14,215 matches
-
cu ele-n mînă-nconjur lunga masă de granit; Vor mai bine-o moarte crudă de cât o viață sclavă, Toarnă-n țestele mărețe vin și peste el otravă Și-n tăcerea sînt-a nopții ei ciocnesc, vorbesc și râd. Râd și râsul însenină adâncita lor paloare. Se sting una câte una faclele mirositoare, Se sting una câte una viețile Ducilor Daci; De pe scaune cad pe piatra rece, sură, ce podește Sala. - Toți, toți pân-la unul. Unul încă tot trăiește, Arde sânta lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n-a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă - Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc - ș-o spun în gura mare. Toți au făcut din viață sărbătoare: De măști rîzînde lumea este plină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de prin unghere; Unde cu glasul blând amantul cere, Pe când iubita gura ei uscată De sărutări, deschide la plăcere. {EminescuOpIV 217} Ce-i lumea asta mă întreb acuma Au nebunit-au, sau domnește ciuma? De-acopăr moartea, ranele hidoase Cu râs, cu-amorul, cu beții, cu gluma? "Ba nu - răspunse-atunci Șeherezade - Nu, -nu îi vezi așa precum se cade; "Viața lor un vis al morții este "Azi pradă ei, iar mâni ea o să-i prade. Ce afli-n lume? mii de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu creerul ca ceața, cu coaste de berbec, Stăpân pe-a ta gândire - cum ești p-instinct stăpân Se vede când femeea golește al ei sân. Când poala ș-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne, 10Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar, Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne, Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har. Nu ești gelos - ferit-a... cucoșii doar și vierii Au numai obiceiul de-a se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în scumpe măruntae Pun miresme felurite pentru jertfa mortuară. N-învîrtiri misterioase peste focul vetrei sfinte, 190Ea-l întoarce, curățindu-l de lumeștile-i păcate. Palamarul ce slujește pământeasca zeitate În Olymp îl ia și-l duce, jertfa zeilor fierbinte. Și în râsuri nesfârșite, artificia de glume, În vorbiri spirituale, observații învățate, 195Despre-a artei culinare mari mistere-ntunecate, În divină nepăsare, ei stau jertfa s-o consume. Vai! de ce nu ține nimeni o orație funebră Și nu-ntoană-un "De profundis " pentru soarta-i mucenică
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un vis tu ești în minte-i - și astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide. Cu-același râs pe buză Ea azi ascultă șoapta-ți de-amor să o auză, Iar mâni cu mii propuneri te chinue și știe 10Că orice nerv în tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea - comedie Ea joacă azi - juca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dânsa azi râde, mâne moare. 15Și astă nerozie, cruzime întrupată, În lumea cea de chinuri ea oare ce mai cată - Ea, cea ce nu gândește, gândind doară cu gura? Căci sărutări și vorbe de-amor i-a dat natura, Și râsul cel mai vesel, zîmbirea-mbătătoare, 20Atîta-nțelepciune e-n gura ei de floare, Atîta-nțelepciune pari a vedea, ș-atîta Plăcere pare-a duce în inima-amărîtă, Când capul c-oboseală pe umăru-i ți-l culci Sau când te uiți în ochii-i ucizător de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i luptă, 50Milioane de ființe cu ziua întreruptă Susțin prin a lor moarte, hrănesc prin putrezire, Acea frumoasă haină ce-acopere pe fire. În van creați la vorbe și le-asvîrliți în vînt: Plodirea este rolul femeei pe pământ. Priviți acele râsuri, zâmbiri, visări, suspine, Dorința de plodire o samănă în tine. Ce vă certați cu noaptea și buiguiți cu luna? De-ți face-o, de nu-ți face-o... tot una e, tot una. De nu-ți fi voi în lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
