12,502 matches
-
de la începutul deceniului șapte, după exilarea lui P. Dumitriu, s-au pus bazele unei „noi literaturi”, ale unei creații reale ce va prinde generații și va lua alură de școală, de școli literare, pregătind eliberarea politică în mentalități și conștiințe. Drama lui Dumitriu, se pare, a fost nu numai că nu a reușit să se afirme printre prozatorii de prim rang ai Franței, unde-și va publica majoritatea cărților după ’60, dar și că s-a rupt total de literatura din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
altfel, cu o promptitudine și generozitate zeiască, textele mele cele mai „largi și substanțiale”, cu o tendință afirmată de a depăși orizontul tematic al prozei tradiționale românești, e... ultima?! Se „termină” oare cu „ea” metamorfozele voinței mele de a exprima drama individului contemporan? Nu cumva mă aflu pe o cale, care, după Îngerul de gips și ruptura socială radicală, mă poartă în altă parte și „dincolo” de planurile adolescentului care fusesem, care privea în sus spre idolii săi de atunci, un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
completă și mult mai sugestivă decât o mie de studii economice, sociologice etc., cum o recunoaște și Marx. Și, în fapt, „tot 1830” s-a „refugiat” în lumea pestriță, vie, profundă a zecilor sale de romane, întreg secolul cu ticurile, dramele, caracterele și pateticul lui și, în plus - un alt „amănunt” de care a râs Saint-Beuve -, Balzac a „inventat” personajul memorabil ce „trece” de la un roman în altul, axând în jurul lui intrigi și tipologii, punând și în acest fel bazele foiletonisticii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
este că efervescența dispare imediat ce încetează ostilitățile. Și atunci, o jumătate a țării se trezește iarăși față în față cu un inamic prioritar Siria -, iar cealaltă jumătate cu altul: Israelul. Mereu e unul în plus. Libanul privește cruciș, aceasta e drama lui. În atare condiții, niciuna din cele două jumătăți nu poate stabiliza ambarcațiunea. Dați-mi un dușman, și atunci puzzle-ul meu va căpăta contur. Nu doi, căci atunci mai rău i se vor amesteca părțile componente. Dușmani trebuie, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
1926: "Fântânarul de la Hanul-Ancuței are o vărguță cu care descoperă izvoarele, locul cel mai bun de săpat o fântână. Pentru asta a fost dus la o pădure mare domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poiene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu cea din Neculcea (O samă de cuvinte); Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți." Cu suita de povestiri din Hanu-Ancuței, anul literar 1928 înregistra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceste lucruri doctorul le povestea față cu un străin, un "prim venit" și mai avea o noapte de stat... A doua zi trebuie să plece, chemat telegrafic, și-n noaptea asta "numaidecât trebuia s-o prindă"... Are să se petreacă o dramă? Nu. Vra să se uite în ochii ei, pe urmă într-ai lui și să-i spună lui așa, cu răceală: Bine, ți-o dau, ia-o de nevastă dar te previn că ai datoria peste câțiva ani s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aminte că Enric Furtună a mai fost nedreptățit o dată. Acum 11-12 ani, încă în liceu, Enric Furtună lucra foarte mult cu un oarecare versificator, M.S. Cobuz. Lucrau multe în entuziasmul acela al tinereții. Își scriau scrisori în versuri. Unul scria drame, altul avea mania să le prefacă. Era o muncă încordată, cu folos, menită însă să râmâie obscură. Au lucrat și la o traducere din Wildenbruch, Cântecul vrăjitoarei. Această poemă romantică a apărut în Pagini literare. A fost iscălită de M.S.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amorului. Fântânarul dela Hanul-Ancuței are o vărguță cu care descoperă izvoarele, locul cel mai bun de sapat o fântână. Pentru asta a fost dus la o pădure mare domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu acea din Neculcea (O samă de cuvinte), Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți. Întăiul amurg: al porumbeilor. Al doilea amurg: al corbilor. Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bucurie că îngroapă anul vechiu). Vladimir iese și-l bate iar. Iese și Antoșa să-i despartă; scandal, huiet, geamuri sparte. La jurați e interesantă chioara Lupacec. Mai interesantă e Antonina Dombrowska, care se comportă ca o adevărată eroină de dramă. E emoționată, răsuflă greu, înălțând capul cașicum s-ar înăbuși, vorbește la început cu dificultate. Depune favorabil acuzatului, care-i cam sărit când se-mbată și a rămas cu această meteahnă de la războiu. "Eu sunt singura vinovată", declară ea, cașicum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numai din dorința de a-mi fi plăcut și a-mi spune o vorbă bună. Ciceronele hotărât să învețe spaniola, care, după părerea lui e o limbă comercială! Englezul cel mititel și obraznic și neastâmpărat. [ÎNSEMNĂRI FELURITE]* 31 Mai 1926 [Drama de la Târgoviște] Alaltăieri, venind de la lacul Mogoșoaia din marginea Bucureștilor, Brătescu-V., cu care fusesem acolo la pescuit, mi-a istorisit o întâmplare interesantă și dramatică petrecută la Târgoviște. Un negustor, om cam în vârstă, care își văzuse de afaceri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Rudi în sanie după naștere coborând la Sebeș din pârăul Prigoanei. 