KorAP: Find »[drukola/base=contradicție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...402 403 404 ...413 >

10,301 matches

Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464

într-asta un exemplu pentru că orice evoluție, chiar și cea a gîndirii, se desfășoară sporadic. El simpatizează orice năzuință fundamentală și cinstită de a afirma un punct de vedere general, începînd încă de la stăruința asupra măreției și nemărginirii acestei obligații. Contradicția respectivă condiționează, cum am spus, o latură esențială a sentimentului său total. Am încercat cîndva să descriu, potrivit experienței mele individuale, o formă a acestui sentiment total. Întrucît nu pot oferi o descriere mai bună, iar cea pe care am

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
o stare sufletească fundamentală, ce are în același timp caracterul seriozității prin măreția trăită și prin durerea ce i-a fost adeseori prețul și al ironiei față de orice încercare de a voi să exprimi în imagini ceea ce prin belșug și contradicții sparge orice formă pe care încercăm s-o stabilim. Concepția despre viață sau sentimentul vital născute astfel țin morțiș la convingerea existenței unei mari unități în viață, atît în ce privește valorile cît și toate celelalte obiecte și elemente și de aceea

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
se nasc înclinarea sau instinctul din sentiment, ci cum pot fi ele împiedicate, așa încît sentimentul sî-și piardă caracterul activ, măcar cît să nu ajungă la acțiunea de moment. De abia în evoluția ulterioară a vieții sentimentale apare, poate, o contradicție între sentimentele calme și cele active. Ceea ce e valabil despre oricare sentiment este valabil și despre unul ca humorul. Înclinarea și instinctul manifestate într-însul se vorputea mișca în douș sensuri. Un imbold sau un instinct se va pune în

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
acela pentru întreg, ca și cel pentru individual. 38. Pericolul humorului Nu există însă oare, în general, un pericol într-un sentiment total cum este humorul, în care sînt reunite atîtea elemente diverse în parte, contradictorii? O asemenea grupare de contradicții nu poate duce oare, cu ușurință, la producerea unei nivelări sau a unei adaptări, cu efect de atenuare, în sensul că ne angajăm pe calea de mijloc, așa încît dispare energia rodnică ce poate fi declașantă de contradicții, tocmai în

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
grupare de contradicții nu poate duce oare, cu ușurință, la producerea unei nivelări sau a unei adaptări, cu efect de atenuare, în sensul că ne angajăm pe calea de mijloc, așa încît dispare energia rodnică ce poate fi declașantă de contradicții, tocmai în forma lor extremă? Datorez această observație unui tînăr prieten cu care am discutat deseori tema prezentei lucrări. Cred că nașterea oricărui sentiment total poate compara un pericol, deoarece elementele sale se îmbină în așa chip, încît numai fi

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
cînd în fața femeilor din oraș se prezintă cu o demnitate regească. Cei mai mulți oameni cedează mai tare afectelor în singurătate, decît atunci cînd apar în fața celorlalți. Diferența aceasta nu are absolut nimic de-a face cu caracterul și nu comportă nici o contradicție. O critică asemănătoare i se aduce Antigoniei lui Sofocle, care se opune interdicției regelui de a-l îngropa pe fratele ei, arătînd în această împrejurare forță și curaj, iar mai tîrziu, cînd trebuie să îndure moartea, își deplînge pieirea pretimpurie

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
se aduce Antigoniei lui Sofocle, care se opune interdicției regelui de a-l îngropa pe fratele ei, arătînd în această împrejurare forță și curaj, iar mai tîrziu, cînd trebuie să îndure moartea, își deplînge pieirea pretimpurie. Nu este însă nici o contradicție în faptul că acum, după ce a îndeplinit ceea ce considera de datoria sa și a dovedit o îndîrjire plină de cutezanță, apare ca o tînără fată greacă, așa cum este de fapt. Nu este nici o contradicție în faptul că orchestra răsună din

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
pieirea pretimpurie. Nu este însă nici o contradicție în faptul că acum, după ce a îndeplinit ceea ce considera de datoria sa și a dovedit o îndîrjire plină de cutezanță, apare ca o tînără fată greacă, așa cum este de fapt. Nu este nici o contradicție în faptul că orchestra răsună din nou, după ce s-a încheiat acel solo determinat de o anumită situație. Numai că experiența ne arată că nu e totdeauna lesne de înțeles, în perioadele de armonie ale stării sufletești, ceea ce am îndeplinit