durerii Și că pocăința urmează plăcerii - Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie? " Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strâmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, râs și plânset sună în urechi; Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n cap, Păstori de nații cu strâmbă cîrjă-n mâni, Pulbere-s astăzi. Pulbere sunt chiar vii fiind. Căci nu sărută regii piciorul lor, Căci nu se-nchină lumea la glas de sfânt. Semnele tainei Mute rămân și îi fac de râs. {EminescuOpIV 372} Chiar tronul Papei azi ca o scenă e Și el își face mutrele lui plângând. Hohotul lumei Lumei întregi n răspunde-atunci, Căci nu-i s-ardice bolțile de granit, Un Michel-Angelo nu-i să facă iar Ziua din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Școlari suntem aceleiași păreri... Unitul gând oricine recunoască-l. Ce știi tu azi, eu am știut de eri. De-aceleași lucruri plângem noi și râdem, Non idem est și duo dicunt idem. Tu zici că patria e-n decădere, De râs și de ocară c-am ajuns; Când cineva opinia mi-ar cere El ar primi tot astfel de răspuns Ca de rușine ochii să-i închidem: Non idem est și duo dicunt idem. Căci din adâncul gândurilor tale Răsare ură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vânturi. Și tot ce codrul a gândit cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: isvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun luceferii senini Se adunau în râsul meu, în plînsu-mi, De mă uitam răpit pe mine însumi. În van cat întregimea vieții mele Și armonia dulcii tinereți; Cu-a tale lumi, cu mii de mii de stele, O, cer, tu astăzi cifre mă înveți; Putere oarbă le-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de mormîntu-ți, prin cruce, prin lemnul cel ernit wahnsinnige[r] Wind Moartea Noaptea lumii Stingerea 7. ÎNTUNERICUL ȘI POETUL (cca 1868) ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie căiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră. Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca valul care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina trist-a voinicului de munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blestem. Pe când Fanariotul, pe tronu-mi de mărire Rînjia cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate și de aur orbit, Domnia ca ciuma stearpă în tristul Răsărit Și-ntocmai ca păcatul cel strigător la cer El aducea în urma-i foamete, obezi de fier, Biruri ce cădeau însuși
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și munți verzi. În avanscenă se ridică, încunjurat de tufișe dese și sălbatice, ruina de marmură a unui monument roman. În timpul acesta, melodia cea dulce urmează, pe care o cântă nevăzuți încă: SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară În suflet închis; Alături c-o umbră lumina răsare, Alături c-un nor, Din noaptea eternă prin raze apare Un sânt meteor. (: In timp ce cântecul durează, Mureșanu [doarme]. - Fața sa se descompune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fală ca leul ce-a învis, Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! (Șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura rosă) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu râs, Cufunda, poete, gîndirea-ți senină, Seninul tău vis! (pe când se lasă negura neagră) Adormi când lumina se stinge cu jale Prin vânturi răcori, Când visu-ți își moaiă aripele sale În noaptea cu nori! Musica urmează misterioso. Negura lăsată cu desăvârșire. - O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tristă, Manta-i neagră pe-umeri tari, Fața spână, ochii mari - Astfel trece în revistă Pe boierii lui cei mari. {EminescuOpIV 477} Ici bătrâni ca iarna, albă, Munți cu fruntea de arginți, Șoptesc dulce și cuminți - Colo tinerețea dalbă Cu râs mult și fără minți. Femei palide, frumoase, Fețe blânde, ochi de foc, Ce [î]n gene li se joc Și-a lor raze luminoase Printre cale-și cată loc. Sala-i mare, strălucită, Masa-i albă, oaspeți mulți Vorbe dulci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mele glume, N-a-ascultat al meu cuvânt. Nu, de când eu sunt pe lume, Fericirea n-am băut; De râdeam cu veselie Eu în veci m-am prefăcut. {EminescuOpIV 487} Am întors apoi cojocul Când iubiri-mi s-oferiau; Le-am fugit - și râsul, jocul, Cu mândrie le-am respins. Plin de nevinovăție În aceia tineri ani Eu primeam cu bucurie Tot ce s-ar fi oferit. Astăzi ea mă