11,087 matches
-
ηo) a unui lichid etalon, densitatea și timpul de scurgere prin același capilar al aceluiași volum din ambele lichide. În cazul soluțiilor se utilizează și alte tipuri de vâscozitate: * vâscozitate relativă solutierel solvent * vâscozitate specifică 1 1solutie solvent solutiesp rel solvent solvent * vâscozitatea redusă unde c = concentrația soluției (exprimată în g substanță/100 mL solvent); * vâscozitatea intrinsecă Relația (201) ne sugerează faptul că se poate determina vâscozitatea intrinsecă [η] a unei soluții (sistem solvent - polimer) prin extrapolarea dreptei care se obține
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
a unui lichid etalon, densitatea și timpul de scurgere prin același capilar al aceluiași volum din ambele lichide. În cazul soluțiilor se utilizează și alte tipuri de vâscozitate: * vâscozitate relativă solutierel solvent * vâscozitate specifică 1 1solutie solvent solutiesp rel solvent solvent * vâscozitatea redusă unde c = concentrația soluției (exprimată în g substanță/100 mL solvent); * vâscozitatea intrinsecă Relația (201) ne sugerează faptul că se poate determina vâscozitatea intrinsecă [η] a unei soluții (sistem solvent - polimer) prin extrapolarea dreptei care se obține prin
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
aceluiași volum din ambele lichide. În cazul soluțiilor se utilizează și alte tipuri de vâscozitate: * vâscozitate relativă solutierel solvent * vâscozitate specifică 1 1solutie solvent solutiesp rel solvent solvent * vâscozitatea redusă unde c = concentrația soluției (exprimată în g substanță/100 mL solvent); * vâscozitatea intrinsecă Relația (201) ne sugerează faptul că se poate determina vâscozitatea intrinsecă [η] a unei soluții (sistem solvent - polimer) prin extrapolarea dreptei care se obține prin reprezentarea grafică a vâscozității reduse în funcție de concentrație (figura 41). Determinându-se vâscozitatea intrinsecă
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
vâscozitate specifică 1 1solutie solvent solutiesp rel solvent solvent * vâscozitatea redusă unde c = concentrația soluției (exprimată în g substanță/100 mL solvent); * vâscozitatea intrinsecă Relația (201) ne sugerează faptul că se poate determina vâscozitatea intrinsecă [η] a unei soluții (sistem solvent - polimer) prin extrapolarea dreptei care se obține prin reprezentarea grafică a vâscozității reduse în funcție de concentrație (figura 41). Determinându-se vâscozitatea intrinsecă [η] se poate afla masa moleculară a unui polimer: Kuhn, Mark Houwink și Sacurada au dat o relație cunoscută
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
o relație cunoscută sub denumirea de ecuația KMHS care arată legătura dintre masa moleculară (M) a macromoleculei și vâscozitatea intrinsecă [η] prin relația (202): ý · 0$ (202) în care: a și K sunt două constante pentru un anumit sistem polimer - solvent. În tabelul din anexa 14 sunt redate valorile constantelor a și K pentru o serie de polimeri. În cazul polimerilor nefracționați, relația (202) conduce la o masă moleculară medie vâscozimetrică: unde: Mi - masa moleculară a fracțiunii i; ci - concentrația fracțiunii
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
și se cronometrează timpul (t) necesar ca acesta să se scurgă între reperele c și a. Se fac 3 - 4 determinări și se ia în considerare valoarea medie drept timp de scurgere a fiecărei soluții. Se spală vâscozimetrul cu un solvent adecvat (în cazul de față apa), se clătește cu lichidul etalon (apa) și se repetă determinările obținând t0. Mod de lucru Pentru a determina vâscozitatea soluțiilor de metilceluloză se va determina timpul de curgere mediu al fiecărei soluții (t) și
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
apa), se clătește cu lichidul etalon (apa) și se repetă determinările obținând t0. Mod de lucru Pentru a determina vâscozitatea soluțiilor de metilceluloză se va determina timpul de curgere mediu al fiecărei soluții (t) și densitățile acestora. Valorile pentru vâscozitatea solventului se regăsesc în tabelul din anexa 13 iar cele pentru densitatea solventului în tabelul din anexa 15 sau se determină experimental. În continuare se determină timpul de curgere al apei, t0. Cu ajutorul unei pipete se introduce un volum de 10
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
t0. Mod de lucru Pentru a determina vâscozitatea soluțiilor de metilceluloză se va determina timpul de curgere mediu al fiecărei soluții (t) și densitățile acestora. Valorile pentru vâscozitatea solventului se regăsesc în tabelul din anexa 13 iar cele pentru densitatea solventului în tabelul din anexa 15 sau se determină experimental. În continuare se determină timpul de curgere al apei, t0. Cu ajutorul unei pipete se introduce un volum de 10 mL apă în vâscozimetrul Ostwald. După termostatare timp de 15 minute la
