10,182 matches
-
ginerele Își are locuința În alt sat, despărțirea miresei de cei dragi, se face cu multă duioșie, cu lacrimi și Îmbrățișări. Apoi se duc la biserică unde are loc cununia religioasă. În timpul cununiei religioase, unii nuntași mai bine dispuși Îi șoptesc mirelui: ,, Vezi să nu te calce mireasa pe picior. Există credința că dacă mireasa, În timpul cununiei religioase, calcă bărbatul pe picior, acesta va fi toată viața sub papucul ei. De la biserică, alaiul nunții se Îndreaptă spre casa ginerelui. Cel
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
cele mai mari satisfacții, respectând tehnica indicată și regimul de viață ordonată și coordonată științific. În citirea independentă să se respecte următoarele etape, gradând eficiența: citirea textului în gând în prealabil spre a se familiariza cu conținutul; citirea în mod șoptit spre a-și contura cuvintele, intonația; citirea normală, cu voce tare; citirea repetată a aceluiași text, care asigură înlăturarea dificultăților și sporește încrederea. În grupă se recomandă citirea în colectiv, în cor, timp îndelungat, care este antrenantă, încurajantă, căci dispare
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de a actualiza virtualitatea răului (a minciunii) protopărinții nu au stat prea mult pe gînduri. Acțiunea lor s-a desfășurat sub semnul cîtorva alternative ale legii fundamentale deja enunțate, respectiv al legii șoaptei ("Oamenii vor crede orice, dacă le-o șoptești la ureche"), al legii progresului ("Omul nu progresează decît atunci cînd știe că nu poate să facă ce vrea"), al legii libertății (" Cînd crezi că ești liber cu adevărat, înseamnă că nu mai există nici o scăpare"). • Legea lui Peter: "Într-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și cuparilor să umple cupele cu vin și-om lega frăție de cruce pe cât om fi și-om trăi." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (b) " Nu e adevărat, răspunse Neghiniță râzând, omul spune mai puțin decât gândește. Dacă nu-ți șopteam eu că copacul uscat nu mai dă de la rădăcină, cine știe ce-ai mai fi spus... Baba se făcu ca para focului. Zău așa... nu te rușina, mamă, nu zău... Așa e omul. Când e mic face nebunii fiindcă e
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
seamă măcar... Atât de serioasă pășești pe drum, de parcă te-ai duce la școală. Și e atât de plăcut să hoinărești și să zburzi prin pădure; e atâta veselie !..." (Frații Grimm, Scufița Roșie) (e) "Să-i bată norocul și sănătatea, șopti moșul ca și cum ar fi mustrat pe cineva, și sărută în creștetul capului și pe unul, și pe altul." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunicul) Exemplificați, în enunțuri, dependența propoziției subordonate circumstanțiale de mod de un regent de tip verbal (verb, adverb, adjectiv
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
uimeau auzindu-i cântecele, apele-și ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele își turburau adâncul, ca să-și azvârle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti văilor și florilor." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) 5. Formulați enunțuri care să conțină: (a) o propoziție subiectivă introdusă prin pronumele nehotărât oricine; (b) o propoziție predicativă având ca regent verbul copulativ a fi; (c) o propoziție subiectivă având ca
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vioi și am alergat să-i duc cele necesare cinstitului somn de veci. Am ieșit și plin de sfială am aprins lampa Salvatorului sau Mîntuitorului(IOI). Mulțimea adunată s-a îmbrăcat frumos și a dansat cîntînd ca un șuvoi. Preoții șoptind(spunînd rugăciuni) au curățat pirostriile(de cenușă) iar eu am alergat să-i duc salvarea. Suferința și murdăria au fost luate și duse la dreapta jude- cată. Puternicii nobili glumind, au dat comanda să se înalțe înapoi la credinciosul și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
dușmănie și chiuitura rea. Bre! cu această bucată de pînză de in cusută cu beteală se iese la ilău iar pericolul sînt bas- tarnii. Sfîntul Zabelo și geții adunați au spus: cearta și mînia se însoțesc una pe alta. Se șoptește pe marginea șanțului să dați dracului beteala. Medalion: Conducă- torul Guto al adunării Sarmisetuzei”. Nu știm dacă s-a ajuns la pace între neastîm- păratul Orolo și restul lumii. Și înaintînd prin negura timpului, tăblița 22 îl scoate din uitare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
