11,111 matches
-
multă! Îngaimă hotârât Gică, rudelor aflate în preajmă. Cei trei dispar în viscolul ce a izbucnit mai tare. În jumătate de ceas sunt înapoi, cu cazanul și preotul. Acesta se pregătește de sfânta slujbă, aranjează odăjdiile și în final începe ceremonia de creștinare a copilului. Femeile nu se pot stăpâni, plâng mocnit, iar bărbații sunt posomorâți. Preotul ia copilul repede, îl cufundă în apă de trei ori conform ritualului, nici un scâncet și îl dă nașei să fie înfășat. O voce întreabă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
colegiului St John din Oxford fusese o treabă absolut grandioasă. Anglia era poate cuprinsă de criză, dar se pare că aceasta avea prea puțin impact asupra acelor membri selecți ai aristocrației și ai comunității de afaceri care au participat la ceremonie și s-au adunat apoi la o elegantă petrecere care încă era în toi (conform cel puțin unei cronici de ziar) la patru în după-amiaza următoare. De fapt, petrecerea a durat mai mult decât căsătoria. Mark și lady Frances au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
jos și privi în gol pe fereastră. Vremea nu prea se schimbase în ultimele două săptămâni. Exact într-o asemenea după-amiază, cu zece zile în urmă, trupul Fionei fusese incinerat în decorul jalnic și trist al unui crematoriu suburban. La ceremonie participaseră puțini oameni: doar Michael, o mătușă uitată și un unchi din sud-vestul Angliei, împreună cu o mână de colegi de serviciu. Imnul cântat a fost insuportabil de inconsistent și încercarea de a se întâlni după aceea la o cârciumă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai mare! zic fetele în cor. Bună seara, stimați telespectatori. Vă invităm la ultimele știri ale zilei, numai la Observator! Rămâneți aproape! ─ Știrile pe scurt: Greva feroviarilor continuă - Delegația Departamentului de stat al Marilor State a luat parte la o ceremonie oficială la Palatul Cotroceni - A fost găsit cadavrul unui înecat în lacul Plumbuita - Lansare de carte la Librăria Noi. Iliuță stă în genunchi pe dormeză și își face temele pe lada de așternuturi. Doamna învățătoare l-a turnat. Acum are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a ars de la un radiator supraâncălzit. — Domnilor. Ce vești mai circulă prin piațetă? Întrebă Doc Fischer. Vorbea afectat, cu un fel de extravaganță care-mi părea a fi culmea eleganței. — Păi, curcanul gratis la frații Woolf? — Ai luat parte la ceremonie. — La modul copios. — Mulți dintre confrați? — Toți. Toată echipa. — Multă veselie sărbătorească? — Nu prea. Doctorul Wilcox, aici de față, a participat și el puțin. Doctorul Wilcox Îl privi și apoi se uită la mine. Vrei să bei ceva? mă-ntrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așa le va spune. O găsise plină de sânge, înjunghiată de puțină vreme, de cineva care fugise. Asta avea să le spună soldaților. Apoi va reveni la locul sacru împreună cu escorta și va duce leșul în tabără. Avea să organizeze ceremonii în cinstea Velundei. Avea să plângă, să se arate disperat. Avea să poruncească să fie găsit ucigașul. Se simți mai liniștit. În clipa aceea îl văzu pe Listarius care îi venea în întâmpinare. Se opri în fața lui. — Unde-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Valerius: — Priviți, e plină de sânge! De sângele sacru al preotesei! Nimeni nu răspunse. Soldații îl duseră pe Valerius lângă un copac și-l lăsară acolo, fără să-l lege. — Luați trupul preotesei și înveliți-l într-o mantie. Ceremonia funerară va fi solemnă. Nimeni nu scotea un cuvânt. Soldații se aplecară pe rând s-o privească pe Velunda. Nici unul nu se atinse de ea. — Ce faceți? tună Vitellius. N-ați auzit porunca mea? Legați-l pe ucigaș și luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Salix ezită când trebuie să-și aleagă pumnalul... Skorpius însă... Grăsanul izbucni într-un hohot de râs admirativ. Skorpius înșfăcase rapid un trident, un pumnal și o plasă. Lui Valerius i se părea că scena se derula cu încetineala unei ceremonii funerare. Veni un al treilea bărbat, însărcinat cu probatio armorum. Verifică armele, încercă lamele și vârfurile, apoi plecă, urmat de omul care adusese armele. Arbitrul îi invită pe cei doi gladiatori să se pregătească. Salix fu ajutat să-și strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
