10,776 matches
-
că Iosif nu era tatăl natural al lui Iisus, este faptul că el a fost surprins să audă că Maria e însărcinată și va avea un copil, atâta timp cât el nu se atinsese de logodnica sa. Iosif nu ar fi suportat rușinea și a vrut s-o părăsească, dar în ascuns, pentru că dacă ar fi făcut publică situația, Maria ar fi fost lapidată și el nu dorea o astfel de pedeapsă aspră pentru ea. Din fericire, a intervenit același înger Gavriil, care
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
întâi, canapea și un fotoliu.) SCENA I Tipătescu, puțin agitat, se plimbă cu "Răcnetul Carpaților" în mână; e în haine de odaie; Pristanda: în picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie Tipătescu: (terminând de citit o frază din jurnal) "... Rușine pentru orașul nostru să tremure în fața unui om!... Rușine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat.) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz! Pristanda: (asemenea) Curat caraghioz!... Pardon, să iertați, coane
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
agitat, se plimbă cu "Răcnetul Carpaților" în mână; e în haine de odaie; Pristanda: în picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie Tipătescu: (terminând de citit o frază din jurnal) "... Rușine pentru orașul nostru să tremure în fața unui om!... Rușine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat.) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz! Pristanda: (asemenea) Curat caraghioz!... Pardon, să iertați, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir? Tipătescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
judecă-mă... (plânge.) Da, așa e... am fost o copilă... am făcut o nerozie fără seamăn; dar acuma trebuie îndreptată. Fănică, dacă mă iubești, dacă ai ținut tu la minemăcar un moment în viața ta, scapă mă... scapă-mă de rușine! Tu ești bărbat, nu ți pasă! Pentru tine, afișarea intrigii noastre n-ar fi o nenorocire... dar pentru mine... Fănică, gândește-te... gândește-te. (plânge.) Tipătescu: Tocmai de-aia m-am asigurat de persoana lui Cațavencu... Zoe: În zadar, Fănică
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să sprijinim pe mizerabilul, nu, nu, nu!... Spune-mi, să căutăm, să găsim alt mijloc? Zoe: (zdrobită) Alt mijloc nu văz,... alt mijloc nu este. Tipătescu: Atunci... Zoe: Atunci... (înecată) lasă-mă, lasă-mă în nenorocire... lasămă să mor de rușine... Omoară-mă pe mine care te-am iubit, care am jertfit tot pentru tine... Iată unde m-ai adus! Iată cât plăteau jurămintele tale! M-ai adus la moarte pentru că (hotărâtă) mă omor înainte de izbucnirea scandalului, astăzi, acuma, aici! M-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
omor înainte de izbucnirea scandalului, astăzi, acuma, aici! M-ai adus la moarte, și mă poți scăpa, și mă lași să mor... (plânge.) Tipătescu: Zoe! Zoe! Zoe: Lasă-mă... Dacă ambiția ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de rușinea mea, de viața mea, lasă-mă! Să mor... (plângând.) Să mor cu siguranța că opt ani de zile m-ai amăgit în fiecare minută, că nu m-ai iubit niciodată... niciodată... niciodată... Tipătescu: Zoe! Să vedem, să ne mai gândim
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
plastograful! Toți din față: (asemenea) Afară falsificatorul! Trădătorul! (fierbere mare.) Cațavencu: (spumând, se repede din mijlocul grupului său la tribună cu pumnii încleștați și zbierând febril. Un moment tăcere) Fraților! Domnilor! Un moment, onorabili concetățeni! Am voit să acoper o rușine care se petrece de atâta vreme în sânul orașului nostru... (Zoe și Tipătescu mișcare) am voit să cruț opinia publică de o lovitură scandaloasă;... astăzi însă am fost lovit așa de crud în dignitatea mea, încât nu mai pot tăcea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
știe că dacă ar veni aici să primească schimbul acestor două hârtii, ar scăpa și el și m-ar scăpa și pe mine... Te-ai bizuit să joci cu Cațavencu și te-ai amăgit, și mi-ai jucat onoarea mea, rușinea mea, viața mea, și ai pierdut, pentru că sau el joacă mai bine ca tine, sau noi avem mai puțin noroc decât el... (se îneacă de plâns.) Ce să fac? Ce să fac? Tipătescu: Taci! Vine cineva... șterge-te la ochi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
