10,558 matches
-
legitimarea printr-un document politic major a statu-quo-lui teritorial postbelic, în condiții când nu se ajunsese la un tratat de pace cu Germania; pentru statele occidentale, problemele privind drepturile omului și libertăților fundamentale; România manifesta un interes susținut pentru întreaga problematică privind securitatea și cooperarea în Europa, dar singulariza în mod hotărât cerința eliminării forței, în orice formă, cu deosebire în cea militară, din realitățile europene. Disputele privind agenda Conferinței nu se opreau însă aici. Delegația sovietică, secondată de cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
documentele Conferinței recunoașterea existenței unor țări în curs de dezvoltare în Europa, statut din care decurgea necesitatea de a se ține seama de nevoile și interesele lor specifice în acțiunile de cooperare economică. România nu avea dificultăți deosebite în discutarea problematicii "Coșului 3"și în convenirea măsurilor înscrise în Actul Final pentru domeniile contacte umane, informații, schimburi culturale și educație. Aceasta ar putea părea paradoxal, dacă se au în vedere pozițiile înguste și rigide pe care Bucureștiul le adopta la reuniunile
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
însă nu mai aveam astfel de îndoieli. În plus, realizam că procesul care debuta la Helsinki nu se prefigura deloc simplu și de scurtă durată, ceea ce reclama prezența în țara care găzduia acest debut a unui ambasador român familiarizat cu problematica CSCE; or, ambasadorul în funcție, Mircea Bălănescu, era în prag de pensionare. Din atari considerente, am răspuns "da". Drept urmare, ultima săptămână a Consultărilor, anume una dintre cele mai tensionate, când se adoptau Recomandările Finale și se decidea formula privind locul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
s-a achitat de sarcinile ce-i reveneau Delegația României la Consultările Multilaterale, apoi la diferitele faze ale Conferinței, mai ales în faza a 2-a, desfășurată la Geneva, timp de aproape 2 ani. Am ținut să mă ocup de problematica CSCE în scrierea prezentă pentru că atunci am "primit botezul" în activitatea diplomatică. Fac însă acest lucru mai ales ca un omagiu pios în memoria celor care s-au aflat în primele rânduri în pregătirea și începerea procesului CSCE, și care
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Cambridge Translations of Medieval Philosophical Texts. Vol. 3, Philosophical Psychology, Ethics, Politics and Aesthetics (Cambridge: Cambridge University Press, în curs de apariție). 12 Filosofia moral] modern] J.B. SCHNEEWIND Filosofia antic] occidental] referitoare la principiile vieții morale s-a axat pe problematică binelui suprem: ce tip de viat] ofer] pe termen lung cea mai mare fericire? Dac] virtutea era menit] s] guverneze relațiile cu cei din jur, binele trebuia atins în primul rând pentru sine. Creștinismul ne-a înv]țâț c] binele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iar acest lucru este posibil, cel putin pan] la un anumit punct. Ins] Moore și adepții s]i nu ar fi de acord cu recunoașterea acestei idei la scar] larg]. Cu toate acestea, utilitarismul materialist se apropie foarte mult de problematica utilitarismului idealist, iar poziția sa este consolidat] în special de afirmația ferm] potrivit c]reia în orice situație oamenii iau în considerare utilitatea înaintea preferinței. Prin detașarea de dorințele reale și orientarea c]tre interese materiale generale, utilitarismul materialist a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lumi foarte diferite de a noastr]. Aproape toți filosofii recurg la cazuri ipotetice. Este greu de imaginat cum am putea continua f]r] a proceda astfel. A decide ce s] faci implic] gândire ipotetic]. Totuși, apelurile la cazuri imaginare sunt problematice, deoarece asemenea exemple sunt vagi în ceea ce privește mediul. Pentru a fi valide, gândirea contrafactual] trebuie s] opereze într-un mediu clar. Când ne gândim dac] s] mergem la film său s] vizit]m un prieten bolnav, avem o idee relativ clar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
În acest articol am analizat diverse curente și mi-am exprimat unele p]reri personale: teoriile morale își au originea în teoretizarea moral], teoretizarea moral] este parte din practică moral] de zi cu zi, atât fundaționalismul, cât și coerentismul sunt problematice, iar recurgerea la cazuri imaginare este adesea înșel]toare și nu prezint] încredere. Referințe Anscombe, G.E.M.: „Modern moral philosophy”, în Collected Philosophical Papers; Volume Three, Ethics, Religion and Politics (Minneapolis: University of Minnesota Press, 1981), pag. 26-42. Baier, A.: Postures
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cunoștințele în chestiunea identităților. o Granturile finanțate de Uniunea Europeană (EUR 2004-09 /108965, respectiv EUR 2005-22.02.10.10 / 131797) prin programul Fondul Europa, pe care le-am coordonat și care mi-au oferit prilejul de colecta noi date referitoare la problematica integrării și identității. o Grantul CNCSIS 102/2006 "Valori și dezvoltare socială", coordonat de Mălina Voicu, care mi-a oferit posibilitatea dea învăța, explora și utiliza date EVS / WVS în partea empirică a lucrării. o Grantul PNII-RU-TD-2007-1, numărul 17/ 1
