19,920 matches
-
chiar În clipa aceea se ivi Imelda și, cu toate că ceilalți n-o prea aveau la inimă, Nilda insistă să mai facă o poză, a treia și ultima. De data asta i-a fotografiat Juan Lucas, pentru ca Susan să nu-l acuze pe urmă că se purta urît cu servitorii. Îi privea prin obiectiv, cu o satisfacție masochistă, pregătindu-se să-i fotografieze: numai Susan arăta bine; Julius stătea Încremenit, nătăfleț, ținînd lumînarea, ar fi timpul să-și schimbe vocea, cum naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o privească, să-i Înregistreze expresia, dar vîntul Îi răvășise tocmai În clipa aceea părul pe fața, ascunzîndu-i-o complet. — Mai rătăcește-te o clipă, spuse din nou Susan. El ar fi dorit să-i vadă fața, voia s-o acuze că stătuse prea mult de vorbă cu Ernesto Pedro. — Darling de Altamira, Încercă el s-o atace, pe un ton jumătate preocupat, jumătate ironic, dar imaginea suedezei, atît de modernă prin aerul ei sălbatic, cu pantalonii ei murdari și atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la motor, Îl lăsă să se Încălzească Încetișor, numai bine ca să poată Încerca din nou marea cu degetul cu: darling de Altamira, de data asta spuse cuvintele foarte clar și pornea din nou motorul mai tare... — Darling de Neanderthal, Îl acuză Susan, sigură acum că el Înțelesese aluzia, dar pentru orice eventualitate lăsînd să-i cadă șuvița de păr pe frunte și făcînd o gaură cu degetul ca să se uite la prostul de lîngă ea. Juan Lucas opri motorul de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
audă, murea de invidie, a făcut un efort atît de mare ca să n-o mai audă, Încît a rămas surd pentru totdeauna. — Și atunci? — Atunci ea a crescut și În Germania naziștii erau foarte răi și au Început s-o acuze că-l lovise pe bunicul ei peste urechi, au Început s-o persecute și ea a fugit În America și și-a schimbat numele și nimeni nu știe că e nepoata lui Beethoven, asta nu trebuie să afle nimeni. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dea capul ușor pe spate aranjîndu-și În același timp părul eu degetele ambelor mîini, pe care și le trecu de la frunte pînă pe ceafă... Cochetă, ea nu făcuse altceva decît să se joace o clipă cu părul, nu putea fi acuzată de mai mult, dar Juan Lucas văzu cum se desenează sînii care nu mai aveau douăzeci de ani și care totuși continuau să prezinte aceeași neliniștitoare noutate ca Întîia oară cînd Îi văzuse, ba nu, parcă acum Îi vedea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar o ceață pe ochi și simți o foame și mai cumplită, ba chiar i se făcu frig, la ora șapte ies. La șapte l-au expulzat toate lucrurile care zăceau sparte și răvășite prin dormitor. De ceasuri Întregi Îl acuzau, hărțuindu-l, ar trebui să-ți fie rușine. De aceea Înainta acum pe coridor cu o față mîhnită. CÎnd văzu dormitorul lui Julius atît de liniștit simți că-l apucă din nou furia, dar nu mai avea Încredere În aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vacarm Îngrozitor și nu voia să fie auzit și nimeni nu l-a auzit. Da, avea un ochi umflat dinainte, dar pentru nimic În lume n-o să le povestească cine i-l umflase, cu toate că acum Îi părea rău că o acuzase pe Țanțoșa că-i umflase amîndoi ochii. Juan Lucas, ascultînd lunga relatare a lui Bobby, avea bănuielile lui, dar era dispus să creadă tot ce spun, atît el cît și ea, chiar dacă se contrazic. Țanțoșa țipa sus și tare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trei pași Înapoi și ieși. Anunță furtul la bucătărie și Țanțoșa, umflîndu-se de cinste, spuse că era dispusă să mai facă o radiografie 1. Nimeni n-a Înțeles ce-a vrut să spună, dar Carlos adăugă: cu ce drept erau acuzați lucrătorii, cînd toată lumea știa cine-i pungașul? — Are dreptate don Carlos, interveni Abraham; dar Abraham spunea mereu că don Carlos are dreptate și pe zi ce trece era mai mieros. — Du-te și spune-le stăpînilor că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
