10,749 matches
-
impresionat de exactitatea nuanțelor emotive găsite de poetă. În secolul al II-lea alături de Mimnerm și Arhiloh, poeziile create de Sappho erau foarte citite de publicul iubitor de poezie; în acea vreme, retorii Maximos din tyr, Himerios, Synesios continuau să admire și să comenteze creația poetei. Influența poeziei safice s-a resimțit în lirica latină. Catul a tradus liber unele poeme, imitând-o în expresia pasională a versurilor de iubire pe care le-a compus pentru Lesbia. El a fost primul
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
trei luni mai tarziu, (pentru prima dată în istoria României) Cleopatra este premiată cu TRIPLU DISC DE DIAMANT. Unde la înmânarea acestui trofeu, în sala cu 4.000 de locuri, s-au înghesuit 8.000 de oameni ca s-o admire pe Cleopatra! Iar la apariția micuței pe scenă, în ciuda presiunii, bodyguarzii au cedat și lumea a dat buzna pe scenă, de unde și a luat nume evenimentul - ISTERIA CLEOPATRA STRATAN. În timp scurt videoclipul piesei Ghiță, înregistrează pe internet peste 50
Cleopatra Stratan () [Corola-website/Science/308036_a_309365]
-
A îndeplinit funcția de Director al Școlii Atelier de Arte Plastice „Artiști Argentinieni”, pe lângă Municipalitatea din Rio Cuarto, pe o perioadă de trei ani. În 1974 începe să-și trimită operele în Italia. Faimosul pictor lombard Giovanni Balansino, care îi admira opera, îi organizează expoziții individuale în tot nordul Italiei. Călătorește în Italia în Ianuarie 1976 cu 62 de opere pe care la expune în orașele Legnano, Milano, Cremona, Bra, Bollate, Cașale Monferrato și Monza; în Monza obține Premiul Special la
Julio Ducuron () [Corola-website/Science/308065_a_309394]
-
se încheie cu „"Seis poemas gallegos"” („"Șase poeme galiciene"”) și cu cele unsprezece poeme de dragoste din „"Sonetos del amor oscuro"” („"Sonete ale dragostei obscure"”, aluzie la cum erau văzute relațiile homosexuale în epoca sa). Lorca a fost un poet admirat de generațiile posterioare Războiului Civil. Considerat un poet blestemat, influența sa s-a făcut simțită printre poeții spanioli ai „blestemismului” („malditismo”). Teatrul lui Lorca este, alături de cel al lui Valle-Inclán, cel mai important teatru de expresie castiliană din secolul XX
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
de pe malurile Dunării; cei cari mai rămăseseră în București se adunau ziua-noaptea la Cornescu, unde sta totdauna pe masă un morman de aur la dispozițiunea aceluia care avea cartea mai năzdrăvană" . Moare în 1870, la Cornești, mormântul său putând fi admirat și astăzi în biserica satului. În memoria sa, din 1997, biblioteca comunală din Cornești îi poartă numele. Marele logofăt Costache Cornescu are 2 fii: pe Ioan și Costache. Ioan C. Cornescu, născut 1820, este primul român care a făcut studii
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
A fost publicată inițial în Fraser's, între 1833 și 1834. Textul se autoprezintă ca încercarea unui editor anonim de a-lintroduce publicului britanic pe Diogenes Teufelsdröckh, un filozof german al hainelor, în realitate un personaj fictiv creat de Carlyle. Editorul admiră opera confuză a filozofului, din care redă doar unele fragmente. Pentru a putea înțelege filozofia, editorul încearcă să reconstruiască biografia filozofului, dar cu succes limitat. În spatele afirmațiilor aparent ridicole ale filozofului german, se află atacuri mușcătoare la adresa utilitarismului și a
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
19 noiembrie 1828, în apartamentul fratelui său, Ferdinand. Ultima lucrare pe care a dorit să o asculte a fost Cvartetul de coarde nr. 14 în Do# minor, op.131 de Beethoven. A fost îngropat lângă Beethoven, pe care l-a admirat toată viața sa, în cimitirul satului Währing, Viena. Schubert a fost remarcabil de prolific, compunând peste 1500 de lucrări în scurta sa carieră. Stilul său compozițional a progresat rapid în scurta sa viață. Cel mai mare număr de lucrări sunt
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
faptul că aici coexistă mărturii a patru culturi diferite în această urbe a diversității: Zaragoza romană, Zaragoza creștină, Zaragoza maură (arabă) și Zaragoza evreiască. Din fiecare moment important al trecutului au rămas clădiri reprezentative. Astfel, din vechea urbe romană putem admira, chiar și azi, Foro, Murallas, Puerto Fluvial, Teatro Romano și Termas de Caesaraugusta. Unele dintre ele au fost descoperite recent, ceea ce face ca ele să fie înconjurate de tot felul de blocuri și case noi, ce intră în conflict cu
Zaragoza () [Corola-website/Science/307671_a_309000]
-
