11,264 matches
-
acestui raport nu este posibilă. Herbert Schnädelbach are contribuții și la dezbateri ce interesează un public mai larg, nu doar persoanele preocupate de filosofie. Cea care a stârnit cele mai multe reacții a fost însă contribuția sa la dezbaterea privitoare la răspunderea creștinismului și a bisericii. În primul rând ar trebui precizat contextul intervenției lui Schnädelbach. Filosoful german începe prin a se referi la Papa Ioan Paul al II-lea și acțiunile prin care acesta și-a cerut iertare pentru rele înfăptuite de
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
referi la Papa Ioan Paul al II-lea și acțiunile prin care acesta și-a cerut iertare pentru rele înfăptuite de creștini. În viziunea papei, adaugă Schnädelbach, vina le-ar aparține celor care au comis faptele, nu Bisericii creștine, nu creștinismului ca atare. Schnädelbach se întreabă însă tăios dacă nu cumva creștinismul este un blestem care planează asupra civilizației europene. După Schnädelbach, creștinismul ar avea șapte defecte încă de la nașterea sa. Sunt șapte greșeli care apasă, după el, ca un blestem
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
care acesta și-a cerut iertare pentru rele înfăptuite de creștini. În viziunea papei, adaugă Schnädelbach, vina le-ar aparține celor care au comis faptele, nu Bisericii creștine, nu creștinismului ca atare. Schnädelbach se întreabă însă tăios dacă nu cumva creștinismul este un blestem care planează asupra civilizației europene. După Schnädelbach, creștinismul ar avea șapte defecte încă de la nașterea sa. Sunt șapte greșeli care apasă, după el, ca un blestem asupra civilizației europene. Primul defect este învățătura cu privire la păcatul originar. Schnädelbach
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
În viziunea papei, adaugă Schnädelbach, vina le-ar aparține celor care au comis faptele, nu Bisericii creștine, nu creștinismului ca atare. Schnädelbach se întreabă însă tăios dacă nu cumva creștinismul este un blestem care planează asupra civilizației europene. După Schnädelbach, creștinismul ar avea șapte defecte încă de la nașterea sa. Sunt șapte greșeli care apasă, după el, ca un blestem asupra civilizației europene. Primul defect este învățătura cu privire la păcatul originar. Schnädelbach crede că învățătura paulinică a corupt concepția din Vechiul Testament. În vreme ce ideea
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
În vreme ce ideea de "humanitas" provine de la stoici, din tradiția iudaică vine ideea omului ca o creație a lui Dumnezeu. Dar, adaugă Schnädelbach, pentru evreul pios păcatul nu este „originar“; fiecare om are posibilitatea să fie drept, orice păcat este individual. Creștinismul, subliniază Schnädelbach, califică această concepție drept fariseism; nu există oameni drepți, ci numai oameni păcătoși. Din pricina acestui prin defect, ideea de drepturi "naturale" ale omului s-a impus doar ca o idee seculară. Iluminismul nu avea altă posibilitate de acțiune
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
oameni drepți, ci numai oameni păcătoși. Din pricina acestui prin defect, ideea de drepturi "naturale" ale omului s-a impus doar ca o idee seculară. Iluminismul nu avea altă posibilitate de acțiune. Ideea de demnitate a omului a fost adusă în creștinism, crede Schnädelbach, prin altoirea târzie a acestuia cu elemente de stoicism și tradiție iudaică. Al doilea defect ține de reprezentarea credinței și a speranței în strânsă legătură cu sângele, cu suferința fizică extremă pe cruce. Din nou, Paul este cel
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
Paul este cel acuzat. El ar fi mutat centrul de greutate al credinței de la figura celui înviat la figura celui torturat pe cruce. Acestui accent pe suferință și violență, corect interpretat, susține Schnädelbach, arată că ideea umanizării lumii păgâne de către creștinism este un mit. Al treilea defect este convingerea că toată lumea trebuie să devină creștină. Creștinarea este o "misiune". De aici decurge, după Schnädelbach, imposibilitatea de a tolera cu adevărat pe cei care nu cred. Iudaismul, adaugă Schnädelbach, este tolerant, în măsura în care
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
de apocalipsă. Ea ar marca escatologia creștină. Presupoziția ei este că binele poate învinge complet și poate eradica răul. Fără a adânci o discuție complicată, în secțiunea a cincea a articolului său din Die Zeit, Schnädelbach face o analogie între creștinism și comunism. Pentru a accentua paralela, el îl și citează pe Ernst Bloch, cu al său „"Ubi Lenin ibi Jerusalem"“. Ca și creștinii, comuniștii au o eschatologie care presupune posibilitatea eradicării depline a răului. Se știe foarte bine ce s
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