al Zoii, Cațavencu se-ndoaie de încheieturi; când ea s-a apropiat bine, se oprește țapăn înaintea lui; el cade în genunchi.) SCENA IX Zoe, Cațavencu Cațavencu: Iartă-mă, iartă-mă... Zoe: (râzând) Scoală-te, ești bărbat, nu ți-e rușine! (cu ton aspru.) Scoală-te! Cațavencu: (sculându-se rușinat) Iartă-mă... Zoe: (cu dignitate) Ești un om rău... mi-ai dovedit-o... Eu sunt o femei bună... am să ți-o dovedesc. Acuma sunt fericită... Puțin îmi pasă dacă ai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a angajat și eram contabil și am făcut și facultatea la fără frecvență, ASE-ul. Am Început-o la 39 de ani și am terminat-o la 45. Și mulți au zis: „Te mai apuci de așa ceva!?”. Domnule, mi-era rușine față de colegii mei care erau cu facultăți, cu ingineri, cu medici și, În sfârșit, am făcut-o, la fără frecvență, șase ani de zile, că așa era atunci. Și, pe urmă, după ce-am terminat-o, am fost o perioadă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și să știu și eu o meserie, să știu un pic, cât să mă descurc”. Am fost copii necăjiți. În ce sens? Majoritatea, cel puțin 90%, dacă nu mai mulți, am fost de la țară, copii la care nu le era rușine să muncească. La Târgșor aveați voie să comunicați cu politiștii? Nu... Cum să zic? Numai când aveam probleme și mergeam la control acolo la polițiști, așa Îi vedeam pe ei. Știu că alăturea, la polițiști, se murea de foame... Atunci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că nu port ura... Port Într-adevăr un dispreț, dar am o filozofie a mea... Dar lumea trebuie să Înțeleagă clar: Dom’le, comunismul n-a avut față umană, n-a avut nimic, pur și simplu... Trebuie să-i fie rușine cui a fost comunist. Să nu uit, un singur comunist, Bălan, care o fost aici prim-secretar și care m-a ajutat. Și mi-o zis: „Tu iar faci pușcărie”. Și am mers acolo la el și i-am spus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
români care ne-am trecut nemți.” Mă rog, am ajuns În Germania și pe urmă am revenit În țară. Și Îmi pare rău că n-am rămas „neamț”. Pentru că ce se Întâmplă acu’, la ora asta... Îmi crapă obrazul de rușine că sunt român. Oameni care au funcții, atribuții, și sunt oameni fără cuvânt, fără elementar bun-simț, Îi vezi În Parlament, Îi vezi În funcțiilor lor mari și pur și simplu mi-e rușine că sunt român. Și justiția și totul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la ora asta... Îmi crapă obrazul de rușine că sunt român. Oameni care au funcții, atribuții, și sunt oameni fără cuvânt, fără elementar bun-simț, Îi vezi În Parlament, Îi vezi În funcțiilor lor mari și pur și simplu mi-e rușine că sunt român. Și justiția și totul a fost În mâna lor, și atunci repet, dom’le: cei care au fost securiști au rămas cu aceeași filozofie, și acu’ ei nu se mai pot transforma, n-au cum, ei au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a sculat În picioare din respect, șepci, pălării, cască, care ce-avea, le-au luat În mână. Eu aveam o bască pe cap și n-am observat că lumea s-a descoperit, și pe când m-am trezit... mi-a fost rușine s-o mai iau și probabil că s-o observat treaba asta... Și din 2 mai deja mi-o spus că să nu mai merg la lucru... (râde - n.n.) Și nu intenționat am făcut-o, da’ așa a fost să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
auzit... Și m-am Întâlnit cu securiștii care mă anchetau pe mine, dar, dimpotrivă, Îi cunoșteam, Îl salutam eu Înainte să mă salute el, și asta și după ’89... Deci nu m-am gândit vreodată la răzbunare. Să le fie rușine pentru ceea ce au făcut... Vulcănescu a spus la Aiud ca un motto: „Să nu ne răzbunați!”. Cred că ăsta a rămas gândul de bază la toți deținuții politici... V-a tentat să faceți politică după ’90? Nu, cu toate că simpatii am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