oamenii erau măcinați de persecuții și boli și astfel, ajungeau să dezerteze. Ca urmare a faptului că că Băncilă a învățat arta portretului de la Gheorghe Panaitescu-Bardasare și mai apoi de la Franz von Lenbach și de la ceilalți münchenezi pe care-i admira, în perioada anilor 1898 - 1890, Băncilă a făcut și o seamă de portrete. Reprezentative din acea perioadă au fost două autoportrete și portretul lui Panaiteanu-Bardasare. În anul 1900, Octav Băncilă deschide în luna septembrie o expoziție în sala de decoruri
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
John Milton să scrie o carte cu subiect contrar monografiei, intitulată tot în greacă "Eikonoklastes" (Iconoclastă). Carol a fost un mare patron al artelor: a iubit artele atât de mult, încât colecția sa este una din cele mai bogate și admirate din Europa. Era un mare cunoscător, în special a Renașterii italiene: pictorul lui favorit era Tițian, posedând multe din picturile lui, cumpărate de comisarii săi la Veneția. La curtea sa se aflau numeroși artiști, care s-au dedicat portretizării sale
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
o paradă de costume populare bavareze. Aceasta a devenit însă tradiție la Oktoberfest doar din anul 1950. Astăzi, parada de costume populare este una dintre cele mai mari din lume, cu aproximativ 9000 de participanți. Pe lângă costume germane, se pot admira și porturi specifice austriece, italiene, elvețiene, poloneze și chiar norvegiene. La paradă mai participă și formații de muzică populară, asociații de vânători, precum și reprezentanți ai berăriilor participante. Tradiția conform căreia primarul orașului dă cep primului butoi de bere în prima
Oktoberfest () [Corola-website/Science/306496_a_307825]
-
tandră, și nu provine din înclinații directe către cineva, ci din convingeri. Ἀγαπάω (ἀγαπᾶν) se apropie foarte mult de „a stima”, „a aprecia” și ține de o dirijare selectivă a voinței. Etimologic, se pare că se înrudește cu ἄγαμαι, „a admira”, cu ἄγη, „mirare”, ἀγάλλω, „a slăvi”, γαίω, „a se mîndri”, „a se bucura”, γάνιμαι, „ a se bucura”, și cu gau, gaudium, gaudere din limba latină. Această înrudire ar însemna că ἀγαπάω ar avea sensul de „a avea propria bucurie în
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
în ceva”. Spre deosebire de celelalte feluri de iubire, agape înseamnă a iubi pe cineva pentru un anumit motiv, este alegere, este preferința pentru un lucru sau altul în virtutea unor caracteristici ale acelui lucru, la fel cum termenul înrudit, ἄγαμαι, înseamnă a admira pe cineva pentru ceva anume. Termenul este folosit de asemenea pentru a desemna iubirea în sens general; grecii își mărturisesc iubirea folosind σ'αγαπώ, care are același sens și aceeași utilizare cu românescul „te iubesc”. În manuscrisele antice, ἀγάπη este
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
vârsta de aproape optzeci de ani, din care rezultă hotărîrea și forța de creație, rămase neclintite. Revenit în 1552 la reședința din Weimar, pictorul moare un an mai târziu, la 16 octombrie 1553. Încă în viață fiind, Cranach este foarte admirat de ceilalți artiști germani. După moarte această admirație este resimțită de un număr crescând de artiști, reprezentând orientări din cele mai variate. Dragostea artistului pentru peisaj îl face precursorul maeștrilor "școlii de pe Dunăre", caracterizată de o sensibilitate cert romantică față de
Lucas Cranach cel Bătrân () [Corola-website/Science/306577_a_307906]
-
nu au fost însă acceptate de rege, pentru că nu se acordau cu stilul arhitectural neoclasic al pavilionului. Fragonard le-a transportat mai târziu la Grasse și le-a instalat în salonul reședinței unui văr al său. În prezent pot fi admirate în Camera Fragonard din "Frick Collections", New York. În portrete, paleta lui Fragonard se concentrează în jurul albului, la care se adaugă tonurile de cafeniu, auriu, roșu intens și verde întunecat. Culoarea este atât de diluată, încât pe alocuri devine transparentă. Când
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
fosile care apar în stîncile Prutului ajung sau trec cota de o sută de metri și, mulțumită ridicării substratului (isostasia, care a pricinuit și adâncirea canioanelor Răutului și Nistrului), toată înalțimea lor se află acum pe uscat, de unde pot fi admirate în toată măreția și splendoarea lor. Deși luate sub protecția statului prin hotărâri și legi din anii 1975 și 1998, stîncile Prutului suportă în ultimii ani o adevărată ofensivă a ignoranței, lăcomiei și nepăsării autorităților centrale și locale. În rezervația
Toltrele Prutului () [Corola-website/Science/306680_a_308009]
-
ritm viziunii sale, reprezentând relieful blocului prin accentuarea distribuirii umbrelor profunde și prin indicarea luminii în anumite părți ale arhitecturii. Tintoretto așază culorile constructiv, pictând spațiile și formele prin trăsături de penel îndrăznețe și lungi. Tabloul intitulat "Răstignirea" poate fi admirat și astăzi în "Scuola di Sân Rocco", în locul lui orginal, pe zidul opus intrării principale. Printre cei, asupra cărora această pictură a avut un efect covârșitor, au fost și pictorii flămânzi Rubens și VanDyck. În această adevărată dramă a luminii
