14,040 matches
-
29 aprilie 1901 — d. 7 ianuarie 1989), de asemenea cunoscut și ca Împăratul Shōwa, a fost cel de-al 124-lea împărat al Japoniei, conducătorul care s-a menținut cel mai mult pe tronul țării sale (62 de ani de domnie). A fost primul monarh al Tronului crizantemelor, care, în 1946, după înfrîngerea țării sale în cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost silit să renunțe la dreptul divin. Sub conducerea sa, Japonia și-a câștigat statutul de mare putere
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
de-Al Doilea Război Mondial, a fost silit să renunțe la dreptul divin. Sub conducerea sa, Japonia și-a câștigat statutul de mare putere asiatică. Shōwa reprezintă totodată și numele erei în care a domnit, ea fiind cea mai mare domnie a unui împărat din Japonia. Născut în Palatul Aoyama în Tokyo, Prințul a fost primul băiat al Prințului Moștenitor Yoshihito (viitorul Împarat Taishō) și al Prințesei Sadako (viitoarea Împărăteasă Teimei). A fost primul împărat de o sută de ani a
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
Tōgō (care a fost comandant al marinei militare imperiale în timpul războiului ruso-japonez), morală, filosofică și religioasă cu Shigetake Sugiura și istorică cu Kurakichi Shiratori, toți naționaliști fervenți dar și apărători ai unei monarhii divine însă constituțională și parlamentară după modelul domniei împăratului Meiji. După decesul bunicului său Împăratul Meiji la 30 iulie 1912, tatăl lui Hirohito, Yoshihito, i-a succedat la tron iar el a devenit moștenitor al coroanei. A fost investit oficial cu titlul de prinț moștenitor la 2 noiembrie
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
Shōwa no tairei-shiki); dar acest eveniment formal poate fi descris mai bine ca o confirmare publică că Împaratul poseda Cele trei comori sacre (oglinda, sabia și bijuteriile divine), ce au fost simbolurile împăraților de-a lungul secolelor. Prima parte a domniei lui Hirohito a fost o luptă împotriva crizei economice și o cursă pentru înarmare, prin mijloace legale cât și ilegale. Armata Imperială Japoneză și Marina Imperială Japoneză a avut mereu parte de veto în formarea cabinetelor începând din 1900 și
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
pe 9 ianuarie 1932. Un alt caz de asasinare a fost cel al Prim-ministrului interimar Tsuyoshi Inukai în 1932, ce s-a marcat prin sfârșitul controlului militar asupra civililor. A domnit 62 de ani, a fost cea mai lungă domnie din istoria Japoniei și s-a încheiat odată cu moartea sa pe data de 7 ianuarie 1989. A fost nevoit să renunțe la statutul divin odată cu ocupația americană a Japoniei după al doilea război mondial. Pe tot parcursul domniei sale, a militat
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
derivat din titlul latin "Cezar" pe calea limbii slavone "țesar" ("цесарь"). În Europa, titlul de împărat era unic și era detinut numai de conducătorul imperiului roman. Împăratul romanilor desemna și cațiva cezari dintre membrii familiei regale, care puteau succeda la domnie. Cuvantul cezar in limba latină avea sensul de conducător secund, imediat sub împărat. În imperiul roman de răsărit, cezarii erau pretendenții la domnie. Bulgarii au ales termenul cezar și nu împărat întrucat nu puteau pretinde tronul de la Constantinopole. Titlul de
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
conducătorul imperiului roman. Împăratul romanilor desemna și cațiva cezari dintre membrii familiei regale, care puteau succeda la domnie. Cuvantul cezar in limba latină avea sensul de conducător secund, imediat sub împărat. În imperiul roman de răsărit, cezarii erau pretendenții la domnie. Bulgarii au ales termenul cezar și nu împărat întrucat nu puteau pretinde tronul de la Constantinopole. Titlul de țar este echivalent cu titlul de rege, asa cum l-au echivalat și unii sârbi. Un "imperiu" de mărimea Bulgariei nu se putea
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
germanice au invadat cele mai multe insule din fostul imperiu. În următorii 410 ani, Spania a intrat sub stăpânirea vizigoților, care au fost convertiți la creștinismul arian, în jurul anului 360. Regatul vizigot și-a stabilit capitala la Toledo, regatul atingând apogeul în timpul domniei lui Leovigild. Stăpânirea vizigota a dus la o expansiune succinta a arianismului în Spania, cu toate acestea, populația autohtonă rămânând majoritar catolică. În 587, Reccared, regele vizigot din Toledo, a fost convertit la catolicism și a lansat o mișcare pentru
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
delta râului Volga, stăpânirea calmîcă s-a întins de la munții Ural la râul Terek. Ei au continuat să mențină legături strânse cu calmîcii rămași în ținuturile de origine. Aliindu-se cu Rusia, "torghuuzii" au dezvoltat un stat înfloritor pe vremea domniei lui Ayuki, cel mai important han calmîc, care a primit titlul de "han" de la al șaselea Dalai Lama și care a fost contemporan cu țarul Petru cel Mare al Rusiei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, calmîcii au fost deziluzionați
