19,447 matches
-
de fiecare acțiune și purtare ale acestui prizonier neobișnuit. Spuse: - Ar fi o gravă eroare, pentru fiecare dintre noi, să ne distrugem armatele. - Ceri îndurare? Asta era prea de tot. Barbarul își arătă dinții într-un rânjet: - Îți cer bun simț - spuse el. - Imposibil - răspunse Clane. Oamenii trebuie să se răzbune. În victorie, nu vor accepta nimic altceva decât moartea ta. Cuvintele lui Meewan izbucniră ca un blestem obscen. - Czinczar, - țipă el - ce-i prostia asta? Nu te-am văzut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
privit-o levitând, singură, pe culoar până la următorul expo nat. Nici mersul ei nu era cel al speciei noastre. Șchiopăta cu un picior, iar cu celălalt se-mpingea în podea ca să zboare. Nu privea nimic, mergea ghidată parcă de un simț misterios. S-a oprit la fel de brusc în fața altei vitrine și, făcând mișcări fine și de neîn țeles cu bărbia și degetele, a așteptat să se apropie din nou copiii. Care nu se-nghionteau, nu râdeau, nu se uitau pe pereți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
îl cauți, uneori, o viață-ntreagă. Alteori, nu-ți ajung chiar mai multe vieți la un loc ca să dai de el. 4... tic-tac, tic-tac... Hm! Iar am căzut în bombasto-patetism. Cuvintele mari și frumoase, care-ți mângâie auzul și, câteodată, simțurile, nu însă și inima. Adevărul nu există, cum ar spune, sentențios, amicul meu Cornel Moldoveanu. Ei, nu, nici chiar așa, dragul meu. Păi, dacă n-ar exista, eu cred că n-ar exista nici lumea asta în care trăim, n-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dați-le, dacă puteți” “Aici e buba. Că, singur, nu pot nimic. Nici eu și nici alții. E nevoie de un efort comun, colectiv. Dacă și tu ai vrea să...” VI. 9. ... “E dat dracului, domnule. Și n-are nici măcar simțul măsurii, că de bunul simț, ce să mai vorbim!, lipsește de mult. Poate, chiar, de la naștere. Numa’ așa se explică enormitățile de care este în stare tovarășul profesor Stăciulescu I. Geo. Da, da! Închipuiți-vă și dumneavoastră: băiatul meu, care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
e buba. Că, singur, nu pot nimic. Nici eu și nici alții. E nevoie de un efort comun, colectiv. Dacă și tu ai vrea să...” VI. 9. ... “E dat dracului, domnule. Și n-are nici măcar simțul măsurii, că de bunul simț, ce să mai vorbim!, lipsește de mult. Poate, chiar, de la naștere. Numa’ așa se explică enormitățile de care este în stare tovarășul profesor Stăciulescu I. Geo. Da, da! Închipuiți-vă și dumneavoastră: băiatul meu, care, n-o fi un geniu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în casă! Tot te chinuiești să le mai civilizezi, să le mai stilezi, să le mai înveți maniere și, când colo, ele-ți trântesc mucii-n farfurie când ți-e lumea mai dragă. Da-n fine, de unde nu e bun simț, nu ai ce cere! Clar! Oricum, cretina asta ar trebui să-i fie recunoscătoare că nu trage-n fabrică, la șaibă și la normă, ca altele. Lui, personal, nu-i prea place, crede că-ntr-o zi o să-i dea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o reputație imaculată în orășelul lor. Codrin era un bun profesionist, inginer de sistem, îndrăgostit de mic copil de calculatoare, unul care se dedica în unanimitate profesiei, fiind adesea maniac în privința detaliilor și a fleacurilor cotidiene. Avea un “oarecare” bun- simț intelectual și un anume cult pentru responsabilitate și disciplină, dar mai ales pentru tradiție, întrucât așa fusese educat în familie. Tatăl său, militar disciplinat, îi cultivase de mic aceste valori și nu îndrăznea niciodată să-l contrazică, pentru că de fiecare
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
asigurat că ar reprezenta cuvântul adevăr: că tot ceea ce este „altceva” este dăunător individului. Pentru mine acel „altceva” era o adevărată provocare, o minune, un miracol. Imaginați-vă că într-o bună zi ați descoperi că posedați un al șaselea simț, mult mai profund decât ceilalți și atunci veți realiza cu adevărat ceea ce simțeam eu atunci. Înainte ca noaptea să-și fi ridicat vălul ei cenușiu, știusem că am fost într-adevăr „ales”. Nu credeam în dumnezeire, dar parcursesem deja o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ea pe un ton cât se poate de sever. -În slujba mea și a nimănui altcuiva. În slujba țării mele, de fapt, pe care o iubesc mult. -Linda, ești o fată inteligentă,f oarte inteligentă chiar, dar