al doilea Bedriacum. — O altă bătălie, care se va da tot la Bedriacum? Cine va lupta? Cine va învinge? Proculus clătină din cap. — O să vezi cu ochii tăi. Marcus completă: Pe când mă aflam la Vienna, am aflat că în timpul unei ceremonii publice un cocoș s-a așezat mai întâi pe capul lui Vitellius, iar apoi pe umărul lui. Prezicătorii au zis că e un semn funest și că Vitellius va fi ucis de un cocoș. Valerius se uită repede la Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care se adunaseră acolo să asiste la moartea lui, să-i vadă sângele udând nisipul din arenă, așa cum el îl văzuse pe al lui Salix... Nu putea să-și ia gândul de la Salix, acum, când el însuși lua parte la ceremonia lugubră dinaintea luptei. Nu-l băgă în seamă pe arbiter, care se apropia, alese la întâmplare pumnalul, nu se concentră la probatio armorum, fiind obsedat să și-l scoată din minte pe Salix și să se gândească la propriul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar armata lui avea să fie înfrântă de soldații vitellieni care împânzeau orașul? Privi nisipul, pe care câteva dansatoare presărau petale de trandafiri și unde, peste puțină vreme, el, secutor-ul Valerius, avea să-și verse sângele. Se ghemui, așteptând finalul ceremoniei preliminare, al cărei fast i se părea grotesc. Își simțea nervii întinși din cauza așteptării, nu a fricii. Câteva ajutoare așezau buchete de trandafiri roșii pe gardul ce despărțea arena de treptele amfiteatrului, împodobit cu bucăți de pânză purpurie și ghirlande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de tămâie, cornuri de pin uscate și alte substanțe pe care oficiantul urma să le arunce în foc într-o anumită ordine, potrivit tradiției. Altul îi întinse o cupă cu vin, pe care sacerdotul îl vărsă deasupra substanțelor parfumate, încheind ceremonia. Trâmbițele anunțară prezentarea programului luptelor. Se auziră numele gladiatorilor care aveau să se înfrunte. Când auzi strigătul: „Rețiarul Skorpius împotriva secutor-ului Orpheus“, Valerius se ridică și îi aruncă lui Marcus o privire indescifrabilă. În arenă intrară gimnaștii. După luctatio veniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înlăturat de la putere, care dusese poporul la ruină. Se strânseră în jurul siluetei înalte, sinistre, și-i smulseră mantia neagră. Îi recunoscură imediat chipul, pentru că îl văzuseră de nenumărate ori, nu doar la Ludi, ci și la adunări, pe străzi, la ceremoniile publice, căci Vitellius voise să-l imite pe marele Augustus, potrivit căruia conducătorii trebuiau să se arate în fața poporului cât mai des cu putință. Fără să stea pe gânduri, îi smulseră și centura cu plăcuțe de aur și râseră auzindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de piele, mai ușoară decât o armură de zale (prima are 5 kg, a doua - 18 kg), expeditum-ul este soldatul cel mai ușor. Este definit și ca levi armatura. Favete linguis!: literal, „tăceți!“. Formula rituală prin care, la începutul unei ceremonii, crainicul cerea publicului să facă liniște pentru a-i îngădui preotului să înceapă ceremonia. Ferculum (pl. fercula): lectică. Poate transporta orice, în special statuile zeilor. Galba: Servius Sulpicius Galba, născut în anul 3 î.Hr. într-o familie nobilă și bogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
doua - 18 kg), expeditum-ul este soldatul cel mai ușor. Este definit și ca levi armatura. Favete linguis!: literal, „tăceți!“. Formula rituală prin care, la începutul unei ceremonii, crainicul cerea publicului să facă liniște pentru a-i îngădui preotului să înceapă ceremonia. Ferculum (pl. fercula): lectică. Poate transporta orice, în special statuile zeilor. Galba: Servius Sulpicius Galba, născut în anul 3 î.Hr. într-o familie nobilă și bogată, a fost pretor, legat al Aquitaniei, consul, legat al Germaniei Superior, proconsul al Africii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sacru, adepții își dădeau unul altuia semnul păcii, se mânca pâine și se bea vin în amintirea sacrificiului taurului ucis de zeu. În secolele următoare, cultul zeului, foarte răspândit, s-a confruntat dur cu lumea creștină. Sanctuarul unde aveau loc ceremoniile sacre ale lui Mithra era mithraeum-ul, care era săpat sub pământ, deoarece zeul se născuse într-o peșteră. Răspândite de-a lungul Dunării, iar apoi în întregul Imperiu, până la Roma, mithraea erau împodobite cu mozaicuri și picturi. Pe structurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
credeau ei, „va veni când poporul va fi sau foarte corupt sau foarte curat”. Nu este deci trebuință ca poporul să se pocăiască înainte de venirea l ui. La Vaslui, sosind în ajunul serbării Ispășirii, oaspeții avură ocazia să vadă cuvioasa ceremonie, care toc mai avea loc. Pentru fiecare bărbat se tăia un cocoș și pentru fiecare femeie, a unei găini, după ispășire. În timp ce se repetau anumite rugăciuni, ei învârteau pasărea vie de trei ori în jurul capului, apoi puneau mâinile peste ea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
