10,694 matches
-
cu denticuli. Brâul median este alcătuit din trei registre, iar brâul superior, aflat sub cornișă, este format din ocnițe. În interior, biserica este compartimentată în 3 încăperi: pronaos, naos și altar. Pronaosul este separat de naos "prin doi stâlpi de stejar fasonați în bardă". Spațiul nu prezintă bolți la partea superioară, ci un planșeu de scândură.
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
conservare a materialului utilizat în construcție este bună, însă lăcașul de cult are probleme din cauza cedării fundațiilor, un perete fiind în pericol de prăbușire. S-a recomandat realizarea unor ample lucrări de restaurare. este construită în totalitate din bârne de stejar, care au fost placate ulterior cu scânduri de culoare cărămizie. Pe latura de nord au fost construite trei contraforturi din piatră, pentru a o proteja împotriva alunecărilor de teren. Cele trei ferestre sunt bogat decorate având chenare cu frânghii răsucite
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. În curtea cimitirului, se află și un turn clopotniță de lemn. este construită în totalitate din bârne groase de stejar, placate cu scânduri vopsite în culoarea albastră. Biserica de lemn are formă de navă simplă, cu un mic turn în formă octogonală deasupra naosului. Lungimea sa este de 10 m, iar lățimea de 5 m. Construită pe o coastă de
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
cota superioară a soclului pereților laterali ai bisericii și cota terenului din zonă, pe o distanță de numai 5 m. Biserica are o fundație și soclu din zidărie de piatră, peste care au fost așezate tălpi din bârne groase de stejar. Bârnele de stejar au fost cioplite în patru fețe, de secțiune pătrată, fiind așezate în cununi orizontale și încheiate la colțuri în "cheotori" după sistemul numit «în coadă de rândunică». Acoperișul este din șindrilă, cu pante relativ reduse, în timp ce învelitoarea
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
soclului pereților laterali ai bisericii și cota terenului din zonă, pe o distanță de numai 5 m. Biserica are o fundație și soclu din zidărie de piatră, peste care au fost așezate tălpi din bârne groase de stejar. Bârnele de stejar au fost cioplite în patru fețe, de secțiune pătrată, fiind așezate în cununi orizontale și încheiate la colțuri în "cheotori" după sistemul numit «în coadă de rândunică». Acoperișul este din șindrilă, cu pante relativ reduse, în timp ce învelitoarea peste veșmântărie era
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
Iași, arhitecta Smaranda Gâlea atrăgea atenția că sunt necesare "lucrări de restaurare, reabilitare, reconversie, inclusiv lucrări de restaurare ale componentelor artistice de pictură, în regim de urgență". Biserica de lemn din Păușești este construită în totalitate din bârne masive de stejar cioplite și îmbinate în procedeul "coadă de rândunică", fără niciun cui de metal. Fundația și pardoseala bisericii sunt din piatră. Pereții exteriori sunt înconjurați de un brâu median bogat decorat, care înconjoară edificiul pe trei laturi și ușa de la intrare
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
rozete. Pronaosul are formă poligonală cu trei laturi. Naosul este separat de pronaos printr-o colonadă din lemn având la partea superioară grinzi cioplite cu înflorituri. La partea superioară a naosului se află o boltă semicilindrică, alcătuită din dulapi de stejar ciopliți. Altarul are formă tetragonală, având o absidă decroșată față de restul construcției. El are la partea superioară o cupolă octogonală din lemn.
