxarul ortodox cinstește amintirea lor pentru că pomenește pe sfinții preoți Mărturisitori Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș. Octombrie - Brumărel, în ziua a douăzeci și una. Reprezentanții clerului și ai credincioșilor din Transilvania au cerut în mai multe rânduri autoritătilor habsburgice să elibereze pe cei doi captivi. La
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
ca atare a sfântului, ci doar de vedenia când sfântul Nicolae Licianul i s-ar fi arătat în vis lui Constantin cel Mare, cerându-i să-i ierte pe trei ostași osândiți la moarte. De fapt, sărbătoarea de pe 6 decembrie pomenește tocmai această vedenie. Tot în secolul al VI-lea, Nicolae Sionitul, episcop de Pinara, ar fi zidit o biserică în cinstea sfântului Liciei. Toate celelalte elemente biografice despre sfântul Nicolae ne vin din Legenda aurea a lui Iacob de Voragina
Nicolae de Mira () [Corola-website/Science/298024_a_299353]
-
constând, în general, în dulciuri. În unele zone, copii îi lasă moșului apă sau morcovi pentru calul său. În multe regiuni ale României copiii găsesc în dimineața zilei de 6 decembrie, pe lângă dulciuri și fructe, o nuielușă. Sfântul Nicolae este pomenit în Sinaxar în 9 mai. Tot în această zi, pomenirea mutării moaștelor sfântului Nicolae de la Mira la Bari, în anul 1087, când regiunea Mira Lichiei a căzut în mâinile turcilor.
Nicolae de Mira () [Corola-website/Science/298024_a_299353]
-
a avut loc bătălia (datând-o în 1369) dintre voievodul Transilvaniei Nicolae Lackfi și pârcălabul Dragomir al cetății Dâmboviței în vremea domniei lui Vladislav I, alias Vlaicu-Vodă, câștigată de români. Este de reținut că, în cronica turcului Ioan Küküllö, se pomenește de existența, pe locul unde se află astăzi orașul, a unei fortificații, căci „voievodul Nicolae, după ce a trecut cu oastea [...] râul Ialomița luând cu putere întăriturile ridicate de valahi” este nevoit să se retragă. O dovadă că orașul exista încă
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]