10,579 matches
-
și abia în ultimă instanță era și pentru mine, ca participant. Își reamintește faptul relatat și ca semn de împăcare mă mai îmbrățișează încă o dată. Pot fi uitate asemenea emoții, asemenea bucurii? Tocmai când prof. Cucu mă îmbrățișa, printre participanți zăresc apropiindu-se încet pe bunul și blândul profesor de geografie, Apostoleanu Victor. Încă nu scăpasem din îmbrățișarea de care spuneam, că mă și simt mângâiat părintește pe obraz de prof. Apostoleanu, care în mod admirativ îmi spune: „Măi, dragă M.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
caniculare. Balcic - joi 22 iulie 2004, ora 07.00 Nu mai pot dormi. Mi-e dor de foșnetul frunzelor din fața casei îngemănat cu vuietul valurilor izbindu-se de stâncile care proptesc terenul înnobilat al Grădinii și Castelului. Printre frunzele verzi zăresc, pe marea albastră, o barcă albă de pescari, care mai mult stă pe loc. Ieri, Dimitrin ne-a plimbat prin împrejurimi. Având-o pe Iana, frumoasa bulgaroaică, translator, alături, ne-am deplasat cu mașina „gazdei” călăuzitoare la Albena, o localitate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
plimbat prin împrejurimi. Având-o pe Iana, frumoasa bulgaroaică, translator, alături, ne-am deplasat cu mașina „gazdei” călăuzitoare la Albena, o localitate turistică, aflată la vreo 10 km sud de Balcic. Datorită configurației de golf a țărmului, stațiunea poate fi zărită de aici și noaptea (luminată), dar și ziua. Acolo am constatat diferența semnificativă dintre modul de-a face turism între români și bulgari, balanța admirației înclinându-se categoric în favoarea vecinilor noștri. Urcând la ultimul etaj (17) al celui mai înalt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
amuza. Am recitit rândurile de mai sus și am decis să le păstrez și pentru acest volum, chiar dacă peste cuvinte încă mai tremură mătasea nițel indecentă a Imediatului... a tulbure a memoriei... Am avut, în câteva rânduri, impresia că o zăresc pe stradă, că-i aud vocea pe holul de la cabinele Teatrului și, mai ales, că-mi lipsește din distribuțiile proiectelor care, noapte de noapte, îmi populează stăruitor gândurile de regizor agresat de sine. Am trăit, în acest răstimp, circumstanțe personale
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mică încăpere de unde ieșeau cu gâtul retezat Am așteptat să se îndepărteze delegația și am apăsat pe clanța unei uși înguste ce da în încăperea cu pricina. Am intrat, înăuntru întuneric beznă. Când m-am mai acomodat cu întunericul, am zărit doi țigani cu câte un cuțit în mână privind la mine înmărmuriți. Într-un târziu, unul mă întreabă: "Bre, ești român?" La răspunsul meu afirmativ, scapă amândoi un "slavă Domnului", explicându-mi că o jumătate de oră înaintea vizitei se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o mică livadă, l-am întrebat dacă acolo se poate. A sărit ca ars, "cum, la pomii tovarășei și a lu' tovarașu'? Nici vorbă!" Cum ziaristul american intrase pe "cod portocaliu", am hotărât să caut o soluție "de avarie". Am zărit în parc , la vreo sută de metri o casă, m-am îndreptat către ea, am intrat pe ușa deschisă și am dat peste "un om de bine", lucrător în administrație. I-am spus cine sunt și care este problema, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
companiei Varig. L-am găsit înconjurat de un grup de concetățeni negri, albi și mulatri, care păreau toți, nu știu din ce motiv, negri de supărare, așa că n-am putut să-l abordez. La câțiva metri, așteptând rezultatul "discuțiilor", am zărit o colaboratoare a sa, cu care am stat de vorbă. I-am arătat voucherul de la Santiago, solicitându-i sprijin pentru reglementarea problemelor de sejur. Când i-am spus că am dori să rămânem în Madrid 3 zile, ne-a comunicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să "împrumut" din volumul soției "Fluturi de mătase"(Editura Junimea, Iași, 2007) o frumoasă poezie: Punta del Diablo Un drum lăturalnic rupt din șosea! Cobor încet, cu mirare spre țărm. În față un peisaj dureros de frumos! Printre eucalipți se zărește oceanul tumultuos case mărunte pierdute prin ierburi. Sat pescăresc cu fete frumoase scufundătoare și flăcăi vânjoși, ce se zbat să smulgă oceanului pești și alge și scoici. Când scapă din încleștarea de ape, plămădesc