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
care le-am dovedit în astfel de clipe. Ne poate cuprinde amețeala cînd ne amintim de ceea ce, în momentul trăirii sau al înfăptuirii, nu ne-a produs defel amețeală. În clipa acțiunii, au fost prezente afecte ce au intrat în contradicție cu stările psihice dominante în mod obișnuit și care au acaparat temporar întreaga energie. Un zelos alpinst i-a povestit lui Ludwig Fielberg (Samlede Skrifter, p. 736) despre o coborîre periculoasă pe o pantă abruptă și înghețată: Cînd m-am

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
Boala mortală), (Skrifter, XI), dovedind o pătrunzătoare experiență psihologică cea mai strălucită lucrare din tot ce a dat87 Kierkegaard a prezentat relațiile contradictorii de care ne-am ocupat în prezentul capitol. Amintesc aici cuvintele sale privind cele mai de seamă contradicții și piziția humoristului față de ele. "Disperarea infinitului, aceea că sîntem lipsiți de finitudine" se naște atunci cînd nu vrem să ne declarăm satisfăcuți cu finitudine căreia i se supune orice realizare a ceva măreș. Dispunerea posibilității, aceea că sîntem lipsiți

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
despre lipsa de posibilitate a necesității". Pentru că humorul ne arată orizonturi mai largi și prin asta mai multe posibilități decît poate descoperi privirea îngustă căreia atît de ușor i se par închise toate strîtorile88a. Oricît d eprofund a prezentat Kierkegaardaceste contradicții, în formele lor extreme, el ar fi tăgăduit totoși cu hotărîre că humorul ar fi putut să le remedieze vreodată. În scrierea sa de tinerețe despre conceptul de ironie (XIII, p. 379), el declară poziția lui Solger, care coincide, în

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
păcate însă, în vestita concluzie a Banchetului ni se spune doar că este de datoria unuia și aceluiași bărbat să compună și comedie și tragedie. Am putea presupune, eventual, existența marelui humor la Platon, văzînd cum tocmai în Banchetul combină contradicțiile vieții, lăsînd să se desfășoare prin glumă și ironie cele mai înalte idei. Dar humorul său nu a ajuns la o dezvoltare completă, ca sentiment total, în parte, desigur, din acuza pesimismului care i-a marcat ultimii ani, în parte

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
organizarea sentimentelor contrastante în cel mai înalt grad, care pun stăpînire succesiv pe suflet. Dar cînd se întîmplă totuși calegătura să reușească, cei născuți de două -ori vor deveni niște humoriști de cel mai înalt stil. La cei născuți o dată, contradicțiile nu răzbat tocmai ușor în viața lor psihică cea mai intimă; dezvoltarea lor are caracterul unei expansiuni, al autodezvoltării. Cu toate acestea, trăirile și experiențele pot da și caracterelor armonice pe dinăuntru un gen de privire în profunzime și esența

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
făcînd atît de dificilă și de rară o perfectă colaborare a tuturor elementelor vieții interioare. Așa se explică faptul că filosofia poate situa alături de marii poeți doar un singur mare personaj, unul care a dat cele mai emoționante imagini despre contradicțiile vieții, avînd cea mai adîncă înțelegere pentru natura stării sufletești a celui ce trece prin aceste contradicții și este înfiorat de ele. Socrate și Shakespeare sînt cei doi mai mari humoriști. Unul și-a centrat existența pe o singură misiune

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
explică faptul că filosofia poate situa alături de marii poeți doar un singur mare personaj, unul care a dat cele mai emoționante imagini despre contradicțiile vieții, avînd cea mai adîncă înțelegere pentru natura stării sufletești a celui ce trece prin aceste contradicții și este înfiorat de ele. Socrate și Shakespeare sînt cei doi mai mari humoriști. Unul și-a centrat existența pe o singură misiune; celălalt și-a făcut o temelie din bagata prisosință a vieții. Firește, nu spunem printr-asta că

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
Socrate. Ironia socratică era, în esență, o metodă, bine-cunoscuta metodă analitică. Aceasta constă în a te arăta de acord cu o ipoteză și, pornind de la ea, a reveni la niște premise ce se află apoi fie în concordanță, fie în contradicție cu alte presupuneri sau ipoteze, în care crede cel ce-o afirmă. Astfel, Socrate este de acord, cu o seriozitate aparentă, că acela cu care discută înțelege realmente ceea ce susține că știe. Trăgînd toate concluziile acelei supoziții, el ajunge apoi

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
în care crede cel ce-o afirmă. Astfel, Socrate este de acord, cu o seriozitate aparentă, că acela cu care discută înțelege realmente ceea ce susține că știe. Trăgînd toate concluziile acelei supoziții, el ajunge apoi, deseori, să dezvăluie ignoranța sau contradicția cu sine însuși a celui care, la început, se angajase cu atîta încredere în dialog. S-ar părea că Socrate își făcea dintr-asta o plăcere și, fără îndoială, simțea o satisfacție în exercițiul muncii ideatice pe care o pretindea

