10,311 matches
-
de munți, fie de dincolo de munți, ba, mai mult, chiar și Dumnezeu, din reverență față de prea Sfânta Sa Mamă (a sa este indulgența, așa cum se știe), prin numeroase și vizibile minuni, în fiecare zi preamăresc, glorifică și răspândesc. Cum vor îndrăzni să nege prin oribilele lor convingeri ceea ce deja de atâta timp în fața Curiei Romane a rămas valabil? Într-adevăr, domnul papă Bonifaciu al VIII-lea, chiar și în timpurile noastre, i-a trimis la această biserică pe ambasadorii săi oficiali
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
printr-o lipsă de comoditate. 3. De aceea, prin autoritatea prezentei scrisori vă interzicem să admiteți pe cineva la profesiunea Ordinului vostru, dacă nu a făcut anul de probă mai înainte. Iar după ce a făcut profesiunea, niciun frate să nu îndrăznească să părăsească Ordinul vostru și nimănui să nu-i fie permis să-l primească pe cel care a lăsat Ordinul. De asemenea, interzicem ca vreunul dintre voi să poată hoinări în afara ascultării, cu haina Religiei voastre și să întineze puritatea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
permite să o facă, vă este permis să administrați împotriva acestor frați sancțiunile ecleziastice până când se va îndrepta. De aceea, nimănui nu-i este permis să încalce în vreun mod acest text al interdicției noastre și al aprobării, sau să îndrăznească cu temeritate să meargă împotriva ei. Dacă apoi va crede că poate să o facă, să știe că își va atrage mânia lui Dumnezeu cel Atotputernic și a sfinților apostoli Petru și Paul. Dată la Viterbo, la 22 septembrie 1220
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
oratoriile voastre să puteți celebra jertfa liturghiei și celelalte oficii divine cu altare mobile, cu excepția mereu a oricărui drept parohial rezervat bisericilor parohiale. Nimănui așadar nu-i este permis să încalce această pagină a concesiunii și indultului nostru sau să îndrăznească să se opună cu îndrăzneală la acesta. Dacă vreunul... Dată la Rieti, la 3 decembrie 1224, în cel de-al nouălea an al pontificatului nostru. 6. Bula «Vineae Domini custodes» a lui Honoriu al III-lea Honoriu episcop, slujitorul slujitorilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
este permis să pronunțați sentințe de excomunicare împotriva acelora care, în acea regiune, ar trece la erezie. Interzicem fiecărui creștin să vă alunge cu forța din acea țară. Vouă, pe de altă parte, vă poruncim, în virtutea sfintei ascultări, să nu îndrăzniți să abuzați de această facultate, ci, ca niște lucrători onești ai lui Isus Cristos, să vă comportați într-un mod atât de integru, încât să puteți merita banii recompensei de la Tatăl divin al familiei, astfel ca noi să vă putem
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în aceeași Regulă se cere ca frații să nu primească personal sau prin intermediul altora bani sau răsplată de orice fel (și aceasta ei vor să respecte pentru totdeauna), se vrea să se știe cu mai multă certitudine dacă pot să îndrăznească, fără a încălca Regula, să prezinte unor persoane temătoare de Dumnezeu pe unii credincioși prin intermediul cărora ei să-i poată ajuta în nevoile lor, și dacă pot apela la acești credincioși cu conștiința liniștită pentru aceleași necesități, atunci când vor afla
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cu privire la păcatele private, cu excepția cazului în care frații preferă să se spovedească la miniștrii sau custozii lor, ce se află în trecere prin locurile unde locuiesc ei. 8. În al șaselea rând, întrucât Regula stabilește ca niciun frate să nu îndrăznească să predice poporului dacă nu va fi examinat și aprobat de ministrul general și acesta să fie cel ce-i acordă oficiul predicării, ne-ați cerut să precizăm dacă, pentru a evita oboseala și călătoriile periculoase pentru frați, ministrul general
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pentru a ține predici solemne dacă nu sunteți invitați de preotul respectiv, sau cel puțin nu ați cerut cu umilință și nu ați obținut permisiunea de a fi primiți. Iar pentru ca episcopilor să li se acorde cinstea cuvenită, să nu îndrăznească niciunul dintre voi să predice în același oraș sau sat, în ziua în care episcopul diecezan sau alții în locul său predică în mod solemn, mai ales în biserica catedrală, fiindcă prin predicarea frecventă rezultă aproape un dezgust și se disprețuiește
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