luat cu forța glia străbună a neamului pe care au dat-o unor lichele(tripă lele). Astfel strigoii s-au adăpostit la ei iar ai noștri nobili români din cetatea geților i-au toiegit pe aceste lichele. Pățania a fost șoptită la sfat de taină de getul Dapiso, getul Orolio, getul Zuraso, getul Guero, getul Zamio, getul drept-credincios(mare preot) Gormio, getul Seizo, getul Maniso, getul Berisoe, getul Do-gie, getul Carpodo, getul Parioso, getul Montueo, getul Guroeso, getul Peluet și turnată
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Au purces să taie rău pe roșcovanii care și-au găsit adăpost printre șatrele(neamurile) noastre. Neamul cetă- ții geților a închis gura pentru totdeauna multora din neamul zdrențăroșilor care alergau ca niște nebuni și se țineau în cerc. Se șoptește prin agie că Dima, fiul lui boero Bisto s-a îmbolnăvit și este uns cu ire iar rudele îl însoțesc să ajungă la șatra sa. Turnată pe moșia geților de către conducătorul boero Bisto. Sfînta cetate Sarmi-setuzo. Credinciosul în sfînta cruce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
o relație exacerbată și fecundă de iubire-ură cu limba comună, pe care o lucrează neîncetat, pe care o reinventează, pentru a ajunge ca să reluăm formula lui Gilles Deleuze "să faci să strige, să faci să se bîlbîie, să bolborosească, să șoptească limba în ea însăși"(Critique et clinique, 1993). Scriitorul care se exprimă într-o altă limbă decît cea maternă cunoaște o experiență unică de interioritate-exterioritate, pe care nativul o ignoră, din motive evidente. Străinul este "condamnat" să gîndească limba, limbile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întîmplat? Narcisse era palid și își frîngea mîinile. Privirea mea imperativă susținea întrebarea, ca și cum toate conversațiile noastre anterioare și toate nereușitele mele în a-l face să vorbească își găseau încununarea în acea clipă. Înainte... înainte nu era Narcisse..., a șoptit cu voce sfîșietoare. Această stranie mărturisire putea fi înțeleasă în mai multe moduri. Ca să mă dumiresc, am revenit la ziua de 5 noiembrie 1843. Înainte nu era Narcisse? Atunci povestește-mi ce s-a întîmplat în ziua în care căpitanul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
legitimă. Piesa trebuie jucată în mișcări stinse, subtil afectate, fiindcă eroii sunt realmente fini. Tragicomedia lor e de a fi complet izolați. Tinerii sunt niște marchizi, ridiculi prin afectare, spunând însă în substanță lucruri fine până la manieră. Dimitrache știe să șoptească "des douceurs": Jurământ îți fac, Elencă, cât ai trăi pă pământ Să-mi fii scumpa mea stăpână, pentru tine să trăiesc, Sufletul meu, starea, vieața, cu plăcere să-ți jertfesc. Elenca e și ea fata secolului și răspunde cu solemnități
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dorite. Iar liliecii nopților Ce au aicea locul - Ascunși în hârca morților - Umblau să stingă focul. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. O babă ce oroarele Uscaseră în lume Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. Intriga poemului e bizară și în definitiv de ordin secundar. Remarcabilă e la un moment dat, când Mihnea bea dintr-o hârcă, o mișcare haotică, o sarabandă de duhuri, adică o "danse macabre", notată cu mare simț
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și se anină de gîtu-i "cu brațele-amîn-două". Iubiții stau "mînă în mână, gură-n gură", își îneacă unul altuia suflarea "cu sărutări aprinse" și se strâng "piept la piept", el sărutând "cu-mpătimire" umerii femeii, ea lăsîndu-se "adăpată" cu gura: Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbareț, iară limba lor e mută. Lui Eminescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Chip purtător de zâmbet și de vise - Înseninează pământești abise, De mult ce caută cu drag la ele; Și toată fericirea lui senină O-ntipărește pe pământ și moare - Și iarăși lutul omenesc tresare, Tinzîndu-și dornic brațele-n lumină... Surâzi, șoptești, tot sufletul aieve-i - S-a risipit cu mirosul din floare. ORESTE Poeziile lui Oreste Georgescu (1891-1918) sunt niște versificații corecte și solemne (ecou sacerdotal din lirica lui Macedonski), cântând marea, stepa, florile, copacii, pădurea. AL. DAVILA Fiului generalului Davila
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Bolta sură ca cenușa, Calcă rar și cu zăbavă Codrii vineți - dorm adânc, Lunecușuri de pripor. Sună numai căldărușa Și-n tăcerea care crește, Atârnată de oblânc. Adâncit ca-ntr-o visare, Bate Surul din potcoavă Popa când și când șoptește Drum de iarnă, fără spor, Legănîndu-se călare... Interesante și înrudite cu poeziile în ton popular ale lui Eminescu sunt tablourile de viață pastorală, pline de senzația învălmășirii animale și a plăcerilor aspre: S-au ivit pe rând în soare El