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
aparatului. Analog se va proceda și la soluțiile de metilceluloză. Calcule Fie t timpul mediu de scurgere al fiecărei soluții și t0 timpul mediu de scurgere al apei. Lucrând cu soluții diluate, densitatea soluției (d) nu diferă mult de densitatea solventului (d0) și în acest caz: Se reprezintă grafic variația ηsp/c în funcție de concentrație, se va obține o dreaptă similară cu cea din figura 41. Se determină din grafic valoarea vâscozității intrinsece [η]. Se înlocuiesc în relația (202) valorile [η], K
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
moli și se poate raporta și la unitatea de masă de substanță adsorbantă (1 g), mai ales în cazul adsorbanților solizi, cărora li se determină greu suprafața. S-a constatat că tensiunea superficială a soluțiilor este diferită de cea a solventului pur. Acest fapt s-a explicat prin adsorbția substanței dizolvate la interfața lichid - gaz (L1/G2), dimensiunile acestei interfețe fiind neglijabile față de dimensiunile sistemului. Tensiunea superficială a soluției (γ) poate fi determinată ușor experimental, fapt care permite determinarea cu multă
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în industria metalelor folosite la confecționarea materialelor electrice, în Suedia în industria producerii și folosirii substanțelor organice, asociat cu practica sudurii, în Danemarca, Norvegia și Elveția în industria hârtiei, în Norvegia, Elveția și Italia în industria pielăriei și industria lânii. Solvenții organici ar putea interveni în fiziopatogenia SM prin două mecanisme diferite: alterarea barierei hematoencefalitice și acțiunea asupra sistemului imunitar. Puține din aceste date au fost confirmate de alți cercetători și în alte zone ale lumi. Tot în legătură cu profesia, putem remarca
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
trebuie să aibă obligatoriu etichetă privind denumirea conținutului și semnul convențional de avertizare. In laboratorul de chimie anorganică se lucrează în mod frecvent cu acizi (H2SO4, HNO3, HCl), baze (KOH, NaOH, NH3), săruri ale metalelor, sulfuri ale metalelor alcaline, halogeni, solvenți organici (acetonă, eter, alcool, benzen). Soluțiile și substanțele din laborator nu se vor gusta sau mirosi, deoarece sunt puține acelea care să nu fie iritante, toxice sau caustice. Când se manipulează reactivi din sticle sau eprubete, aceasta se va face
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
răcește în exicator și se cântărește (m3). 3.3.2. Prelucrarea datelor experimentale Pentru a putea să calculăm echivalentul CaCO3, aplicăm reacției chimice scrisă anterior, legea echivalenților. Considerații teoretice Solubilitatea este proprietatea unor substanțe de a se dizolva într-un solvent. Cantitatea maximă de solvat (solut, exprimata in grame) ce se dizolvă, la o temperatură dată, în 100g solvent se numește coeficient de solubilitate. În general, solventul folosit este apa. Solubilitatea substanțelor se mai poate exprima(mai rar) și în mol
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
echivalentul CaCO3, aplicăm reacției chimice scrisă anterior, legea echivalenților. Considerații teoretice Solubilitatea este proprietatea unor substanțe de a se dizolva într-un solvent. Cantitatea maximă de solvat (solut, exprimata in grame) ce se dizolvă, la o temperatură dată, în 100g solvent se numește coeficient de solubilitate. În general, solventul folosit este apa. Solubilitatea substanțelor se mai poate exprima(mai rar) și în mol/l sau g/l. Coeficientul de solubilitate ca și solubilitatea de altfel depind de natura solvatului, a solventului
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
echivalenților. Considerații teoretice Solubilitatea este proprietatea unor substanțe de a se dizolva într-un solvent. Cantitatea maximă de solvat (solut, exprimata in grame) ce se dizolvă, la o temperatură dată, în 100g solvent se numește coeficient de solubilitate. În general, solventul folosit este apa. Solubilitatea substanțelor se mai poate exprima(mai rar) și în mol/l sau g/l. Coeficientul de solubilitate ca și solubilitatea de altfel depind de natura solvatului, a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
solvent se numește coeficient de solubilitate. În general, solventul folosit este apa. Solubilitatea substanțelor se mai poate exprima(mai rar) și în mol/l sau g/l. Coeficientul de solubilitate ca și solubilitatea de altfel depind de natura solvatului, a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata variația solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
