12,392 matches
-
și casele, ridicate cu ajutorul slujitorilor săi. Localitatea Fulga făcea parte în această periodă din județul Saac (Săcuieni), urmând ca din anul 1845 să aparțină de județul [[Prahova]]. La începutul secolului al XIX-lea, situația țărănimii s-a înrăutățit datorită acțiunilor boierilor care au crescut numărul zilelor de clacă, lucru care a determinat mulți oameni din Fulga să participe la revoluția din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Înfrângerea revoluției a făcut ca țăranii fulgeni care au participat la eveniment să fie pedepsiți
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
la împroprietărirea țăranilor din Fulga în trei categorii în funcție de puterea economică, totul datorită Legii rurale, adoptată în anul 1864. Astfel, de reforma agrară au beneficiat 418 clăcași, vatra satului devenind acum proprietatea comunei, deși lacul și pădurea au rămas ale boierilor (prințesa Aurelia Ghica și prințul Iorgu Ghica), care din dorința de a-și extinde terenurile agricole, au început defrișarea treptată a pădurii. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația localității Fulga a crescut foarte mult, fapt ce a dus la
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
cu hramul Sf. Andrei - Sângeru, construită în secolul al XVIII-lea(1793) si restaurată în anii '90, precum și un muzeu de istorie. Acesta se găsește în conacul ridicat în a doua jumătate a secolului secolul al XVIII-lea (1793) de boierul Andrei Bozianu, vistiernic și apoi stolnic în sfatul domnesc. Clădirea, bine conservată, este reprezentativă pentru arhitectura rezidențială rurală de sfârșitul evului mediu românesc. Edificiul cu ziduri masive a fost construit din zidărie de piatră în alternanță cu cărămidă. În prima
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
în custodie acest patrimoniu, în vederea valorificării sale expoziționale. În satul Sângeru exista, de asemenea, două monumente ridicate: unul în memoria țăranilor cazuti la Răscoala țărănească din 1907(vis-a-vis de primarie; când, se spune, că în sat curgea pe șanțuri vinul boierilor), celălalt ridicat în memoria eroilor locali din Primul Război Mondial (în centrul satului, sub forma de obelisc). În perioada interbelică, comuna se găsea în aceeași componență în plasa Podgoria din județul Prahova, cu 2826 locuitori. În 1950, a fost arondată
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
luptat în 1917 armata româno-rusă cu nemții. Până în 1920 pădurea s-a defrișat. Ea făcea parte din vestita pădure a Vlasiei. La început aici s-a construit un conac boieresc cu trei -patru locuințe unde se adăposteau logofătul și slugile boierului. Cu timpul s-au adăugat și alte case formând un sat cu aproximativ patruzeci de familii. Numele de "Crâng" și l-a luat de la pădurice, apoi s-a schimbat în "Sătuc". Satul Loloiasca - numele lui vine de la întemeietor, "strămoșul care
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
ziar românesc „Foaie de propagandă”" pentru armata de panduri a lui Tudor Vladimirescu. Este "organizatorul învățământului național românesc", fondatorul "colegiilor naționale" din București și Craiova, membru al Academiei Române din anul 1870. Numele satului "Otetelișu", vine de la numele dat de familia boierilor Otetelișeni, sprijinitoare a acțiunilor revoluționarului Tudor Vladimirescu. Economia orașului se bazează în general pe producția agricolă, dipunând de o suprafață agricolă mare, de specialiști agrari, de asociații agricole. De asemeni se mai bazează și pe producția IMM-urilor. Localitatea a
Bălcești () [Corola-website/Science/300532_a_301861]
-
Cantemir, fiind cotata de autor că a treia ca importanță după cea de la Cotnari și Huși. Negustorii cazaclii dețin mult timp o poziție privilegiată, ei fiind cei ce stabilesc prețul vinului. O parte din podgorii sunt posesia unor familii de boieri, altele sunt proprietatea mănăstirilor și ale episcopiilor din apropiere și de mai departe, ca Mitropolia Iașiului și Episcopia Românului. Se construiesc numeroase biserici ortodoxe, schituri și mănăstiri, multe din ele suferind împreună cu întreaga localitate pagube foarte mari în cursul războaielor
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
și Surpați. În 1950, comunele au fost transferate raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș. În 1968, ele au revenit la județul Argeș, reînființat, iar comună Urluești a fost desființată, satele ei trecând la comună Cepari. În comuna Cepari se află curtea boierilor din Cepari (1752), monument istoric de arhitectură de interes național, ansamblu aflat în satul Cepării Pământeni și alcătuit din ruinele caselor, biserica „Înălțarea Domnului” și zidul de incinta. În rest, alte două obiective din comuna sunt incluse în lista monumentelor
Comuna Cepari, Argeș () [Corola-website/Science/300613_a_301942]
-