condamnați tineri... Cine mai făcea parte din lotul dumneavoastră? Păi, au fost doi cu numele de Andreica... De exemplu, unul dintre ei, Andreica Iosif, o avut 13 ani... Trei-spre-ze-ce ani! (accentuează - n.n.) Vă dați seama ce mare pericol social era... Rușinea orânduirii și a Securității, și a oamenilor care-au fost... Nu putea să conceapă cineva că un copil de 12, 13, 14 sau 15 ani să fie un pericol sau un viciu pentru societate. E, toate treburile astea le-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ziceam noi atunci... Dar la nivel local care era atmosfera? La nivel local, lumea era anticomunistă... Ca dovadă, la alegerile din 19 noiembrie ’46 n-au fost comuniști sau, dac-au fost, nu spuneau că sunt comuniști, că le era rușine... Și abia În ’48 au Început să scoată capul, da’ până atunci nu existau. Și totuși erau anumiți comuniști, anumiți simpatizanți ai lor În populația maghiară, da’ nu toată populația maghiară... Și țin minte că În 1946, și-n ’47
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de porumb boabe, În Țăndărei, unde Îs silozurile”. Băteam cu mașina de desfăcut mălai și 40 de saci le-am dat, și striga ăia de-acolo din solozuri, de la Înălțime, că ne-o văzut: „Măi, hoților, măi, nu vă e rușine, măi, să furați?”. Și o fost trei inși care o Împărțit cu el, și o fost unu’ de la parchete, Călin, da’ nu mai știu celălalt nume... Și eu n-am avut nimic de pierdut, numai de câștigat. Da’ să vedeți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă, pe Cola, sub corcodușul ăla de la scară.” Mama era Nicolița, și ăstea erau niște detalii pe care nu le putea da decât nenorocitul ăsta de vecin. Și zic: „Domne, dacă ai cunoaște-o mata pe mama, ai muri de rușine... Vezi de treabă, nu mă jigni, că știu că asta vreți să faceți... Ce vrei? Să mă demoralizezi cu asta? Știu cât de cuminte e mama, domne!”. Și iar m-a luat la bătaie nenorocitu’ ăla... Dar ce avea Gică
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
învârtește, se învârtește, se învârtește... Dar, cu toate că conul Alecu făcea sforțări desperate ca să-l sucească, șuru bul nu se mișca deloc. Și atunci conchise: — ...se învârtește într-un mod imperceptibil! Cu o vorbă de spirit conul Alecu a scăpat de rușine. La franceză un foarte cult și distins profesor, Antonin Roques, căruia însă elevii îi făceau tot felul de zile amare fiindcă era străin. în bucurești 55 11. Alexandru Borănescu a fost și el director al Colegiului Sf. Sava (cf. Mihai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în pruncie, Nevoie ai de-o cârje ruina-ți s-o supoarte Căci ai ajuns, sărmane, acum la prag de moarte. Ai fost odinioară gigant prin înălțime, Amar prin fanatizmu-ți, puternic prin cruzime. Ai revărsat pe lume și groază și rușine Și te-ai scăldat în sânge, pân’ ce ai dat [pept] cu mine: De-atunci au trecut secoli!... Plăpânda omenire S-a deșteptat, și numai tu stai în adormire. Ademenit de visuri nebune și trufașe Făr-a pătrunde norii care te
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
simplă, cu mult mai românească și cu mult mai cinstită. Era încă vechiul București despre care s-a scris: Dâmboviță, apă dulce Cine-o bea nu se mai duce!27 Viața ieftină, moravurile cu mult mai simple, era mai multă rușine, mai multă bunăcuviință și cu mult mai multă probitate în toate. Războiul umple Capitala de o numeroasă lume de ziariști străini, de oameni de afaceri, de ofițeri ruși. În scurtă vreme numărul femeilor cu viață liberă se înmulțește. Cele mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Karl Marx, între Muzeul de științele Naturii și Biserica Sfinții împărați: cinci și, respectiv, trei lei. Primul purta un suman scurt și opinci în picioare. Dacă e să l judec după înfățișarea robustă, n-are alt beteșug decît bătrînețea. Spre rușinea lui, cred că-i țăran! Al doilea are albeață la ambii ochi. L-am întîlnit și în alte puncte ale orașului. Locuiește pe strada Eliberării, în casa unui fost avocat socialist. E „plantat” ici-colo de o femeie mai tînără decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Un cîntec care te smerește și te coboară în adîncimile propriului trecut. Efectul său asupra mulțimilor e deosebit de puternic: declanșează un freamăt de suspine. Durerea are intensități nebănuite. Cînd au scos-o afară din casă pe mama am plîns fără rușine, deși am simțit tot timpul că sătenii mă scormoneau cu privirea, că nici un gest de-al meu nu le scăpa. Mă simțeam grozav de singur printre ei: expus, vulnerabil, rătăcit. Apoi, de la primii pași în cortegiu, amintirile și gîndurile mele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]