însă creștinii un element în învățătura lor care poate împiedica ducerea până la ultimele consecințe a eliminării răului? Schnädelbach lasă oarecum în suspensie răspunsul la această importantă întrebare, dar se-nțelege din text că el este negativ. Al șaselea defect al creștinismului, după Schnädelbach, este rodul efortului de a integra platonismul. Ca urmare a acestei infuzii de filosofie platonică, a fost introdusă o separare radicală între suflet și corp, între lumea de aici și lumea de dincolo. Rezultatul este un dispreț pentru
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
integra platonismul. Ca urmare a acestei infuzii de filosofie platonică, a fost introdusă o separare radicală între suflet și corp, între lumea de aici și lumea de dincolo. Rezultatul este un dispreț pentru lumea pământească. Al șaptelea defect originar al creștinismului ține de modul de tratare a adevărului istoric. Recursul la fals este socotit justificat atunci când scopul este întărirea credinței. Nu s-ar putea însă îndrepta aceste defecte? După părerea lui Schnädelbach dacă s-ar duce până la capăt această operație creștinismul
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
creștinismului ține de modul de tratare a adevărului istoric. Recursul la fals este socotit justificat atunci când scopul este întărirea credinței. Nu s-ar putea însă îndrepta aceste defecte? După părerea lui Schnädelbach dacă s-ar duce până la capăt această operație creștinismul și-ar pierde trăsăturile sale distinctive. Oricum, susține Schnädelbach, ceea ce este bun, atrăgător în creștinism ține de iudaism. Corectarea defectelor ar transforma automat creștinismul într-o formă de iudaism. În lumea modernă, scrie Schnädelbach, „bisericile nu sunt întâmplător goale“. Mesajul
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
atunci când scopul este întărirea credinței. Nu s-ar putea însă îndrepta aceste defecte? După părerea lui Schnädelbach dacă s-ar duce până la capăt această operație creștinismul și-ar pierde trăsăturile sale distinctive. Oricum, susține Schnädelbach, ceea ce este bun, atrăgător în creștinism ține de iudaism. Corectarea defectelor ar transforma automat creștinismul într-o formă de iudaism. În lumea modernă, scrie Schnädelbach, „bisericile nu sunt întâmplător goale“. Mesajul creștin și-a pierdut sensul. Schnädelbach nu neagă și amprenta pozitivă lăsată de creștinism asupra
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
însă îndrepta aceste defecte? După părerea lui Schnädelbach dacă s-ar duce până la capăt această operație creștinismul și-ar pierde trăsăturile sale distinctive. Oricum, susține Schnädelbach, ceea ce este bun, atrăgător în creștinism ține de iudaism. Corectarea defectelor ar transforma automat creștinismul într-o formă de iudaism. În lumea modernă, scrie Schnädelbach, „bisericile nu sunt întâmplător goale“. Mesajul creștin și-a pierdut sensul. Schnädelbach nu neagă și amprenta pozitivă lăsată de creștinism asupra culturii europene. Atâta doar că el crede că energiile
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
în creștinism ține de iudaism. Corectarea defectelor ar transforma automat creștinismul într-o formă de iudaism. În lumea modernă, scrie Schnädelbach, „bisericile nu sunt întâmplător goale“. Mesajul creștin și-a pierdut sensul. Schnädelbach nu neagă și amprenta pozitivă lăsată de creștinism asupra culturii europene. Atâta doar că el crede că energiile care au dus la contribuții pozitive s-au epuizat. Dintre cărțile lui Herbert Schnädelbach se remarcă: "Erkenntnistheorie zur Einführung" [O introducere în teoria cunoașterii] a apărut în germană în 2002
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
din Africa de Vest din Nigeria până în Senegal, există multe similarități în port, gastronomie, muzică și cultură, particularități care nu se regăsesc în alte zone ale Africii. În zona coastei de vest cât și în interiorul regiunii religia predominantă este cea islamică, în timp ce creștinismul este predominant în zona centrală și partea sudică a Nigeriei precum și în zona de coastă a Ghanei; elemente ale religiei africane tradiționale sunt prezente practic în toate zonele. De-a lungul timpului, odată cu migrațiile, aceste religii au legat culturile popoarelor
Africa Occidentală () [Corola-website/Science/309974_a_311303]
-
din 1844, picturile din încăperea mormintelor, naos și altar au fost refăcute grosolan de către meșteri care au respectat totuși planul iconografic inițial. Pe pereții pridvorului și pronaosului sunt pictați sfinți prăznuiți de Biserica Ortodoxă (sinaxarul), precum și unele scene din istoria creștinismului (calendarul). Se remarcă execuția strălucită a ansamblului "Judecata de apoi", zugrăvit pe bolta pridvorului, precum și "Cele șapte sinoade ale Bisericii", pe arcurile bolților pronaosului. Din păcate, în 1925, un călugăr care a vrut să curețe pictura din pridvor a șters
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
administrativă a guvernului este identică cu ierarhia administrativă a religiei, sau poate avea două „brațe”, dar cu ierarhia administrativă a statului subordonată ierarhiei religioase. Tendințe teocrative au apărut în unele tradiții religioase inclusiv în Iudaism, Islam, Confucianism, Hinduism, și în Creștinism: Catolicism, Ortodoxism, Protestantism, și Mormonism. Exemple istorice de teocrații sunt Imperiul Bizantin (330-1453 dupa Hristos) și Imperiul Carolingian (800-888 dupa Hristos). Cuvântul "teocrație" vine de la cuvântul grecesc , care înseamnă „domnia lui Dumnezeu”. Acesta la rândul lui este derivat de la cuvintele