meargă Împreună În fața stăpînilor și să le spună că nu mai putea fi decît un singur vinovat și că ăsta era chiar băiatul lor. — Eu unul nu mai gătesc cu atîția lucrători pe capul meu! — Dumneata ești un egoist, Îl acuză Țanțoșa. — Că dumneata n-oi fi fiind... Destul, nu vă certați, interveni Carlos; totul se poate face, dar cred că cel mai bun lucru și cel mai urgent e să meargă din nou Celso și să le spună fără frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e că ajunseseră la atacuri la persoană și la jigniri grele; se Îndepărtau din ce În ce mai mult de punctul de plecare și pînă la urmă ajunseră să se certe ca să stabilească cine fusese mai Întîi lipsit de respect față de celălalt. Universo o acuza că spusese despre țăranii de la munte că sînt oamenii cei mai Îndărătnici și mai boi de pe pămînt, iar Nilda, după ee-i trîntise În față că ăsta era adevărul curat, contraataca invocînd faptul că mai Întîi el Îi spusese „intrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
despre țăranii de la munte că sînt oamenii cei mai Îndărătnici și mai boi de pe pămînt, iar Nilda, după ee-i trîntise În față că ăsta era adevărul curat, contraataca invocînd faptul că mai Întîi el Îi spusese „intrusă“ și o acuzase că vrea să se strecoare În palat probabil ca să fure. Nu mai era mult și ar fr ajuns la o păruială În toată legea de la jignirile și strigătele astea, cînd, nemaiîncăpîndu-și În piele de mulțumire, apăru Carlos, care venea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vede Dumnezeu? -Ești răutăcios. De aceea nici nu se arată niciodată. Dacă s-ar arăta, n-am crede că e Dumnezeu, l-am crede un mincinos. -Te înțeleg destul de bine, Codrin. Tu nu ai avantajul intuiției feminine, așa că nu te acuz. Era o simplă constatare a ei, după cum tot o constatare a ei era că Dumnezeu este bărbat. Instinctul ei religios o ajuta să afle mereu ce-i poate rezerva o situație nouă în viață. Inutil să vă spun că eram
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
dădusem seama că în curând vor începe să-mi adulmece urmele. Pentru acest motiv nu puteam rămâne nepermis de mult într-o anume țară, căci mi-aș fi riscat libertatea. În timpul dimineții următoare, îmi venise un gând: dacă mă vor acuza de trădare?... De săptămâni în șir aveam senzația că eram sfâșiat, rupt de propria mea personalitate, de ideile și sentimentele care-mi compueau eul și zăceam parcă în bucăți dispersate, aruncate aiurea prin diverse colțuri de țări și nu stiam
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
doar un set de urme de cauciucuri. În tot timpul întrevederii, pipăi bilețelul ascuns în geanta ei de stofă. Bilețelul de la cel care-l găsise pe Mark, de la cel care-l adusese înapoi. Sunt Nimeni... Oare ar putea s-o acuze de tăinuire de probe? Dar dacă le-ar arăta biletul, i l-ar confisca, iar ea și-ar pierde unicul talisman. Întrebă cine anunțase accidentul. Îi răspunseră că accidentul fusese anunțat de la un telefon public din stația Mobil, aflată chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
strâmbă. —Ultimul, să-ți spun drept. E fascinat de Afganistan. Câți pacienți care au suferit recent traumatisme arată vreun dram de interes pentru lumea din afară? —Mark? Afganistan? —E un tânăr remarcabil de ager. Propoziția, cu insistența ei concisă, o acuza pe Karin. Mi-aș fi dorit să-l fi întâlnit... înainte. Barbara răspunse cu obișnuita ei înclinare a capului, binevoitoare și rezervată în același timp. —De ce zici asta? —Mark era o adevărată figură. Putea fi incredibil de sensibil. A avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de compania temeinică a soției lui. El și Sylvie se atingeau tot timpul, chiar și acum. Ritual de maimuță, îi spuneau ei. Își mângâiau tot timpul mâinile când citeau împreună, își masau umerii când spălau vasele. „Știi ce ești?“ îl acuza ea, ciupindu-l. „Ești un masajofil bătrân și spurcat.“ El îi răspundea cu gemete fericite. La intervale tot mai mari de timp, pe care nici unul dintre ei nu se obosea să le calculeze, încă se jucau unul cu celălalt. Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