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stătu. Același drum te-aduce prin lanul de secară, Ca dânsa tragi în dreptul pridvorului, la scară. Subțire, calci nisipul pe care ea sări. Cu berzele într-însul amurgul se opri... Și m-ai găsit, zîmbindu-mi, aproape pueril, Când ți-am șoptit poeme subtile de Merill. Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună Și-am spus "Balada Lunei" de Horia Furtună, M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, Și ți-am părut romantic și poate simbolist. De
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
impresionează prin simplitatea, nu lipsită de accente patetice, cu care iubirea, ura, speranța sunt adeverite drept puteri ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și de odă, este abandonat și înlocuit de un ,,cântec șoptit la ureche”, de rugăciune, de îndemnul direct la lepădarea formelor inautentice, comuniste: ,,Se-ndeasă negura din Răsărit”, ,, Nimicnicia până-n Neam s-a-ntins”, ,,Să nu uităm și să nu iertăm!”. Sunt fețele complementare ale unei personalități rămase, în ciuda vitregiilor vremii, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
nostru?”, m-a Întrebat coordonatoarea Întâlnirii. I-am răspuns că nu, iar ea m-a luat imediat de braț și m-a condus Într-un loc unde președintele stătea de vorbă cu câteva persoane. „Veți fi foarte impresionat”, mi-a șoptit la ureche. „E o femeie deosebită.” Aceasta, observându-ne, s-a desprins de grupul ei și a venit la noi pentru a se prezenta. „Mi-a plăcut enorm expunerea dumneavoastră”, a spus. „Nu-mi amintesc să fi luat vreodată mai
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
au uluit criticile primite de la generalul său după ce luptase din toate puterile, angajații s-au săturat de manageri care nu știu să le aprecieze eforturile. Într-o ședință la care am participat acum câțiva ani, i-am auzit pe angajați șoptind „Trage!” de fiecare dată când cineva avea o sugestie. Acești angajați Își vedeau managerii ca pe niște trăgători la țintă, iar ideile lor erau cutiile de conserve În care trăgeau. Cu toții se așteptau să fie nimeriți de armă! Cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
scurte și nu lăsau prea mult loc ideilor noi. În timp ce managerii prezentau unul după altul rapoarte lapidare și neinteresante, Carol a tras În tăcere rapoartele ei de pe masă și le-a pus pe furiș În servietă. „Înțeleaptă mișcare”, i-a șoptit managerul de lângă ea. Un contrast izbitor Atunci când Carol (acesta nu este, de fapt, numele ei adevărat) mi-a povestit cele de mai sus, mi-am adus pe dată aminte de o altă ședință managerială la care participasem cu câteva luni
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cuvintelor, Încât am pierdut din impactul ideilor. Încheierea, pe care tatăl meu mă Învățase să o prezint cu pasiune și convingere, a fost spusă În grabă, ca să mă pot așeza pe scaun. Când am terminat, una dintre concurente mi-a șoptit: „Sunt sigură că ai să câștigi”. Știam că minte. Primilor trei concurenți li s-au oferit trofee. Eu am plecat acasă cu mâna goală. Meritați victoria visată Înfrângerea din acea zi la Lexington m-a chinuit mult timp, dar abia
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
bine dintr-un capitol următor. 284 Apar din nou monștri mitici și legendari, precum Polifem și Antifate, care îi folosesc poetului pentru a spune simplu că Augustus. Se pare că Ovidiu se joacă cu zvonuri despre Augustus care poate erau șoptite la ureche în cercurile antiaugustiene. De altfel, nu este singurul text în care o asemenea comparație prea puțin măgulitoare, chiar dacă negativă, este folosită la adresa Împăratului. Literatura aluzivă trebuie să fi atins aici unul dintre punctele sale culminante de expresie artistică
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Iancu Văcărescu, CÎrlova, Ion Heliade Rădulescu erau, cu predilecție, poeți ai Înserării. Grigore Alexandrescu este, mai ales, un poet al nocturnului. Căderea Întunericului este la el momentul cel mai prielnic pentru reverie. Atunci: „...negura deasă lumina-ntunecează; Fantome d-altă lume șoptesc, mă Încunjor; În fiecare șoaptă o muncă Înviază În ochii-mi se confundă trecut și viitor...” Începutul nopții este, așadar, Începutul unei fertile confuzii: Între trecut și viitor, Între lumea reală și lumea ce nu se vede. Este momentul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]