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
arhipăstoria preot Vasile este monument istoric a fost renovată ân anul 1956 și 1968 sub arhipăstoria preot Țurcanu Alex ân prezent biserica este păstorită de preot Graur dumitru epitrop Dumitru Musteață anul 2006”". este construită în totalitate din bârne de stejar masiv, căptușite cu lut. Edificiul are o temelie de piatră. Ulterior, pereții de bârne ai bisericii au fost placați pe interior și exterior cu scânduri vopsite în culoare albă. Inițial acoperită cu șindrilă, biserica are astăzi învelitoare din tablă. Edificiul
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
la 1899, cum sunt Evanghelia din 1746 tipărită în timpul celei de a patra domnii în Muntenia a lui Constantin N. Mavrocordat (1744-1748), cu binecuvântarea Mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei. Biserica de lemn din Popești este construită în totalitate din bârne de stejar masiv așezate orizontal între stâlpi verticali masivi. Edificiul a fost sprijinit pe latura de nord cu un rând suplimentar de stâlpi verticali. Pereții exteriori ai bisericii au lipiți ulterior cu lut apoi zugrăviți, în timp ce pereții interiori sunt placați cu scândură
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
acoperiș din șindrilă cu scurgere mare în pante. Streașina este sprijinită pe căpriori ieșiti în afară și are aproximativ 1,50 m. În fața pronaosului, spre sud, ceva mai jos de nivelul acoperișului, se găsește turnul bisericii, sprijinit pe stâlpi de stejar. Clădirea este compartimentată în interior în pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul are formă pătrată și se află adosat pe latura de sud a pronaosului. Pronaosul are formă poligonală, fiind acoperit cu o boltă octogonală cu muchiile finisate. Între pronaos
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
finisate. Între pronaos și naos se află un perete din lemn masiv, traforat, cu trei deschideri ce au marginile „înflorite”. La partea superioară a naosului se află o boltă mare de formă octogonală, sprijinită pe opt arcuri de lemn de stejar, împodobite cu sculpturi în rozete. Catapeteasma bisericii este confecționată din lemn de stejar cioplit, având icoane pictate în ulei în stilul neobizantin, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Icoanele de pe catapeteasmă sunt dispuse pe trei registre, despărțite
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
cu trei deschideri ce au marginile „înflorite”. La partea superioară a naosului se află o boltă mare de formă octogonală, sprijinită pe opt arcuri de lemn de stejar, împodobite cu sculpturi în rozete. Catapeteasma bisericii este confecționată din lemn de stejar cioplit, având icoane pictate în ulei în stilul neobizantin, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Icoanele de pe catapeteasmă sunt dispuse pe trei registre, despărțite prin rame simple. Pe lângă acestea, icoanele de pe pereții din naos și pronaos datează
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
orașului pentru prima dată elementul „pasaj”. La parter se aflau prăvălii pentru vânzarea cu amănuntul a produselor textile. Accesul în acest culoar lung de aproape 507nbsp;m în față prăvăliilor boltite se făcea doar pe la capetele lui prin porțile din stejar masiv închise cu feronerie de fontă. Către mijlocul secolului XIX clădirea se află într-una din perioadele sale de maximă prosperitate și faima negustorească. Și după război clădirea și-a păstrat parțial caracterul comercial. În 1968 și ulterior s-au
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
este o mănăstire ortodoxă din România, situată în satul Oneaga din comuna Cristești (județul Botoșani). El a fost înființat în anul 1780 de către boierul Neculai Cristescu în mijlocul pădurii de stejar de pe Dealul Mănăstirii, la 1,5 kilometri est de satul Oneaga. Schitul aparține canonic de Mănăstirea Sihăstria Voronei. La mănăstire se ajunge de pe un drum pietruit mai greu accesibil, fie din satul Oneaga, fie de la Mănăstirea Sihăstria Voronei. Istoria monahismului
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
aceste locuri este destul de veche. În secolul al XVIII-lea în pădurea din apropierea satului Oneaga s-au așezat trei pustnici ruși. În anul 1780, clucerul Neculai Cristescu, proprietarul moșiei și al satului Cristești, a ctitorit o biserică din bârne de stejar, cu hramul "Sf. Mare Mucenic Gheorghe". Ea este menționată pentru prima dată în 1834. Schitul a fost de la început cu obște de călugări și depindea aministrativ de Mănăstirea Vorona. Slujbele religioase erau celebrate fie de ieromonahi de la Mănăstirea Vorona, fie
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
arhitectul orașului Bârlad. Ca urmare a faptului că biserica se afundase în pământ cu mai mai mult de jumătate de metru din cauza putrezirii temeliei de bârne, construcția a fost ridicată în sistemul „cumpănă”, fiind înlocuite bârnele putrezite de la talpa de stejar, așezată pe temelia de piatră. Au fost placați pereții exteriori ai bisericii cu scânduri de brad, iar acoperișul de șindrilă putredă a fost înlocuit cu unul din tablă. De asemenea, au fost spălate icoanele catapetesmei de depunerile groase de praf