eu am un simț al realității care ție îți lipsește cu desăvârșire. Am în mine sângele unui voiajorist. Mă plictisesc imediat într-o țară și trebuie să plec numaidecât într- alta... -Dar e groaznic, observă ea. Doar nu suntem pioni pe o tablă de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cu alte mii de kilometri de străbătut până la cuiburile din amintirea lor. Timp de câteva săptămâni, această fâșie de râu adăpostește cârdul lung de câțiva kilometri. Apoi, la începutul primăverii, păsările se înalță și pornesc la drum, ghidându-se după simțurile lor până în Saskatchewan, Alaska sau și mai departe. Zborul de anul acesta a existat dintotdeauna. Cumva, păsările refac ruta trasată cu secole înainte ca părinții lor să le-o fi arătat. Și fiecare cocor își amintește de drumul care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din LA, secretară responsabilă cu relațiile cu publicul la o firmă de avocatură din Chicago. De dragul unui potențial iubit din Boulder, făcuse pentru scurt timp până și pe militanta antiglobalizare, scandând sloganuri protestatare cu un zel care nu putea ascunde simțul ei profund al ridicolului. Ar fi rămas acasă pentru totdeauna, s-ar fi dedicat cauzei de a-și păstra intactă familia, dacă n-ar fi fost familia ei. Acum, celălalt vlăstar al familiei zăcea lângă ea, inert, incapabil să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a fost cumva deconectată. Nu i se pare că sunt sora lui? Ce vede când se uită la mine? — Vede ceea ce a văzut dintotdeauna. Doar că nu... te simte suficient ca să te creadă. O leziune care i-a afectat doar simțul celor dragi. —E orb emoțional față de mine? Așa că a hotărât...? Doctorul Hayes răspunse printr-o încuviințare care-o îngheță. — Dar creierul lui... gândirea lui nu e afectată, nu-i așa? Ăsta-i cel mai rău lucru cu care o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Eu știu doar ce s-a întâmplat cu creierul lui în dimineața zilei de 20 februarie. Da, spuse Weber, înclinându-se. Exact ceea ce și-a dorit medicina să știe dintotdeana. E uluitor că pacientul și-a mai păstrat un oarecare simț al integrității sinelui, nu-i așa? Doctorul Hayes acceptă armistițiul. Avem noroc că acest circuit aparte e atât de greu de întrerupt. O mână de cazuri studiate. Dac-ar fi la fel de răspândit ca Parkinsonul, să zicem, am fi cu toții niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sinele deplasat și absurdul faptelor. Aici nu era afectată rațiunea; logica încă funcționa pe orice alt subiect, în afară de acesta. Fusese fracturată doar harta corpului, percepția ei. Și logica nu se sfia să redistribuie propriile sale părți incontestabile, pentru ca acest tenace simț al integralității să fie din nou adevărat. Zăcând în camera sa de motel la ora două noaptea, Weber aproape că simțea acest adevăr în membrele pe care și le număra - o singură ficțiune solidă e întotdeauna mai tare decât adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de companie, fără să se întrebe de ce sărbătorirea întoarcerii lui acasă dura săptămâni în șir. Atâta timp cât musafirii erau prin preajmă și frigiderul continua să se umple singur, părea gata să savureze clipa. Karin se învârtea pe margine, apelând la ciudatul simț al datoriei al lui Rupp. —O să stai cu ochii pe el când fumează? N-a mai fumat de-atâtea luni. Mi-e frică să nu uite ce face și să dea foc la casă. —Hei, revino-ți. În afară de câteva teorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vizual sănătos, stimulate de numere. Percepea aceste nuanțe prin sinestezie; doar că pur și simplu nu le putea vedea. Weber spusese această poveste în urmă cu mulți ani, încheind-o cu vreo câteva idei despre camera zăvorâtă a experienței personale. Simțurile erau în cel mai bun caz o metaforă. Neuroștiințele îl reînviaseră pe Democrit: vorbim despre amar și dulce, despre cald și rece, dar suntem la fel de departe de realitatea acestor calități ca o reprezentare virtuală grosolană. Nu putem comunica decât sugestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