prima sinagogă unde intrară o găsiră „plină până la ultimul loc”. Imnul Abs oluției (kol-niche) fusese cântat înainte de sosirea misionarilor, doritori să l audă și ei, pentru melodia lui tristă și plângătoa re adusă, cred evreii, de pe muntele Sinai. Este descrisă ceremonia momentului, în viziunea oaspeților. Trei rabini îmbrăcați în alb, îi abs olvă pe cei prezenți de păcatele din anul trecut. Nădușeala curgea șiroaie de pe fețele credincioșilor prezenți și devotați. Era o fervoare gălăgioasă. „Dădeau din mâini, sărutându-le și frângându
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
stradă, închipuind Zidul orașului. Apreciau populația Iaș ului la 50.ooo de suflete, din care evreii reprezentau jumătate, poate 20.000, spuneau oficialitățile. Evreii credeau că ei totalizau 15.000, 10.000 sau... 3.500 familii. Dar să revenim la ceremonia Ispășirii, la înc heie rea ei. La apusul soarelui, evreii se roagă pentru ultim a da tă. Urletele lor devin grozave, mai teribile decât până atunci, pentru că, dacă, înainte de apariția stelelor, ei nu capătă iertare, rămân cu păcatele asupra lor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
înc heie rea ei. La apusul soarelui, evreii se roagă pentru ultim a da tă. Urletele lor devin grozave, mai teribile decât până atunci, pentru că, dacă, înainte de apariția stelelor, ei nu capătă iertare, rămân cu păcatele asupra lor tot anul. Ceremonia sfârșitului sărbătorii cuprinde un fast deosebit. Către rostirea ultimei rugăciuni, se sună doar odată dintr-o trompetă, ca la Anul Nou, și toți, ca o apă, ies din sinagogă, revărsându se... Se împart î n grupuri, cu fața spre lună
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cetate de la Ada Kaleh: Am visat, peste noapte, că mă plimbam/prin grădinile din Ada Kaleh/și prin cetate./ era un rai /să poți să stai printre flori, măslini,smochini și chiparoase. Stări de conștiință vecine cu extazul îi provocau ceremoniile de natură sacrală. De Rusalii, poeta avea, în pruncie, sentimentul că, în timpul oficierii cultice, cobora realmente din cer duhul sfânt: Rusaliile au coborât după zece zile de la Înălțare,/ mare sărbătoare pentru creștini!/ Sfântul duh era apa vie,era foc./ O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
servicii diversificate la maximum, astfel încât asigurările pe viață să fie cât mai concrete pe cât de concret este și cimitirul de mașini la care se pot face înscrieri încă de la cumpărarea acestora. După cum observați, ne-am creat propriul sistem terțiar de ceremonii în care am atras forță de muncă superior calificată, de la sculptori de monumente până la absolvenți de conservator, în mod special suflătorii atât de necesari Fanfarei Perdamf Co... Personal, când timpul îmi permite, particip la ceremonii ca suflător autorizat la tubă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
creat propriul sistem terțiar de ceremonii în care am atras forță de muncă superior calificată, de la sculptori de monumente până la absolvenți de conservator, în mod special suflătorii atât de necesari Fanfarei Perdamf Co... Personal, când timpul îmi permite, particip la ceremonii ca suflător autorizat la tubă și eufoniu iar soția ca bocitoare de coloratură. Eu și întreaga familie am adoptat un stil de viață total occidental. Fiecare secundă - un profit! Sunteți foarte dinamic. Exact. Așa se și explică c-am ajuns
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
discret și elegant cadru pe măsura eleganței invitaților din lumea cea mai bună, cu grija ca absolut nimic să nu fie ostentativ, exceptînd mînăstirea, ci numai de cel mai ales bun gust, cum este și firesc la o astfel de ceremonie unde totul e distins și elegant, mai ales cînd asculți furat de gînduri rarefiate și cu inima strînsă elegantele acorduri ale orchestrei de muzică clasică dar pînă la un punct, cînd e vorba de finețe nu trebuie exagerat, astfel Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a mea. Ne-am împrietenit foarte repede. Îmi mărturisește că a venit să se însoare. El nu vrea, dar d-l Sen vrea. Presimte nu știu ce rău și se teme. E un băiat bun, care vorbește englezește închizînd ochii. Râde mult." "Ceremonia mariajului lui Mantu, începută acum patru zile, s-a sfârșit ieri-noapte. Ospețe au fost și în casa miresei (neagră, comună, dar foarte simpatică), și în casa inginerului. Remarc atitudinea lui Sen în această căsătorie; de fapt, el a aranjat totul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]