înconjoară, Astăzi eu blestăm și fug. A mea inimă fecioară N-a primit - Azi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o utopie în desagi. Stramoșii mei nu erau analfabeți. Citeau în stele. Misiunea tuturor utopiilior a fost să rectifice omul. Ce ne făceam dacă Arhimede găsea un punct de sprijin ? Si dacă totul nu este decât un planetar hohot de râs ? Iubirea și arta se străduiesc să facă utopiile locuibile. Important e să-ți primenești din când în când utopiile. Utopiile avortate devin catastrofe. Îndoielile întrețin misterul, nu certitudinile. Stropul de imperfecțiune potențează misterul frumuseții. Fără puțin mister, frumusețea este o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe biroul îngerului păzitor care m-a luat în dotare. Ateii nu sunt zguduiți de crize spirituale. Grija lor ține de suculența teicii. În mănăstiri se retrag unii pentru reculegere, alții pentru bârfă. Mi-l imaginez pe Dumnezeu hohotind de râs, precum Zorba, la toate năstrușniciile noastre. Cunoaștem standardele Judecății de Apoi. Dar ne îndepărtăm zilnic de ele. Atât în viață cât și în artă, Diavolul are din ce în ce mai multă roșeață în obraji. Freud și Jung nu au cercetat mănăstirile. Le considerau
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și nebunii sunt atleți ai schimbării în istorie. Revoluțiile pot împinge societatea de la ordinea opresivă spre haos. Forța unei națiuni constă în capacitatea de absorbție a marilor tragedii. Mulțimea suferă din greu. Iar cei de la butoanele istoriei se prăpădesc de râs. Marile puteri ne supraveghează ca pe puști. Să nu facem vreo șotie când ei se uită pe fereastră, ori când ațipesc puțin după masa de prânz. Istoria este ticsită de drumuri greșite. Suntem tot mai desculți prin roua purpurie a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un artist catastrofal. Proștilor entuziaști să le lăudăm cât mai mult lenea. Indolenții își doresc viața ca pe niște saturnalii prelungite. Nașterea unui geniu rămâne o taină. Nu vom putea deci să clonăm decât imbecilii. Prostul reușește să compromită și râsul. E greu să te ferești de flegma imbecilului cocoțat. Prostia și invidia nu zboară niciodată cu același avion. Nu avem noi norocul să scăpăm simultan de ele. Prostia este pornografică, nu goliciunea. Au și proștii dreptatea lor. Cum să accepte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
I scriam pe tăblița de ardezie. Acum, la maturitate, navighez pe internet. Vremelnicia nu scuza nemernicia. Conștiința provizoratului a fost prima și marea descoperire filosofica a omului. Uitarea - acest uriaș serviciu de salubritate a vieții și a lumii. Plânsul și râsul trebuie distribuite simultan. Nu pe generații. La bătrânețe, incisivii minții nu prea se mai descurcă prin stufărișurile bibliotecilor. Bătrânețea - o anticameră a veșniciei. Marele demolator de statui rămâne timpul. Sclerozata decența de astăzi este extravaganța de ieri. Există vremuri când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dialogând cu propriile i grimase. Interiorul și-l structurează fiecare cum poate : temniță sau agoră. Forța este cel mai convingător profesor de democrație. Omul comun este implantat în relativ. Și în banal. Naivii nu reușesc să se mai trezească din râs. Nu poți fi receptat ca artist în absența unor dereglări estetice, vestimentare ori de comportament. La bătrânețe, înțelepciunea se poate zaharisi în bigotism. De mii de ani, bietul om se zbuciumă, precum măgarul lui Buridan, între gălețile de bogăție și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
își cumpără lemne de foc. Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Pe bolnavi îi doare mijlocul, pe filozofi - scopul. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă de toți și de toate. Râsul - un dans în jurul fricii. Jovialitatea zeflemistă ne-a salvat pe noi, românii, de multe hăuri. Dar și de piscuri. Campaniile electorale salvează umorul lumii. Râsul nu este sănătos, dacă nu te pune pe gânduri. Umoriștii cei vechi au spus totul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]