cu migală obiecte mărunte de lut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bazată pe incantații și ritmuri arhaice. A fost Începutul unei relații speciale cu Grotowski, care s-a dezvoltat În timp. L-am revăzut după un an la Festivalul internațional de la Persepolis. Aproape că nu l-am recunoscut când l-am zărit coborând din avion, Îmbrăcat complet În alb, cu barbă și păr lung, slăbit, arătând ca un fel de apostol. Venea din India, unde fusese pentru un timp În contact cu un yogi renumit. Același fior mistic, ascuns ani și ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trădând Însă un umor irezistibil (care a avut și mai mult darul să mă relaxeze). Mi-a Întins mâna prietenos și cu o voce răsunătoare de bas, à la Șaliapin, m-a invitat să intru. Trecând În altă Încăpere, am zărit În partea opusă o siluetă ca o umbră, sau așa părea datorită jocului luminii crepusculare, filtrate prin fereastra de lângă biroul lui. Era soția lui, Mrs. Louise Welch. Cu un aer grațios, s-a ridicat să mă Întâmpine. I-am remarcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
făcute În familie cu câteva săptămâni Înainte de nașterea sa. A văzut atunci o lume practic neschimbată - aceeași casă, aceiași oameni - și atunci și-a dat seama că el nu exista deloc acolo și că nimeni nu deplângea absența lui. A zărit-o pe mama lui făcând cu mâna de la o fereastră de la etaj și acel gest nefamiliar l-a tulburat ca un misterios rămas-bun. Dar ceea ce l-a Înspăimântat În mod deosebit a fost vederea unui cărucior de copil, nou-nouț, stând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hotărât În vis că sunt șuvițe din părul meu, intrate cumva În substanța aceea sclipitoare odată cu lacrimile mele, În timpul unei groaznice vizite la un frizer nesuferit din Învecinatul Fiume. În aceeași zi, Într-un local de pe țărmul mării, tata a zărit, din Întâmplare, În timp ce eram serviți, doi ofițeri japonezi, la o masă alăturată, și am plecat imediat - nu Înainte ca eu să Înșfac grăbit o Întreagă bombe cu șerbet de lămâie, pe care am tăinuit-o În gura-mi pofticioasă. Era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-mi cumpere cadoul zilnic care Îmi făcea convalescențele atât de plăcute. Nu puteam ghici În ce va consta de data asta, dar prin cristalul stării mele ciudat de transparente vedeam foarte vie imaginea ei străbătând strada Morskaia spre bulevardul Nevski. Zăream sania ușoară trasă de un armăsar murg. Auzeam fornăitul, clămpănitul ritmic al testiculelor lui și bufnitura produsă de bucățile de zăpadă Înghețată când se loveau de partea din față a saniei. În fața ochilor mei și ai mamei se profila spinarea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din parc, mica ei siluetă, Într-o pelerină cu glugă, din stofă de lână maro-verzuie, pe care nenumărate picături de umezeală o prefăceau Într-un fel de ceață plutind În jurul ei. În timp ce se apropia pe sub copacii care picurau și mă zărea, fața ei căpăta o expresie ciudată, mâhnită, care ar fi putut semnifica ghinion, dar care eu știam că reprezintă sublima bucurie reținută, prevăzătoare, a vânătorului victorios. Înainte de a ajunge la mine, Își lăsa coșul jos, coborându-și brusc brațul și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Din când În când erau scoși Într-un colț al grădinii pentru a fi bine bătuți ca să iasă praful din ei și aerisiți, iar biata Mademoiselle, apropiindu-se de ei din direcția parcului, scotea Întotdeauna un țipăt de groază când zărea cele două fiare sălbatice așteptând-o În umbra mobilă a copacilor. Pe tata nu l-a pasionat deloc vânătoarea, deosebindu-se mult În această privință de fratele lui, Serghei, sportiv pasionat care, Începând din 1908, a fost maestru de vânătoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aleea pentru trăsuri) sunetele tânguitoare ale versurilor Un vol de tourterelles strie le ciel tendre, Les chrysanthè mes se parent pour la Toussaint ajungeau până la mine și până la plasa pentru fluturi, pe poteca șerpuită și umbrită, la capătul căreia se zărea priveliștea alcătuită dintr-o porțiune de lut roșcat, dintr-un colț al casei noastre proaspăt zugrăvite, din culoarea conurilor de brazi tineri și din fereastra deschisă de la salon de unde se revărsa muzica aceea rănită. 7 Se pare că toată viața