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de a fi fost vătămătoare, prezența formelor a fost chiar rodnică: prin legea simulării-stimulării, ea a produs în unele ramuri ale activității noastre o mișcare spre fond până la desăvârșita lor adaptare" (Lovinescu, 1997:193). Originile poziției de pe care abordează Lovinescu problematica specificității românilor le găsim în principal în legea "interdependență-determinațiune" a lui Dobrogeanu-Gherea "legea interdependenței și această lege de determinațiune a vieții și mișcării sociale a țărilor înapoiate prin cele înaintate" (Lovinescu, 1997:275) și în teoria imitației a lui Tarde
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
conștiinței" (1965:40), iar "peisajul singur, fără orizonturile inconștiente [...] nu poate să explice nimic din structura intimă și mai profundă a unui stil cultural" (1965:50). Ceea ce face Blaga ca prim pas pentru a rezolva inconsistența teoriei morfologice este transpunerea problematicii spațiale "de pe tărâmul morfologiei culturii pe planul psihologiei abisale, adică al acelei psihologii care vede în subconștient sau inconștient [...] o realitate psihică foarte complexă" (Blaga, 1936:17). Dacă însă la Frobenius și Spengler, sentimentul spațiului ca factor care stă la
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a erodării" există, mai ales în contextul global modern și al integrării în Uniunea Europeană. Rămâne de validat ipoteza unor erodări, dar acest lucru nu se poate face în absența datelor longitudinale 55. Deși, evident, nu acoperă empiric complexitatea și vastitatea problematicii identității colective, acest capitol oferă o radiografie asupra fenomenului identitar la tineri. Concluzia generală care pare să se detașeze în urma analizelor efectuate pe cele trei dimensiuni (identificări axiologice și etnospirituale, pe de o parte, și reprezentări sociale, pe de alta
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
conceptul pe care-l folosește e cel de inconștient, în Spațiul mioritic conceptul e de subconștient. 25 Aceste orizonturi sunt până la urmă determinantele stilului, culturii, identității. 26 Contribuția noastră la explicația fenomenului "stil" constă în faptul fundamental că introducem în problematica aceasta factorul inconștientului în toată amploarea cuvenită" (Blaga, 1965:40). 27 Conceptul fiind o dezvoltare a denumirii de "psihologie abisală" sau a inconștientului și în prelungirea celei date de Jung studiului inconștientului, și anume de psihologie analitică. 28 Pecetea stilistică
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
actualității! În librării, un impunător tratat, Paraliziile nervului facial. Titlul e plasat pe un detaliu din Hieronymus Bosch (1450-1516), fețe dintre cele mai grotești: "un burlesc sinistru" (Pierre du Colombier). Pe cît de ingenioasă pare soluția tipografică, pe atît de problematică alăturarea faciesurilor pictate de diagnosticele medicale. Oricum, Bosch nu a avut în vedere o investigare... maxilo-facială. A pictat și atît. Cît privește soluția tipografică, e de recurs mai degrabă la proverbul flamand circulînd în vremea pictorului și chiar ilustrat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în ianuarie: durerea pe locul contuziei m-a făcut să urlu. Ahahaaa, a percutat, pe culoar, jubilația vecinului Aguridă; - și cîte încă... La care voi reveni cu nesațiu. 25 aprilie Nu numai pentru Iași, chestiunea galeriilor de artă e una problematică; Bucureștiul însuși se confruntă de foarte mulți ani cu ea, reușind doar simptomatic să o rezolve. Adevărat e că ingenioasa și intrepida Capitală a recurs la soluții cvasiprofesioniste, amenajînd spații de expunere acolo unde te aștepți mai puțin, oricum, finalmente
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
perspectiva istoriei gândirii colective. Metafora celor două fluvii comunicante și a bazinelor lor este doar o captatio imaginativă pentru cititorul care merge alături de mine. Sistemul corespondențelor merită studiat printr-o arheologie a conceptelor și a structurilor, printr-o metodă adaptată problematicii specifice a imaginarului și relației sale cu imaginea, cu imaginația și cu realitatea. Vom opera în analiza științifică un tip de "scufundare", la adâncimi diferite și în diverse locuri din același plan, astfel încât să obținem o radiografie tridimensională a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
inconștiente, cât și intenționale (Wunenburger 13-74). Între cele două ipostaze ale imaginii "corporale" (descrise încă din tradiția antică), reprezentarea sensibilă (perceptivă) și inteligibilă (ea include și imaginea anticipatoare), se inserează reprezentarea mnezică, legată de procesul de (re)memorare și de problematica identității, implicit și de imaginarul colectiv. Ea este diferită de percepție, deși o poate reactualiza, dar într-o formă datată și vidă. Este așadar opusă ei în ce privește referința temporală, consistența, înțelegerea (și trăirea). Imaginea mnezică se situează mai exact între