sate ale ei fiind incluse în comuna Corbeni. În comuna Corbeni se află (secolul al XV-lea, satul Bucșenești) și (secolul al XVIII-lea, satul Corbeni), ambele ansamble monumente istorice de arhitectură de interes național. Pe lângă ruinele caselor, la curtea boierilor Bucșenești se află și biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1748), iar la curtea boierilor Corbeanu este și biserica „Sfântul Gheorghe”, „Sfântul Dumitru” și „Sfântul Teodor Tiron” (1743). Tot ca monument de interes național, clasificat ca monument memorial sau funerar, este clasificată
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
secolul al XV-lea, satul Bucșenești) și (secolul al XVIII-lea, satul Corbeni), ambele ansamble monumente istorice de arhitectură de interes național. Pe lângă ruinele caselor, la curtea boierilor Bucșenești se află și biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1748), iar la curtea boierilor Corbeanu este și biserica „Sfântul Gheorghe”, „Sfântul Dumitru” și „Sfântul Teodor Tiron” (1743). Tot ca monument de interes național, clasificat ca monument memorial sau funerar, este clasificată și crucea de piatră (1766) de lângă casa lui Vasile Popescu din Corbeni, pe
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
meleaguri. Altă variantă ar fi că și ei fuseseră prigoniți de turci, ascunzând panduri, după revoluția lui Tudor Vladimirescu, și-și găsiseră loc pe aici unde primejdia era mai mică. Partea Răiculeștilor dinspre miază-noapte sunt descendenți din două neamuri: Nedeie-Neamu, boier, și popa Preda. Răiculeștii au fost împroprietăriți pe moșiile Mânăstirii Aninoasa și a lui Aga Costache Bellu în anii 1864, 1878, 1894, 1921, 1945 și 1990, după revoluția din decembrie 1989. Mai există și astăzi urmași ai răiculeștilor, fie la
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
lui Raicu Florin, sau de lângă dispensar, Raicu Marin, după care s-au răspândit și în satul Moșteni, din Râca, cum ar fi familia lui Raicu Gheorghe. Cătunul Porcărești (Purcărești), își trage originea din porcarii care păzeau cirezile de porci ale boierului și se bucură de o vechime apreciabilă, de pe la anul 15001 El se află înșiruit pe șoseaua județeană Popești-Căldăraru, cam la jumătatea distanței dintre ele și nu trebuie confundat cu satul Purcăreni, din comuna Popești, așezat pe partea stângă a Teleormanului
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
de dincolo de Carpați. Cătunul Ungureni - probabil cel mai vechi din sat, oferă și astăzi mărturii în acest sens. Credincioșii ardeleni s-au adăpostit pe pământurile Mănăstirii Aninoasa (la răsărit de Vâlsan), ale Episcopiei Argeșului (la miază-zi și apus) și ale boierilor Brătieni (la miază noapte), fiind acceptați ca clăcași vreme de 100 de ani, până la întâia împroprietărire datorată lui Alexandru Ioan Cuza, în 1864. Atunci au primit pământ 126 de familii, fiecare după puterea și vitele de muncă pe care le
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
moșia sa o biserică ce pare să fii fost o biserică personală la care-și potoleau setea religioasă familia sa, dar și locuitorii satului Măncioiu, care se găseau pe moșie. Justificarea actualei construcții a format-o dorința enoriașilor (după placarea boierului Vărzaru) de a avea și ei o biserică asemănătoare celorlalte din comună. Ea devine deci biserica satului Măncioiu, nemaifiind biserica moșierilor care au moștenit, sau au cumpărat moșia lui Ioan Vărzaru. Nu se știe nimic despre meșterii, arhitecții, inginerii care
Măncioiu, Argeș () [Corola-website/Science/300629_a_301958]
-
Stolnici este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Cochinești, Cotmeana, Fâlfani, Izbășești, Stolnici (reședința) și Vlășcuța. Localitatea este cunoscută în primul rând ca fostă moșie a familiei de boieri Bălăceanu-Stolnici. Chiar emblema comunei Stolnici (trei săgeți încrucișate cu vârful în jos, pe un scut cu fond alb) face parte din simbolistica blazonului familiei Bălăceanu. Documentele cât și dovezile arheologice din perimetrul comunei Stolnici sunt concludente pentru dovedirea continuității populației
Comuna Stolnici, Argeș () [Corola-website/Science/300644_a_301973]
-
din anul 1835 sunt semnalate satele Izbășești, Stolnici, Vlășcua pe stânga Cotmenei și Cochinești și Căcărezeni (azi satul Cotmeana), pe dreapta râului. Primii locuitori ai satelor ce aparțin comunei Stolnici au fost țărani români așezați ca și clăcași pe moșia boierilor Bălăceni sau moșeneni, ocupația principală fiind cultivarea terenului și creșterea animalelor. Un rol deosebit l-a avut familia Bălăceanu, care de-a lungul timpului a construit în vatra satului biserica, primăria, moara și conacul boieresc. Comuna Stolnici este, în conformitate cu prevederile
Comuna Stolnici, Argeș () [Corola-website/Science/300644_a_301973]
-