privitor la veșminte și alte obiecte pentru cultul divin, cu condiția să nu fie comisă vreo înșelăciune și astfel să-i fie sustrasă episcopului sau bisericii parohiale partea cuvenită. 10. Dacă vreunul dintre voi, încălcând această decizie a noastră, va îndrăzni să acționeze împotriva dispozițiilor menționate anterior sau a uneia dintre ele, în afară de păcatul neascultării și al sentinței de excomunicare, în care va cădea ipso facto, va risca pericolul degradării și, în afară de aceasta, va fi constrâns cu fermitate de către episcopul diecezei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
preoții lor sau dacă cel puțin nu au cerut cu umilință și obținut încuviințarea lor; - ca în ziua în care episcopul diecezan, sau alții în locul său, predică în mod solemn, mai ales în biserica catedrală, nimeni dintre ei să nu îndrăznească să predice în același oraș sau sat; - dacă apoi se întâmplă, într-un caz autorizat, să primească pentru înmormântare în bisericile lor un enoriaș al altei parohii, ei trebuie să aibă grijă să prezinte episcopului sau preotului parohiei din care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să prezinte episcopului sau preotului parohiei din care a fost preluat defunctul, în cel mult opt zile, chiar dacă nu li s-a cerut, partea canonică din tot ceea ce au primit de pe urma acestei înmormântări; - dacă însă vreunul dintre acești religioși va îndrăzni, încălcând aceste porunci, să acționeze împotriva interdicțiilor mai sus amintite sau a vreuneia dintre ele, în afară de a cădea în păcatul neascultării și în pedeapsa excomunicării - în care el declara că aceștia cădeau ipso facto -, va cădea în pericolul degradării și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care credea că este o piază rea (se exitio esse) pentru toți cei care încercau să i se apropie: Fabius Maximus a murit pe când intenționa să ia apărarea lui Ovidiu în fața lui Augustus: după acest eveniment, poetul nu va mai îndrăzni să însărcineze pe nimeni cu un asemenea mandat de frică să nu-l ducă la pieire 37. După De Jonge, teza lui Némethy este contrazisă și de faptul că Marcia, soția lui Fabius Maximus, se acuza și ea de a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lipsea talentul poetic necesar unor asemenea acțiuni grandioase: (eventuală) acuzație cu totul falsă, câmpul pe care el îl cultiva era limitat, în timp ce celălalt (al Cezarului) era imens de lucrat. Barca (lui) nu se poate abandona întinderii mării, când de-abia îndrăznește să înfrunte unduirea unui lac mic. Unui geniu puternic îi revine datoria de a consacra sublimele fapte eroice ale Cezarului, pentru a-și menține opera la înălțimea subiectului 141. Atât motivul invocat pentru a-și "explica" neimplicarea în curia (care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fi dat seama de adevărata semnificație a unei astfel de comparații aruncate așa, en passant. Dacă a făcut-o, înseamnă că Ovidiu îl cunoștea bine pe Brutus, destinatarul său, și, de asemenea, orientarea sa politică și de aceea putea să îndrăznească fără niciun risc politic: pare a fi o bravadă față de Împărat. Într-adevăr, aici, mai clar și mai categoric decât în altă parte, Ovidiu se situează printre dușmanii lui Augustus; am avut ocazia să semnalăm acest lucru și cu alte
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Augustus; am avut ocazia să semnalăm acest lucru și cu alte prilejuri: de exemplu, când Sulmonezul era de partea celor doi Batoni, adevărați hostes nu numai ai lui Augustus, ci și ai poporului roman 244. De data aceasta poetul îndrăznește mai mult: nu e de partea dușmanilor străini, ci a dușmanilor civili, precum Antoniu și Brutus. După cum se știe, scrisorile lui Antoniu și discursurile lui Brutus conțineau invective dure împotriva lui Augustus, care însă a tolerat aceste injurii și le-
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
propriile-i săgeți, cum avea să facă unul din cei Șapte împotriva Tebei (lucru pe care pare să-l admită și el însuși). Ovidiu continuă cu "precizarea": există (est) o vină a mea și aceasta este gravă, dar nu am îndrăznit să mă pierd decât pe mine însumi și nu am mai întreprins nicio nelegiuire mai mare: Est mea culpa gravis, sed quae me perdere solum Ausa sit, et nullum malus adorta nefas (v. 15-16). Nu este vorba că neagă și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vorba că neagă și pare răspunsul la o obiecție care i-a fost făcută orice culpă, ci-i precizează proporțiile și felul. Cu se va vedea felul acestei culpe ne este sugerată de mai multe ori prin termeni precum: a îndrăzni, a fi cutezător, a avea ambiție, a sfida, menite să specifice propria-i vină, apelând la comparația cu unele personaje mitice. Cât despre acțiunea în sine, Ovidiu subliniază că propria sa atitudine de îndrăzneală, curaj, ambiție, sfidare nu s-a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