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ele era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și un clipocit cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo mi-am compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată, Înălțarea spontană a unui straniu castel Într-o Spanie necunoscută. Când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
curând le chateau - construită de bunicul mamei, care, de teama incendiilor, comandase o scară din fier și astfel, atunci când casa a ars până În temelii, la puțin timp după Revoluția sovietică, acea scară lucrată cu migală, prin a cărei dantelărie se zărea cerul strălucitor, a rămas În picioare, singuratică, dar ducând tot În sus. Îngăduiți, vă rog, alte amănunte despre acel salon. Ornamentele albe, strălucitoare ale mobilelor, trandafirii brodați pe tapiseria lor. Pianul alb. Oglinda ovală. Atârnată de frânghii bine Întinse, cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cealaltă parte a casei și apoi am ieșit din nou În grădină prin verandă. Marele danez mai sus menționat tocmai se lupta cu un nămete, dar nehotărându-se care dintre picioarele din spate să-l ridice din zăpadă, ne-a zărit Între timp și imediat ni s-a alăturat Într-un galop vesel. Toți trei am urmat o cărare foarte ușoară și după ce am Înotat prin troiene mai mari, am ajuns la drumul ce ducea În sat. Între timp soarele apusese
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
căi ingenioase de a ajunge până la mine. Capitolul 6 1 Într-o dimineață de vară, În legendara Rusie a copilăriei mele, primul lucru asupra căruia deschideam ochii când mă trezeam era crăpătura dintre jaluzelele albe dinăuntru. Dacă prin ea se zărea o paloare apoasă, mai bine nu Îi deschideai, fiind astfel cruțat de vederea unei zile posomorâte, pozând pentru a fi fotografiată Într-o băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori maro strivite sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă a anotimpului) lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă grăbeam să ofer ferestrei ocazia de a-și revărsa comoara. Dintr-odată, camera era despicată În lumini și umbre. Frunzișul mestecenilor mișcându-se În lumina soarelui avea nuanța de verde translucid a strugurilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după cum se exprimă argotic unii dintre noi). Exact așa s-ar putea simți Într-o bună zi un entomolog, când tropăind alături de un botanist ce jubilează, deja fără cască pe cap, În mijlocul hidoasei flore a unei planete paralele, n-ar zări absolut nici o insectă; tot așa (ca o bizară dovadă a bizarului fapt că ori de câte ori este posibil, peisajul primei noastre copilării este folosit de un regizor econom drept decor, deja confecționat pentru visurile noastre de adulți), vârful dealului de pe țărmul mării
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de adulți), vârful dealului de pe țărmul mării dintr-un anumit coșmar periodic al meu, În care introduc clandestin o plasă de fluturi pliantă din starea mea de veghe, este Înveselit cu cimbrișor și sulfină, dar, În mod inexplicabil, nu se zărește nici unul din fluturii care ar trebui să zboare acolo. Am descoperit de asemenea foarte curând că un „lepidist“‚ care Își vede liniștit de treaba lui, este predispus să producă reacții ciudate altor făpturi. De nenumărate ori, când se organiza un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete, clopoței, spice și altele - care acum trec repede prin fața ochilor mei Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci (partea vrăjită, tăcută a unui copac) În căutarea unor minusculi fluturi de noapte denumiți În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prin 1910, probabil - când am simțit Îndemnul de a explora vasta Întindere mlăștinoasă de dincolo de râul Oredej. După ce am mers de-a lungul râului vreo patru-cinci kilometri, am găsit o punte șubredă de trecut cu pasul. În timp ce treceam râul, am zărit În stânga mea colibele unui cătun, meri, trunchiuri roșietice de pin Înșiruite pe un mal Înverzit și petele strălucitoare lăsate pe iarbă de Îmbrăcămintea Împrăștiată acolo de niște țărăncuțe, care stăteau goale-pușcă În apa mică, hârjonindu-se și țipând, ignorându-mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]