vara anului 2007. Uda se mândrește cu mai multe biserici foarte vechi peste trei sute de ani (Cioraca, Setrari, biserica veche din valea Vierosului). În satul Burtești se află ruinele unei biserici foarte vechi ridicată după toate probabilitățile de familia de boieri Ceaușescu, aceste ruine pastrează încă o bună parte din pictură. Populația: 2174 de locuitori, din care 30% persoane apte de muncă. Căi de acces: DJ 703B, DC 186, la 13 km distanță de drumul european. Conform recensământului efectuat în 2011
Comuna Uda, Argeș () [Corola-website/Science/300646_a_301975]
-
s-a întocmit un zapis prin care Lazăr Sabău, cu soția sa, Măriuța, dăruiesc schitului Cotumba 30 de prăjini de arat la Gura Leorzii și o falcie de loc de fân la Gura Sugurei. În 1777, mai 24, prin porunca boierilor Divanului Moldovei către Sandu, spătar de Comănești, se cere să se facă hotarele moșiei Cotumba. Comuna a apărut în 1893, prin separarea satelor Cotumba, Agăș, Sulța și Goiasa de comuna Brusturoasa și făcea parte din plaiul Muntelui al județului Bacău
Comuna Agăș, Bacău () [Corola-website/Science/300652_a_301981]
-
alături de alte exponate din Primul Război Mondial, precum și la Muzeul de Istorie din Onești sau alte muzee din zonă. Biserica cu hramul „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” este cea mai veche de pe Valea Oituzului. Ea a fost ctitorită de familia de boieri Ruset (Ștefan, Safta, Ana și Ioan), în numele Sf. Ioan Botezătorul între anii 1776-1778. În anul 1928 a fost refăcut turnul clopotniței, dărâmat în timpul războiului, iar între anii 1986-1987 a fost consolidată întreaga clădire, deoarece a fost afectată de cutremurul din
Comuna Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/300659_a_301988]
-
Preot Paroh-Sardenie Bogdan. Biserica din satul Băhnășeni se află pe malul drept al pârâului Solonț , la 5km. de șoseaua Bacău - Moinești. Acest sfânt lăcaș a fost construit în anul 1848 ( cu ajutorul material și bănesc a 37 de locuitori ) pe moșia boierului Dumitru Strat, Sfințită în anul 1891, iar în anul 1898 primește o donație din partea boierului Vasile Lazăr. Restaurată în 1900, pictura este renovată în 1944, de către pictorul Nicolae Pleșuvu., a fost redeschisă la 25 martie 1945. În anul 1964 s-
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
la 5km. de șoseaua Bacău - Moinești. Acest sfânt lăcaș a fost construit în anul 1848 ( cu ajutorul material și bănesc a 37 de locuitori ) pe moșia boierului Dumitru Strat, Sfințită în anul 1891, iar în anul 1898 primește o donație din partea boierului Vasile Lazăr. Restaurată în 1900, pictura este renovată în 1944, de către pictorul Nicolae Pleșuvu., a fost redeschisă la 25 martie 1945. În anul 1964 s-a consolidat fundația cu beton armat și s-au legat pereții de jur împrejur cu
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
cu toate că potropopul scrie că au făcut datoria sa cu sfătuirea, dar zice că sunt nesupuși sfătuirei și sunt hotărâți a face una ca aceasta." "Pentru aceea nu lipsesc a arăta Măriii Tale rugându-mă să fie luminată poruncă către dumnealor boieri ispravnici ca să-i înfrâneze dă un lucru ca acesta făr’dă lege, carele după pravilă nu numai este oprit este ci și supt înfricoșat blestem puși unii ca aceștia, încă și pedeapsă li se cuvine ca unor neascultători dă biserică
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
denumirea de Siretu. În prezent această localitate numără 438 locuitori. Planul pământurilor locuitorești și proprietăți de pe moșia Rușii pe partea Doamnei Catinca născută Dimitriu - Districtul Bacău - ridicat 1866 prezintă formele incipiente ale satelor Ruși-Ciute, Siretu și Furnicari, sunt conturate domeniile boierilor Murgulețu, Păvalache și Chirițoaia lui Ioan Giușcă precum și domeniile celorlalți proprietari. Planul prezintă și un înscris cu privire la structura populației. Astfel în satul Ruși-Ciutea existau 8 mijlocași și 9 pălmași, în satul Fundul lui Bogdan erau 1 fruntaș și 13 mijlocași
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
ulterior a trecut la comună Letea-Veche. Radomirești, sat mai mic cu o populație de 226 locuitori, situat în estul comunei Letea-Veche, la sud de satul Holt, pe malul drept al Șiretului este atestat că localitate din 1867. O familie de boieri pe nume Radu stăpânea terenurile arabile. Satul s-a numit Radomirești după denumirea boierilor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Letea", făcea parte din plasa Bistrița de Jos a județului Bacău și era formată din satele
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
226 locuitori, situat în estul comunei Letea-Veche, la sud de satul Holt, pe malul drept al Șiretului este atestat că localitate din 1867. O familie de boieri pe nume Radu stăpânea terenurile arabile. Satul s-a numit Radomirești după denumirea boierilor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Letea", făcea parte din plasa Bistrița de Jos a județului Bacău și era formată din satele Arămești, Șerbănești, Radomireștii de Sus, Radomireștii de Jos, Domnită Maria, Cremina și Chișata, având
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]