imperiale, fiind considerat vinovat de abuz de putere este adus în fața Senatului și condamnat la exil și la confiscarea bunurilor; apoi, din disperare, și-a luat viața în anul 26 î.H (Cfr. Suetonius, Aug., 66). Ovidiu nu numai că îndrăznește să aducă elogii acestei victime a lui Augustus (Amores, I, XV), fapt care constituie în sine un act de cutezanță, dacă ținem cont că împăratul a pus ca numele lui Gallus să fie eliminat din ultima eglogă din Georgicele; dar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aducă elogii acestei victime a lui Augustus (Amores, I, XV), fapt care constituie în sine un act de cutezanță, dacă ținem cont că împăratul a pus ca numele lui Gallus să fie eliminat din ultima eglogă din Georgicele; dar el îndrăznește chiar să insinueze că Gallus nu era vinovat și că fusese acuzat pe nedrept (Amores, III, IX, 64, ed. Munari). O considerație se impune: dacă Vergiliu, care numai de lipsă de loialitate față de Augustus nu poate fi acuzat, a fost
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prin a cere indulgență de la Cezar, nu ca să nu sufere el însuși, care și-a meritat soarta, ci ca să nu facă să sufere pe nedrept o inocentă. În epistola Tristia, V, XI, Ovidiu se arată indignat pe cineva care a îndrăznit să o numească pe Fabia soție de exilat. Fabia trebuie să suporte totul cu tărie de caracter (perfer et abdura, v. 7), așa cum face el, care s-a obișnuit să fie curajos de nefericit (fortiter miser, v. 4). Oricum, să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetului poate să devină dur și să citească tot restul scrisorii cu inimă ostilă. Se teme, de asemenea, că cineva ar putea vedea respectiva scrisoare ovidiană în mâinile lui Maximus. În acest moment, însă, poetul pare gata de orice: va îndrăzni să mărturisească că îi scrie lui Maximus și că i se plânge de necazurile sale. Ei bine, să vadă cine-o fi! El va îndrăzni să facă cunoscută întreaga măsură (am spune: adevăratele proporții) a vinii sale (modum culpae). Ciudat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ovidiană în mâinile lui Maximus. În acest moment, însă, poetul pare gata de orice: va îndrăzni să mărturisească că îi scrie lui Maximus și că i se plânge de necazurile sale. Ei bine, să vadă cine-o fi! El va îndrăzni să facă cunoscută întreaga măsură (am spune: adevăratele proporții) a vinii sale (modum culpae). Ciudat mod de a începe o scrisoare către cel mai bun prieten al său și rudă, după atâția ani de liniște cum ar vrea să ne
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe susținătorii săi: poate astfel ar fi fost avertizați. Însă, opozanții față de regimul augustan înțelegeau fără îndoială, din zbor, că Ovidiu era convins de veridicitatea identificării lui Augustus cu respectivele personaje sângeroase și despotice. De altfel, prin faptul că nu îndrăzneau să se apropie de poet, că nu se încumetau să intervină pentru el pe lângă împărat, prietenii lui Ovidiu demonstrau că nu credeau deloc în blândețea lui Augustus; mai mult, vedeau în el un fel de Creon, Antifate, Falaris, Busiris...433
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
această stare sufletească a sulmonezului. Deja în elegia unică din a doua carte din Tristele, Ovidiu (v. 118) își afirmă convingerea că "numele său este mare în ochii universului" și că "mulțimea de învățați îl cunoaște bine pe Naso" și îndrăznește să-l numere printre autorii care nu-s de disprețuit": Turbaque doctorum Nasonem novit, et audet Non fastiditis annumerare viris (v. 119-120). Fără îndoială, faptul că era conștient de propria-i valoare exprimată în această formă în scrisoarea adresată lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aplicat lui Nevius, chiar dacă pe un fond inofensiv, în Fasti, IV, 348 se afirmă identitatea dintre Augustus și Metellus, într-un vers care dădea impresia că trebuie izolat: Augustus nunc est, ante Metellus erat. 433 Mai mult, Ovidiu însuși nu îndrăznește să adauge numele unor anumiți destinatari de-ai săi, chiar dacă în scrisorile respective proslăvește clemența lui Augustus. 434 Cf. și R. MARACHE, op. cit., p. 412-413. 435 Cu privire la această descendență îndepărtată a lui Augustus, evocată de Vergiliu, cfr. W.F. JACKSON
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]