citeze un articol proaspăt cosmetizat din Legea drepturilor cetățenești, iar ea contracară cu documentul întreg, memorat. El ieșise în fugă din cameră, cu decibelii la maximum, urlând: — Poate că așa e în Constituția ta! Rupp îi făcea curte conștiincios, cu simțul răspunderii, recurgând la rugăminți din ce în ce mai disperate: să-l ajute cu nevăstuica lui. O excursie la o expoziție de aeromodele. Să lipească plicuri pentru o gală de binefacere de proporții. Ea era responsabilă cu replicile vesele. Pune-i botniță. Încearcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ambii acromați pe care-i intervievase se revoltaseră până și împotriva cuvintelor roșu, galben, albastru. Trăiau pentru lumea nocturnă, în care le erau superiori celor care vedeau colorat, banal. Weber bâjbâi în beznă pe o distanță de câteva cvartale, în timp ce simțul direcției îi slăbea. Când luminile se reaprinseră, resimți banalitatea văzului. A doua zi, Mark îl duse la pescuit. —Nu-i mare șpil, frate. Treburi de bază. Poate că fostul Mark te-ar fi învățat să legi niște musculițe și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi... Știi tu, șatenă, simetrie bilaterală... O chelneriță m-a întrebat dacă am nevoie de ajutor. I-am spus că sper să dau de o femeie care seamănă leit cu Leslie Caron. Ea m-a crezut un tânăr obraznic, cu simțul umorului. După zece ani, ne-am căsătorit. —Faci mișto de mine. Te-ai însurat total la nimereală? Ești țicnit. — Eram destul de tânăr. — Dar ea semăna un pic cu... Lindsay nu-știu-cum? — Chiar deloc. Poate o idee cu Natalie Wood. Dar mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tari, dacă le găseai. Petreceau ore întregi în aer liber, la Cottonmill Lake, sub copacii scheletici, căutându-le - presiune asupra arcadelor, o cărare care urca până în creștetul capului și care, dacă era apăsată cu putere, îți putea ascuți la maximum simțurile. Când nimerea liniile lui Robert, el se lăsa pe spate, striga „Wasabi!“ și-și lua pulsul. Nopțile se făcură prea reci ca să stea afară. Dar nu aveau unde să se ducă. Sfârșiră prin a umple de aburi mașina ei, parcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și reacția la emoții, inteligență socială și teoria asupra minții. Weber își privea soția mișcându-se prin casă și văzându-și de treburi. Dar neuronii săi oglindă nu se activau. Mark Schluter reușise să-i demonteze treptat cel mai fundamental simț al cunoașterii și nimic n-avea să i se mai pară vreodată familiar sau conectat. De Crăciun, Jess veni acasă pentru trei zile. Își aduse partenera. Sheena. Shawna. Jess nu remarcă nimic anormal. De fapt, apropierea dintre părinții ei - porumbeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să curgă. Citește și tot nu-i vine să creadă: douăsprezece milioane de specii sau chiar mai multe, dintre care mai puțin de o zecime erau luate în considerare. Și jumătate se vor stinge în timpul vieții ei. Strivită de date, simțurile ei se trezesc, în mod straniu, la viață. Aerul miroase a levănțică și chiar și cafeniurile monotone de iarnă târzie i se par vii cum nu i se mai păruseră de la șaisprezece ani. Îi e foame tot timpul, iar zădărnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
departe. De tine depinde dacă vei continua să inventezi sau vei alunga. El e un caz de care uitase până în momentul ăsta: femeia cu insula cerebrală zdrobită, pierdută în asomatognozie. Din când în când, pe perioade scurte, îi dispărea orice simț al propriului corp. Scheletul și mușchii, membrele și trunchiul se estompau până la dispariția totală. Și totuși, lipsită de trup, a persistat în minciună, crezându-l pe acel Kapo1 de la răscrucea temporo-parieto-occipitală, pe acel lacheu al sistemului mereu gata să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
când lenea și cu somnolența - s un trai fără piper și sare. Sunt nori care pătează cerul, ne-ntunecă în mod perfid și ușa vieții ne-o închid ca florilor, spre iarnă, gerul. Umblam prin gânduri și în vis; în simțuri soare, și ce bine-i în spații de candoare pline când parcă ești în Paradis În țara-n care August este luna de miere și-a mirare, viața pe creste-i ca-n poveste, și îngeri bat din aripioare, iar
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de vrăjitorii. Alții sunt doar concubini, au haremuri dispersate și mai au desagii plini de blesteme și păcate. Au limba ca lamele taie brici, îi fac prezenți; dacă și-ar găsi clienți și-ar vinde și mamele. N-au bun simț și n-au emoții, nu știu ce-i biserica, ar fura și-America dacă ar putea, ca hoții. Sunt cu jderu-n sân și nu știu când îi zgârie sau mușcă, uneori sunt, ca-n sicriu, sau se fac că se împușcă. Dac-
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]