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
Complexul arheologic de la , situat în Nubia (Egipt), este format din două temple tăiate direct în piatră în timpul domniei faraonului Ramses al II-lea. Complexul, remarcabil prin masivele statui de piatră ale lui Ramses și ale soției sale, Nefertari, face parte din Nubian Monuments UNESCO World Heritage Site. A fost construit de Ramses al II-lea în secolul 13
Abu Simbel () [Corola-website/Science/298539_a_299868]
-
în cultura hollywodiană prin filmul "Mumia"). Deși se cunosc atât de multe lucruri despre ceea ce a făcut în timpul vieții sale, datele sale biografice sunt extrem de controversate. Se știe cu siguranță că a fost ridicat la rangul de mare vizir în timpul domniei lui Djoser (2630-2611 i.Hr.), cel de-al doilea rege al celei de-a treia dinastii egiptene. Data nașterii sale nu poate fi decât estimată, astfel că ea variază în funcție de documentele consultate. În schimb, cele mai multe surse afirmă că el ar fi
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
luptele împaratului Septimius Severus (193-211) contra rivalilor săi la tron, Albinus (193-197) și Pescenius Niger (193-194). Sub împaratul Caracalla (211-217) s-a produs prima marea năvală a Goților în Dacia (uniți cu triburi de daci liberi, din afara Daciei Romane). Cu domnia împaratului Maximinus Thrax (235-238) începe perioada anarhiei militare și se întețesc atacurile popoarelor „barbare” contra Imperiului Roman. În anul 242 își fac apariția la Dunăre Carpii . Marele atac al Carpilor împotriva Daciei Romane s-a produs în timpul împăratului Philippus Arabus
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
fiului și succesorului său, Amenhotep I, a fost de peste două decenii și a constat în restaurarea autorității unice asupra celor două părți ale Egiptului ca și în reluarea politicii ofensive în Nubia și, în mai mică măsură, în Siria-Palestina. Odată cu domniile celebrilor faraoni Hatshepsut, Tuthmes al III-lea și Amenhotep al III-lea, Imperiul egiptean atinge o expansiune și o înflorire culturală fără precedent. Pe plan religios este favorizată Triada thebană formată din Amon, Mut și Khonsu. Faraonul-femeie Hatshepsut reia proiectele
A XVIII-a Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/307040_a_308369]
-
Ea a fost un conducător competent și curajos extinzând comerțul egiptean spre sud, teritoriul ocupat în prezent de Somalia și spre nord în bazinul mediteranean. Hatshepsut a condus timp de douăzeci de ani dovedind o deosebită dexteritate politică. În perioada domniei faraonului Amenophis III (1417 î.Hr.-1379 î.Hr.), Egiptul devenise atât de bogat încât nici nu se mai încerca extinderea influenței sale. Acesta a fost urmat de Amenophis IV, care și-a schimbat numele în Akhenaten; el a mutat capitala într-
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
trăsături deosebit de feminine, șolduri largi și trăsături faciale delicate. Unele teorii presupun că acestea s-ar datora de fapt malformațiilor de care suferea faraonul, deci nu ar fi vorba de reprezentări stilizate. Spre sfârșitul celei de al șaptisprezecelea an al domniei, Akhenaten și-a luat un co-regent, Smenkhkare (considerat de unii fratele său). Doi ani mai târziu, odată cu moartea lui Akhenaten, se revine la venerarea vechilor zei (de fapt venerarea acestora nu încetase decât oficial). Smenkhkare a murit după doar câteva
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
Tutankhamon pentru a-și întări justificarea pretenției la tron. Când Ay a murit conducerea a fost preluată de Horemheb și a urmat o nouă perioadă de creștere, stabilirea securității interne și a prestigiului extern pe care Egiptul le avusese înainte de domnia lui Akhenaten. A XIX-a Dinastie Egipteană a fost fondată de Ramses I. El a domnit doar pentru o scurtă perioadă și a fost urmat de Seti I (sau Sethos I). Sethos I a continuat ceea ce începuse Horemheb, redând Egiptului
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
și construcția superbului templu din Abydos. Seti I și fiul său Ramses II sunt singurii faraoni ce au fost circumscriși, motivul exact nefiind cunoscut. Ramses II a continuat munca tatălui său și a construit o serie de noi temple. Perioada domniei lui Ramses II era adesea considerată a coincide cu Exodul israeliților din Egipt. Nu s-a găsit însă nici o menționare a evenimentelor exodului așa cum este descrisă în Biblie, în istoria Egiptului și nici vreo dovadă arheologică. Cu toate că s-au ținut
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