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
proces complex de reprezentare și de semnificare (21). Programul cercetătorilor coordonați de Thomas nu se oprește însă la structură și la semnificație, ci se deschide metodologic și spre o altă dezbatere; surprinzător, în alt palier, fenomenologic, datorită relevanței majore a problematicii identității. Tipul de analiză și demersul conceptual se inspiră din opera lui Paul Ricœur, în special din volumul Soi-même comme un autre (relația dintre identitate și tripleta amintire−istorie−imagine a fost mai apoi reluată pe larg și aprofundată de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
procesul de de-materializare. Studiile asupra imaginarului, subliniază Thomas, caută să identifice modalitățile operatorii prin care modelul ajunge să se confunde cu imaginea sa, iar subiectul cu universul său obiectual (23). Are loc în continuare o nouă glisare metodologică, înspre problematica semnului − structură elementară, care poate deveni complexă în funcție de context. Demersul lui Thomas depășește însă lingvistica saussuriană prin preluarea funcțiilor limbajului de la Roman Jakobson, pentru că cercetătorul este de fapt interesat de codurile procesului de comunicare, necesare memorării, imaginării, dar și actualizării
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
vieții în câmpurile semantice ale simbolurilor arhetipale coincide cu procesul semnificării acestora, iar la nivelul ontologic, cu luarea în posesie a tuturor circumstanțelor realului, prin logos-ul culturii. Unui astfel de tratament mental i s-a inserat ... întreaga și arborescenta problematică a întemeierii. (Vasile Tudor Crețu 68) Domnitorul cruciat Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și cu ajutorul lui Dumnezeu, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
contemporani, urmând aporetica mai veche a filosofiei, dar acceptând ca de la sine înțeleasă, dintr-o poziție "naturalistă", "obiectivitatea obiectului" preluat și prelucrat, faptul că situarea acestuia în fața "conștiinței" ("subiective"), așadar în afara ei, în diferență "de natură" față de ea, nu este problematică. Multe dintre întrebările subordonate anumitor cercetări filosofice actuale se structurează în funcție de această problemă, care vizează faptul de a fi al conștiinței subiectului cunoscător, în ultimă instanță, faptul de a fi ca subiect al cunoașterii și, uneori, și faptul de a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anumitor cercetări filosofice actuale se structurează în funcție de această problemă, care vizează faptul de a fi al conștiinței subiectului cunoscător, în ultimă instanță, faptul de a fi ca subiect al cunoașterii și, uneori, și faptul de a fi obiect de cunoaștere. Problematica epistemologică atrage, se pare, în mai mare măsură decât altele din orizontul filosofiei, corespunzătoare altor tipuri de "experiență" decât cunoașterea, pusă, acum, în forma sa împlinită ("standard"), doar pe seama științei; cu toate că însăși epistemologia formulează și întrebări având astfel o atitudine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre: a) distribuirea prin împărțire a logos-ului și b) distribuirea prin împărțire a umanului. Nici una dintre aceste distribuiri nu poate constitui "cauză" pentru cealaltă; ele sunt concomitente, dar autonome. Din această concomitență rezultă întregul drum istoric al cunoașterii, al problematicii acesteia, al formelor pe care aceasta le-a îngăduit în momente anumite ale istoriei sale. Coincidența lor este dovada unei lucrări "unitare" a conștiinței distribuitoare: de aici semnificația fenomenologică a sa. Coincidența celor două acte de distribuire prin împărțire (a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai categoria este cea care "obiectualizează" senzațiile (prin intermedierea schemelor temporale ale imaginației transcendentale), însă numai în funcțiunea sa judicativă (ca funcție în judecată). Trecerea gândirii (în mod reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului cu lingvisticul, este, așadar, problematică. Căci onticul pare a fi de la bun început un fel de sinteză între lingvistic și noetic sau reprezentațional; în el însuși, noeticul (desigur, și reprezentaționalul) este, astfel, condiționat, ceea ce înseamnă că devine fără sens orice "realism" radical, în ipostaza "naturalismului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în genere, este posibil și trece în act datorită structurii judicative originare S P. În privința obiectului, putem spune de la bun început: gândirea are de-a face, în intenționalitatea sa, adică în mod obișnuit, cu "lucrurile" din orizontul experienței (ele însele problematice în privința statutului lor ontic, de simple ființări, și ontologic, de conținuturi formate (așezate în forme) prin preluarea lor de către o facultate, o capacitate, corespunzătoare, de către un "subiect", care le dă "sens" și "ființă"). Dar gândirea are de-a face și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]