Teocrație () [Corola-website/Science/309347_a_310676]
-
Meiji. Noua constituție garanta libertățile fundamentale și abolea clasa aristocraților și, poate cel mai important, îl transforma pe împărat într-un simbol al unității japoneze, îndepărtându-l de viața politică. Șintoismul a încetat să mai fie religie de stat, iar creștinismul a redevenit o religie practicată liber. Femeilor li s-a asigurat dreptul de vot. Alegerile din aprilie 1946 au adus la putere primul cabinet ales democratic, în frunte cu prim-ministrul Shigeru Yoshida. În perioada interbelică și în timpul războiului, sistemul
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
suport, au existat mai multe figuri proeminente musulmane de timpuriu, inclusiv generali ai erei Hongwu precum Chang Yuqun, Lan Yu, Ding Dexing, și Mu Ying precum și puternicul eunuc al erei Yongle, Zheng He. Apariția Mingului a fost inițial devastatoare pentru creștinism: în primul său an, Împăratul Hongwu a declarat misiunile franciscane, vechi de optzeci de ani, heterodoxe și ilegale. Veche de secole, Biserica Nestoriană a dispărut, de asemenea. Perioada târzie Ming a văzut un nou val de creștinism, în special iezuit
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
inițial devastatoare pentru creștinism: în primul său an, Împăratul Hongwu a declarat misiunile franciscane, vechi de optzeci de ani, heterodoxe și ilegale. Veche de secole, Biserica Nestoriană a dispărut, de asemenea. Perioada târzie Ming a văzut un nou val de creștinism, în special iezuit, misionarii sosiți aduc noile științe și tehnologii din Occident ca argument pentru convertirea chinezilor. Ei au fost educați în limba și cultura chineză la Colegiul Sf. Paul din Macao, după fondarea sa în 1579. Cel mai influent
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
țări) a imbogățit geografia tradițională în Asia de Est și a cărui operă, care împreună cu convertitul Xu Guangqi, a dus la prima traducere chineză a Elementelor lui Euclid în 1607. Descoperirea stelei nestoriene la Xi'an, în 1625, a permis creștinismului să fie tratat ca o credință veche și înrădăcinată, mai degrabă decât un cult nou și periculos. Cu toate acestea, au existat dezacorduri puternice cu privire la măsura în care convertiții puteau continua să efectueze ritualuri pentru împărat, Confucius, sau strămoșii lor
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
pentru a se prezenta în calitate de cercetători educați în tiparul confucianist. S-au restaurat averile lor, dar, până la sfârșitul erei Ming, dominicanii au început Controversa Riturilor Chineze la Roma, care va duce în cele din urmă la o interzicere completă a creștinismului în dinastia Qing. În timpul misiunii sale, Ricci a fost contactat la Beijing, de către unul din cei aproximativ 5.000 de evrei din Kaifeng făcând cunoscută Europei, prezența și istoria lor în China. Cu toate acestea, inundația din 1642, cauzată de către
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
al Turciei, din nord-vestul Anatoliei, aflat pe locul orașului antic Niceea (numele derivă din grecescul Νίκαια, derivat ulterior în Niceea). În lumea creștină Niceea a căpătat notorietate prin faptul că a găzduit două "Concilii ecumenice" (oecumenice) din istoria timpurie a creștinismului, primul și cel de al șaptelea. După cucerirea vicleana a Constantinopol-ului de către creștinii cruciați din cruciada a IV-a, în 1204, Imperiul Bizantin s-a fărâmițat în mai multe formațiuni statale. Dar moștenitorul de drept al fostului imperiu a devenit
İznik () [Corola-website/Science/309465_a_310794]
-
învecinează cu Londra la nord-vest, Surrey la vest, East Sussex la sud-vest și în estuarul Tamisei cu județul Essex. Reședința județului este Maidstone. Catedrală Canterbury din Kent a fost sediul arhiepiscopului de Canterbury, liderul Bisericii Angliei, deoarece conversia Angliei la creștinism a fost făcută de către Sfanțul Augustin în secolul 6. Între Londra și strâmtoarea Dover, care o separă de Europa continentală, Kent a văzut atât diplomație cât și conflict, variind de la negocierile de pace de la Castle Leeds ale anului 1978 și
Kent () [Corola-website/Science/305007_a_306336]
-
orașul Canterbury drept capitală regatului lor. [7] În 597, Papa Grigorie I , numit misionarul religios (după moartea lui Saint Augustin de Canterbury), că primul Arhiepiscop de Canterbury. În anul anterior, Augustin convertise cu succes regele păgân Ethelbert de Kent la creștinism. Dioceza de Canterbury a devenit prima Vedere Episcopala a Mării Britanii. Cu prima catedrală , Marea Britanie a rămas în centrul creștinismului . [8] Cel de al doilea desemnat al Catedralei Engleze a fost în Kent, la Catedrala Rochester. [9] În secolul al
Kent () [Corola-website/Science/305007_a_306336]