fiica regelui Franței Ludovic-Filip ("Louis-Philippe"), cu care a avut patru copii: În relațiile externe, Léopold se folosește de relațiile de familie pentru a proteja tânărul regat al Belgiei în fața ambițiilor nutrite de Prusia și Franța, în special amenințării reprezentate de domnia lui Napoleon al III-lea al Franței. Ajută la menținerea păcii în Europa, în special prin păstrarea neutralității în timpul evenimentelor revoluționare din Franța, în februarie 1848. În 1840 a aranjat căsătoria nepoatei sale, regina Victoria a Regatului Unit (fiica surorii
Leopold I al Belgiei () [Corola-website/Science/307051_a_308380]
-
Albert de Saxa-Cobourg (fiul fratelui său Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha). Chiar înainte de ascensiunea Victoriei pe tron, Leopold o sfătuise pe Prințesa Victoria prin scrisori, iar după ce a devenit regină, a influențat-o puternic în primii ani ai domniei. Sub domnia sa, pe 5 mai 1835, a fost inaugurată în Belgia prima cale ferată din Europa continentală, care lega localitățile Bruxelles și Malines. Tot sub domnia sa, în 1849, a fost emisă prima marcă poștală din Belgia. Nu reușește să treacă
Leopold I al Belgiei () [Corola-website/Science/307051_a_308380]
-
de mai târziu au arătat că prezența românească în acest teritoriu datează din Evul Mediu. Potrivit lui, au existat două etape principale în domeniul migrației și instalarea țăranilor moldoveni în acest teritoriu, care a devenit patria sa. Prima a fost în timpul domniei lui Duca Vodă la sfârșitul secolului al 17-lea, iar a doua sub rus împărăteasa Ecaterina cea Mare. Smochină a vorbit în detaliu despre coloniile românești din secolul 18, care a ajuns până la est ca Oleksandriya. Smochină însăși era descendent
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
al superiorității lui față de catolicism. Ovidiu Pecican observă că textul este hibrid, fiind alcătuit din două părți narative, anume "Gesta lui Roman și Vlahata" și, respectiv, "Legenda lui Dragoș Vodă", continuate prin niște anale moldovenești care se opresc odată cu începutul domniei lui Bogdan al III-lea cel Orb (1504 - 1517). Conform aceluiași, narațiunea despre eroii eponimi ai românilor a fost scrisă, în forma păstrată până astăzi, în Maramureș, probabil între 1390 și 1410, fiind ea însăși rezultatul unei documentări asidue din
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
reală. Totuși în erudiția sa Anghel Demetriescu nu era pedant. El admite abateri de la istorie, considerând că fraze cum ar fi "„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”" "„trebuie reproduse, nu pentru că sunt istorice, ci pentru că zugrăvesc setea de domnie a lui Lăpușneanu”". Ceea ce îl supără este denaturarea adevărului istoric, iar în cazul nuvelei lui Costache Negruzzi personalitatea domnitorului este corect zugrăvită, pe când în "Scrisoarea a III-a" narațiunea creează o imagine greșită a caracterului celor doi suverani. Demetriescu relevă
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
amplasat la Cluj-Mănăștur, în jurul bisericii romano-catolice actuale (relicva fostei mănăstiri benedictine). Stăpânit de episcopii Transilvaniei, satul Cluj nu a reușit să-și dezvolte o fortificație independentă decât după ce a redevenit stăpânire regală, la începutul secolului al XIV-lea, în vremea domniei regelui Carol Robert. Prima incintă a fortificației medievale este încă o mare necunoscută, fiind speculată pe baza unor elemente de arhitectură niciodată legate de o cercetare arheologică concludentă. Ea va fi cunoscută mai ales din documentele din a doua jumătate
Prima cetate medievală a Clujului () [Corola-website/Science/307296_a_308625]
-
aspirație de viitor. Un loc aparte îl ocupă stemele sau sigiliile care conțin scena săgetării corbului, ori corbul cu inelul în cioc. Acestea erau menite să sugereze înrudirea dinastică a domnitorilor din Țara Românească ori Moldova cu familia Corvineștilor. În timpul domniilor fanariote obiceiul stemelor unite a fost perpetuat și sporit, unele dintre ele incluzând și scena săgetării corbului. Astfel, pe portretele ori sigiliile unor domnitori precum Constantin Mavrocordat, Grigore al II-lea Ghica ori Mihail Racoviță erau reprezentate toate cele trei
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
lista de lucru a Comisiei Centrale de la Focșani s-a aflat și elaborarea unei steme unite a celor două principate. După crearea noului stat intitulat Principatele Unite (apoi Principatele Unite Române și în sfârșit România, cât și pe toată durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza, reprezentările heraldice ale stemei oficiale a țării vor fi foarte variate ca înfățișare, în pofida încercărilor autorităților centrale de a reglementa această situație. Aceste reprezentări pot fi grupate conform elementelor lor constitutive, în patru categorii distincte: Prima
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]