Tintoretto () [Corola-website/Science/306686_a_308015]
-
aleg din ce în ce mai des teme mitologice și alegorice. Manierismul se manifestă în operele târzii ale lui Tintoretto (1518-1594) și Paolo Veronese (1528-1588), precum și în cele ale lui Jacopo Bassano (1515-1592), dar nici Tițian nu a rămas indiferent la stilul "importat", el admirând cu sinceritate acuratețea desenului, precizia tușelor și varietatea culorilor lui Veronese. Tițian însă nu se mai angajează la onorarea unor mari comenzi publice, care sunt preluate de Veronese și Tintoretto. Paleta neobișnuit de amplă a artistului face din Veronese un
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
naturii. Începând cu anul 2002, Dunele Deliblat figirează pe lista preliminară UNESCO, ca o zonă cu resurse naturale excepționale. Caracteristicile naturale si unicitatea zonei îl fac potrivit pentru agrement, pescuit, turism nautic, în special ecoturism. Mulți turiști vin aici să admire munții de nisip înalți de peste 200 m (cel mai înalt punct este "Zagajičko brdo", 249m, lângă localitatea Šušara), precum și flora de pe nisip, bogată în culori. Un alt punct de atracție este "Fântâna Fecioarelor". În legătură cu aceasta au apărut multe legende. Una
Dunele Deliblat () [Corola-website/Science/306724_a_308053]
-
Sfântă"" (1958). În anul 1816, după cea pierdut un concurs pentru "Premiul Romei", Géricault - unic moștenitor al averii mamei sale - se hotărăște să plece în Italia pe proprie cheltuială. În drum, se oprește pentru pentru o lună la Florența, unde admiră colecțiile din "Gallerie degli Uffizi", precum și monumentele funerare ale familiei de Medici executate de Michelangelo. În bisericile din Roma este atras în special de unele din operele lui Caravaggio, precum și de frescele lui Michelangelo din Capela Sixtină. Îl studiază pe
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
Gallerie degli Uffizi", precum și monumentele funerare ale familiei de Medici executate de Michelangelo. În bisericile din Roma este atras în special de unele din operele lui Caravaggio, precum și de frescele lui Michelangelo din Capela Sixtină. Îl studiază pe Rafael și admiră desenele lui Jean Auguste Ingres, care se afla de asemenea la Roma. În toamna anului 1817, se află din nou la Paris. Timp de aproape nouă luni muncește fără odihnă la compoziția "Pluta Meduzei". În iulie 1816, fregata marinei regale
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
A cerut revanșa,și a primit-o la Night Of Champions,dar înainte Jeff are un meci împreună cu Rey Mysterio împotriva lui Chris Jericho și Edge,meci "rage in a cage" cu CM Punk ca arbitru special.CM Punk îl admiră pe Hardy,îl aplaudă,dar Jeff nu are nevoie de aplauzele lui, nu îl poate ierta pentru felul în care i-a răpit titlul. Jeff și Rey Mysterio pierd meciul, după care CM Punk îi laudă abilitățile lui Jeff. La
Jeff Hardy () [Corola-website/Science/306857_a_308186]
-
bani, și îi cere lui Paris să-i povestească în ce fel a acordat mărul de aur zeiței iubirii. Acesta se conformă: « Au mont Ida, trois déesses... ». Apare Elena și este uimită de frumusețea tânărului, pe care-l poate însă admira doar pentru un scurt răstimp, deoarece de templu se apropie un cortegiu de capete încoronate, pentru a participa la ceremonia în cinstea lui Adonis: « Voici les rois de la Grèce ». Aceștia iau parte la un concurs în care își măsoară între
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
lui Calchas, dar și alte formulări suspectate de a submina autoritatea statului au determinat inițial interzicerea piesei. Reprezentarea a putut avea până la urmă loc la intervenția ducelui de Morny (1811-1865), fratele vitreg al împăratului Napoleon al III-lea, care-l admira pe Offenbach și colaborase deja ca libretist cu acesta. Se pare că Morny a contribuit și la libretul operei "". Premiera din 17 decembrie 1864 fu întâmpinată în unison de indignarea presei din cauza profanării subiectului antic, Jules Janin îi blestemă "pe
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
a doua jumătate a anilor '50. Noul muzeu a fost inaugurat în 1962. Una dintre atracțiile principale ale muzeului este Grădina Sculpturilor (S. Garden), care se află în centrul noii aule. Prin vitraliile care desparte edificiul de grădină pot fi admirate cele 14 sculpturi prezente aici. Cei mai mari artiști reprezentați sunt: George Rickey, Lucio Fontana, David Smith și alții.
Albright-Knox Art Gallery din Buffalo () [Corola-website/Science/306898_a_308227]