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
buni, care se vor ocupa cu foarte multă neplăcere de treburile statului. Nu există așadar o relație directă între existența ideală și viața în lumea practică. Și deși Platon, ca om bogat și mare poet, avea o concepție vie despre contradicțiile vieții, aceasta apărîndu-i în același timp ca o comedie și o tragedie, (cf. § 40), el dă totuși uitării, în lumea ideilor, atît tragicul cît și comicul existenței. Schimbările și contradicțiile predomină doar în lumea sensibilă; în cea ideală însă, neschimbarea

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
om bogat și mare poet, avea o concepție vie despre contradicțiile vieții, aceasta apărîndu-i în același timp ca o comedie și o tragedie, (cf. § 40), el dă totuși uitării, în lumea ideilor, atît tragicul cît și comicul existenței. Schimbările și contradicțiile predomină doar în lumea sensibilă; în cea ideală însă, neschimbarea și unitatea sînt stăpîne. În lumea ideilor nu este loc nici pentru jeluirea tragică, nici pentru rîsul comic. Un rîs sau o jelanie peste măsură fac la fel de rău, fiindcă sufletul

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
de insistent despre arta muzicală, cînd spune că ea cauzează o stare sufletească ce se poate menține îndelung, chiar dacă nu putem indica vreun motiv pentru ideile sau acțiunile pe care le provoacă. (Statul, II, p. 401). Apare aici o anumită contradicție între ceea ce arată în încheierea Banchetului cum că ar fi de datoria aceluiași bărbat să compună atît comedie cît și tragedie și punctul de vedere din Statul. El retractează în mod expres, în această scriere, posobilitatea de a reuni comedia

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
El retractează în mod expres, în această scriere, posobilitatea de a reuni comedia și tragedia (Statul, III, p. 295 B)100. Platon considera imposibilă o contopire sau o organizare cum sînt acelea aflate în noțiunea de sentiment total. atunci cînd contradicțiile cele mai mari ale vieții atingeau o deplină expresie pasională. În cele din urmă,interesul intelectual și etic erau atît de puternice la el încît bogata sa experiență ca om nu putea avea înrîurire totală asupra sufletuluzi său în orice

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
nu putea avea înrîurire totală asupra sufletuluzi său în orice caz, nu o înrîurire pe care s-o poată recunoaște și exprima cu gîndirea lui. Pentru el, la fel ca pentru gîndirea antică în general, invariabilul și variabilul treceau drept contradicții maxime, ireconciliabile, între care trebuia să ăzbutești, pînă la urmă, o alegere. Iar pentru Platon nu exista nici un dubiu de care parte se afla adevarata valoare. Sentimentul său total era un entuziasm intelectual, bucuria cunoașterii trezită de activitatea gîndirii pentru

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
noștri numai perfecțiunea, ci și imperfecțiunea (Ethica, I, Încheiere) observație pe care o punea într-un ascuțit contrast cu teama superstițioasă sau cu mărginita enervare a oamenilor în această admirație, el era înălțat deasupra comediei și tragediei vieții și asemenea contradicții nu puteau determina pozitiv starea lui sufletească în fața vieții. Ar fi nedrept să tragem de aici concluzia că, în viața sa personală, Spinoza a rămas neatins de acele sentimente al căror ansamblu condiționează marele humor. Atît compasiunea cît și hazul

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
Hutcheson este d eordin etic, iar cel al lui Smith, etic și de economie națională. Interesul lor psihologic era de tip derivat și subordonat. Dimpotrivă, la Hume am fi putut spera să găsim humor. El are o viziune clară a contradicțiilor lumii și a dezacordului dintre ceea ce așteaptă simțirea omenească și ceea ce-i prezintă realitatea. Dar experiențele pe care le-a făcut în acest sens par să nu-l fi condus la vreun sentiment total. Din contra, el renunță să mai

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
reprezentanți a ceea ce conține noțiunea unul în antichitate, iar celălalt la începutul epocii moderne. Humoriștii englezi din secolul al XVIII-lea nu au reprezentat, cum am observat deja, marele humor. Orizontul lor era prea îngust, iar optimismul lor nu îngăduia contradicțiilor vieții să ajungă la o deplină înrîurire. Se mișcau la un nivel burghez neted și cum sentimentul nu avea de învins nici o opoziție și nici o rezistență, se transforma în sentimentalism, mai ales la imitatori. După părerea lui Jean Paul, (Vorschule

by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]