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
de cult fiind unica biserică de lemn din zonă cu aceste proporții. Edificiul are următoarele dimensiuni: lungime - 16,60 m, lățime maximă în naos - 6 m și înălțimea pereților - 5,10 m. Biserica este construită din bârne din lemn de stejar de 20 cm grosime, pe temelie de piatră. Pereții exteriori sunt căptușiți cu scânduri de brad dispuse vertical, vopsite cu ulei de culoare galbenă. Edificiul are plan dreptunghiular, cu naos supralărgit și este împodobit cu patru turle din tablă galvanizată
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
cu o ceată de oșteni, l-a prins pe domnitor și i-a tăiat capul. Tradiția spune că după ce a fost ucis domnitorul, Ștefan cel Mare a fugit de oamenii lui Petru Aron și s-a ascuns în scorbura unui stejar din pădurea învecinată. Nu a fost găsit de oștenii uzurpatorului care-l urmăreau. Petru Aron nu s-a bucurat prea mult timp de domnie, deoarece Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan, s-a ridicat cu oaste împotriva uzurpatorului Petru Aron
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
Aron și după două lupte, una la Doljești și cealaltă în satul Obric, l-a biruit pe Petru, urcându-se pe scaunul Moldovei și domnind până în anul 1504. Conform tradiției locale, Ștefan cel Mare a ridicat o biserică din lemnul stejarului în care se adăpostise, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că a scăpat cu viață atunci. Nu au fost găsite surse care să acrediteze ipoteza că actuala biserică de lemn a fost construită de Ștefan cel Mare. În afară de tradiție, nu
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
Chir Gavril pe numele tuturor sfinților, 1762”". Dintr-un document vechi, întocmit înainte de restaurarea lăcașului de cult, aflăm că biserica a avut inițial doar două încăperi (altar și staulul bărbaților) cu podea de scândură și un cerdac din lemn de stejar acoperit cu șindrilă. Între altar și staulul bărbaților se afla iconostasul care avea șase rânduri de icoane și numai două uși. Dimensiunile inițiale ale bisericii erau de 7.35 metri lungime și 3.15 metri lățime. În perioada anului 1848
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
satul Plăvălari. În curtea bisericii se află o cruce veche de piatră cu o inscripție cu caractere chiriclice din care se distinge numai: "„Aciestă S. Cruce sau făcutu de Toader...”". Biserica de lemn din Mănăstioara este construită din bârne de stejar și acoperită cu tablă. Pereții din bârne sunt placați cu scânduri dispuse vertical și vopsite în culoarea cărămizie. Acoperișul are două streșini, după felul bisericilor de lemn din nordul Carpaților, model întâlnit îndeosebi la ucraineni. Monumentul are plan triconc (formă
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
hrib negru sau mânătarcă, coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord, el se dezvoltă, crescând solitar sau în grupuri mici, numai în păduri călduroase de foioase, în primul rând sub stejari dar de asemenea sub fagi sau carpeni, fiind găsit chiar și prin parcuri sau cimitire sub arborii lui preferați, din (mai) iunie până în octombrie. Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu ușor maroniu. Buretele poate fi confundat în cel mai
Hrib arămiu () [Corola-website/Science/317595_a_318924]
-
și care avea tendința de a putrezi grinzile de sub podelele. Astfel de "parchet en lozange" a fost remarcat de arhitectul suedez Daniel Cronström la Versailles și la Grand Trianon din 1693. Cherestea contrastanta în culori și material, cum ar fi stejar, nuc, cireș, tei, pin, arțar, etc., este uneori folosită, iar pentru tipuri mai scumpe, este utilizat mahon bogat colorat, iar uneori și alte tipuri de lemn tare tropical. Deși din punct de vedere tehnic nu este lemn, bambusul, de asemenea
Parchet (material de construcție) () [Corola-website/Science/317668_a_318997]
-
decembrie) și figurează pe noua listă a monumentelor istorice, . cu hramul "Sf. Nicolae" a fost ridicată în anul 1705, fapt dovedit de inscripția dăltuită în pragul de sus al ușii spre naos. Lăcașul de cult este construit din bârne de stejar; are un plan dreptunghiular, cu absida în prelungire, poligonală, cu trei laturi. În secolul al XIX-lea edificiul a fost extins spre vest, prin adăugarea unui pronaos, peste care s-a ridicat o clopotniță scundă, cu foișor simplu și fleșă
Biserica de lemn din Șoimuș () [Corola-website/Science/317690_a_319019]
-
Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI . Prima mențiune documentară a satului Ciuntești este din anul 1581, într-un document privitor la dijmele satelor bihorene. Satul se află într-o „fundătură”, la umbra pădurii de stejar, cu casele rânduite de o parte și de cealaltă a văii. De la șoseaua modernizată până în satul Ciuntești sunt 8 km, pe un drum „de țară” care duce spre crestele Munților Codru Moma, dar și spre Defileul Crișului Negru. Pe aici
Biserica de lemn din Ciuntești () [Corola-website/Science/317692_a_319021]