solubilitate ca și solubilitatea de altfel depind de natura solvatului, a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata variația solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La dizolvarea unei substanțe solide într-o cantitate determinată de solvent, solubilitatea substanței în condiții date de temperatură și presiune este limitată. În cazul unui exces de substanță solidă se
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
solvatului, a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata variația solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La dizolvarea unei substanțe solide într-o cantitate determinată de solvent, solubilitatea substanței în condiții date de temperatură și presiune este limitată. În cazul unui exces de substanță solidă se formează o soluție saturată în care există bineînțeles și
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La dizolvarea unei substanțe solide într-o cantitate determinată de solvent, solubilitatea substanței în condiții date de temperatură și presiune este limitată. În cazul unui exces de substanță solidă se formează o soluție saturată în care există bineînțeles și cristale nedizolvate. Fig1 Variația solubilității unor substanțe cu temperatura 3. Partea experimentală
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
se lasă să sedimenteze un minut, se scot: termometrul și bagheta, se transvazează soluția într-o capsulă de porțelan în prealabil cântărită(m1), se cântărește apoi la balanța analitică, capsula cu soluția saturată (m2), se evaporă lent și cu grijă solventul (evaporarea se face inițial pe bec de gaz iar ultimele cantități de solvent se îndepărtează la etuva electrică), se lasă capsula să se răcească după care se cântărește, se reintroduce la etuvă timp de 5 minute, iar apoi se cântărește
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
soluția într-o capsulă de porțelan în prealabil cântărită(m1), se cântărește apoi la balanța analitică, capsula cu soluția saturată (m2), se evaporă lent și cu grijă solventul (evaporarea se face inițial pe bec de gaz iar ultimele cantități de solvent se îndepărtează la etuva electrică), se lasă capsula să se răcească după care se cântărește, se reintroduce la etuvă timp de 5 minute, iar apoi se cântărește din nou. Operația se repetă până când ultimele cântăriri nu diferă între ele cu
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
lucrare ne vom ocupa de purificarea substanțelor prin recristalizare și distilare. 2.1. Recristalizarea are la bază proprietatea substanțelor de nu include substanțe străine în momentul formării lor. Această metodă se aplică substanțelor solide și constă în dizolvarea într-un solvent potrivit, la cald, a substanței impure, purificarea soluției prin filtrare și separarea din nou a substanței din soluție sub formă cristalină, prin răcire sau concentrare sau prin schimbarea compoziției solventului. Separarea cristalelor substanței de lichidele reziduale se face prin filtrare
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
se aplică substanțelor solide și constă în dizolvarea într-un solvent potrivit, la cald, a substanței impure, purificarea soluției prin filtrare și separarea din nou a substanței din soluție sub formă cristalină, prin răcire sau concentrare sau prin schimbarea compoziției solventului. Separarea cristalelor substanței de lichidele reziduale se face prin filtrare sau decantare. La recristalizare este foarte importantă alegerea solventului cel mai potrivit. Eficiența recristalizării depinde de următoarele : relația dintre structura chimică a substanței și a solventului; diferența de solubilitate a
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
prin filtrare și separarea din nou a substanței din soluție sub formă cristalină, prin răcire sau concentrare sau prin schimbarea compoziției solventului. Separarea cristalelor substanței de lichidele reziduale se face prin filtrare sau decantare. La recristalizare este foarte importantă alegerea solventului cel mai potrivit. Eficiența recristalizării depinde de următoarele : relația dintre structura chimică a substanței și a solventului; diferența de solubilitate a substanței la cald și la rece; punctul de topire al substanței în comparație cu punctul de fierbere al solventului; solventul sa
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
sau prin schimbarea compoziției solventului. Separarea cristalelor substanței de lichidele reziduale se face prin filtrare sau decantare. La recristalizare este foarte importantă alegerea solventului cel mai potrivit. Eficiența recristalizării depinde de următoarele : relația dintre structura chimică a substanței și a solventului; diferența de solubilitate a substanței la cald și la rece; punctul de topire al substanței în comparație cu punctul de fierbere al solventului; solventul sa nu reacționeze cu substanța de purificat; utilizarea unor solvenți suficient de volatili pentru a putea fi îndepărtați
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]