membrele lor aparțin altora. Ne puteți spune care-i cel mai ciudat caz pe care l-ați întâlnit până acum? Un spectacol al ororilor, desfășurându-se în direct în fața a milioane de oameni aflați la micul dejun. Exact cum fusese acuzat în recenzii. Vru s-o roage s-o ia de la capăt. Secundele treceau, mari, albe și înghețate ca Groenlanda. Deschise gura ca să răspundă și descoperi că limba i se lipise de partea din spate a dinților. Nu putea saliva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi victima. —Ce? Să stau pentru mine? Cel mai prost motiv posibil. Cuvintele o proiectară la un milion de kilometri de el, pe o planetă fără aer. Ești preocupat, spuse ea. El clătină din cap, oarecum trist. —Ba ești, îl acuză ea, încercând să se maimuțărească. Am citit într-una din cărțile mele despre creier că femeile sunt de zece ori mai sensibile decât bărbații la stările interioare ale altora. Daniel renunță să mai chinuie un ardei gras plesnit și lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o să riposteze Adăpostul? Trebuie să pregătim o strategie, mai mult sau mai puțin pe ascuns. O măsură și, timp de o clipă oribilă, îl simți cum îi calculează buna credință. Cât de aproape putea ajunge de o acuzație, fără să acuze. —O să formăm și noi un fel de consorțiu al nostru - Fundația pentru protecția mediului, Adăpostul și Rezervația. Dacă adunăm niște fonduri comune, putem pune mâna pe bucăți strategice de teren și putem încerca să blocăm orice achiziție importantă a celeilalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum nici măcar un vis produs de febră. —Soției sale i s-a părut ceva ciudat în chestia asta, dar nu s-a alarmat decât abia după o lună, când David a început să-și bălăcărească autorul preferat, pe J.D. Salinger, acuzându-l că e un pericol public. A început să adune, deși nu le citea niciodată, ceea ce el numea „cărți adevărate“, care se limitau la westernuri și aventuri pe mare. Stilul de a se îmbrăca al lui David a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
despre mine. Nu știu sigur, îi spune el. Își repetă asta în minte, până când devine adevărat. Mark nu lăsase nici un bilețel înainte să înghită antipsihoticele. Cum să lase, când era deja mort? Dar chiar această lipsă a unui mesaj o acuza pe Karin. Tot anul ăsta îi ceruse ajutorul, iar ea nu reușise să facă nimic. Nu reușise pe nici un plan: nu reușise să-i confirme trecutul, nu reușise să-i tolereze prezentul, nu reușise să-i recupereze viitorul. Vechea nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acest lucru. Incertitudinea declanșează introspecția. Ștefan Gheorghidiu simte nevoia de a se verifica permanent și se confruntă cu: planul politic, cel social constituit din familia sa și mediul monden, de care se simte tentat, dar este respins - eroul îl va acuza cu vehemență; planul ideilor reprezintă o fascinație permanentă, dar este refuzat; planul erotic cu care se confruntă dramatic eșuând lamentabil și acela al morții care-i aduce revelația lăuntrică, împăcarea cu sine, fiind răspunsul la dramaticele întrebări. Parcursul existențial se
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
a industriei miniere și C.F.R. care păgubea statul român, fără să bănuiască implicarea totală a patronilor săi în această fraudă. Ceea ce a dus la ruperea definitivă a acestei colaborări, a fost apariția articolului de o violență deosebită, prin care Ladima acuza puterea politică. Autorul surprinde antipatia profundă pe care Ladima o avea pentru economiști, pe care-i numește "corbii matematici ai mizeriei", ori "improvizați medici financiari", considerându-i vinovați direct de criza financiară și economică în care se afla țara, demonstrând
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Îmbătrîni și nu va muri niciodată, ci va trăi veșnic, iar zilele de vară, livada și diminețile strălucitoare vor fi din nou ale noastre, nu vor muri nicicînd. Îl auzeam acum vorbind despre războaiele de demult și despre dureri vechi, acuzînd prezentul și pe conducătorii de azi Într-o tiradă avîntată ce vuia, se Înălța, se prăbușea și plutea În noapte, străpungînd fiece colț Întunecat cu puterea de pătrundere a glasului său de odinioară, din vremea cînd stătea de vorbă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el o purta. Trebuie să-și fi dat seama că Gosseyn se uita la el. Dar nu întoarse capul pentru a răspunde privirii sau a saluta prezența. "...ca să se asigure, gândi, iarăși cinic, Gosseyn, că nimeni n-o să-l poată acuza mai târziu că ar fi tratat cumva prizonierul ca pe o ființă umană". Noul venit era evident unul din personajele cheie. Pentru că își ridică brațul drept, țeapăn, înainte. În rândurile celor din sală se auzea un sâsâit slab, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]