12. Când s-a dus Loiz Broz să spuie o vorbă femeii cu care se avusese bine, tocmai la Maramureș. 13. Căpâlnarii și Lăzurenii lucrează la plăvii. 14. Dramele puhoaielor când vine Frumoasa mare și se frământă buștenii. 15. Vorbele și comenzile lucrătorilor la jipi și ce face caimanul la colibă filologie complicată. 16. Primăvara când încep a trece poienarii cu oile în sus. Muntele Pătru. Drum la Tărtărău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dintre care Cezar s-a născut întâi. Contrazicerea pentru unii oameni e ca roșul pentru tauri, și pentru curcani... (Taine). Cazurile de psihoză calificată nu pot alcătui material de studiu pentru romancieri ca pentru clinician. Degeneratul nu devine personagiu de dramă și agent responsabil; cu el scriitorul intră de obicei în neverosimil. Moralitatea, starea afectivă, e produsul sentimentelor, nu al intelectualității. *1 Bătrânii regi normanzi cântați de aezi, când se simțeau în ultimele ceasuri ale vieții, porunceau să fie puși într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și terasele spre spectacolul grandios al Pontului Euxin. Toate instituțiile Uniunii Sovietice au aici palate. Am vizitat câteva: al colhoznicilor, al ministerului culturii, băile de sulf. Un teatru în aer liber, unde am văzut un spectacol de cântece. Teatrul de dramă și comedie, într-un peristil de mari coloane (80); are o sală pentru 1100 de locuri, cu foaieruri foarte largi, cu scări, colonade, balcoane și balustrade de marmură. E cel mai frumos teatru pe care l-am văzut; larg, comod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prin Moldova, dar „fu greu încercată și măcelărită de Ștefan palatinul și de moldovenii săi, îmbrăcați mincinos în haine polone. Tot drumul până la gurile Dunării era plin de leșuri turcești”. Turcii, în retragerea lor, treceau Prutul la 5 ianuarie 1499. Drama trăită de turci a produs o puternică impresie asupra contemporanilor, iar în literatura noastră populară s-a păstrat Cântecul gerului, în care este povestită întâmplarea petrecută în iarna anilor 1498-1499. Wapowski a înțeles exact care a fost rostul acțiunii domnului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ai lui Malcoci, cu 14 pași și 2000 de oameni ai împăratului (ieniceri). Așa cum îi scria sultanul hanului „Dacă tu vei ține Valahia, noi vom putea merge liberi oriunde în lume” (ad omnes partes mundi). În anul 1502 se încheie drama trăită de fiica lui Ștefan cel Mare la Moscova. Domnița Elena și fiul său Dimitrie cad în dizgrația lui Ivan al III-lea. Acesta îi ia lui Dimitrie demnitatea de mare cneaz al Moscovei și Vladimirului (14 aprilie 1502) și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
caracterizează prin hiertatism, în stilul artei bizantine. La broderiile din vremea lui Ștefan cel Mare personajele “sunt animate de o mișcare intens dramatică, reținută însă, redusă la esențial”. Contrastul dintre trupul nemișcat al Domnului și curbele personajelor, care participă la dramă, sau zborul îngerilor în planul superior, atitudinea reculeasă a acestora, în planul inferior, conferă o anumită monumentalitate broderiilor moldovenești. Sfânta Fecioară stă aplecată asupra trupului neînsuflețit al Mântuitorului, în timp ce Maria Magdalena ridică brațele în semn de nesfârșită durere, iar Ion
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
semn de nesfârșită durere, iar Ion ține mâna domnului în mâna sa. Din Bizanț s-a moștenit structura logică a compozițiilor, din Orient predilecția pentru luxul materialului din care sunt confecționate broderiile. Artiștii moldoveni au creat în spiritul epocii lor drama transcendentă bizantină, coborând în mediul moldovenesc și, astfel, “temele religioase devin subiecte de artă.” Extraordinara bogăție a materialelor din care sunt confecționate broderiile le dau o frumusețe aparte: la epitafe se folosește ca fond catifea albastră sau vișinie, pe care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rostul strategic al Moldovei ? Venețienii, apoi Papa și regii Ungariei și Poloniei, se vor convinge treptat de acest adevăr. Până atunci, Moldova se va lupta singură cu puhoiul otoman în 1476. În 1477, Ioan Țamblac va prezenta în fața Senatului venețian drama petrecută cu un an în urmă. Solul nu va face altceva decât să reproducă vorbele domnului său. El a citit un text scris după dictarea directă a lui Ștefan, relatarea fiind făcută la persoana I: “cu toată nădejdea mea în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
comunicare directă a fecioarei cu astrul nopții, devenit tutelar pentru destinul ei. Asociată întunericului, tânăra aflată în procesiunea inițiatică va câștiga filiația directă cu luna prin feminitatea și fertilitatea ei latentă, pentru că astrul „dirijează atât moartea, cât și fecundi¬tatea, drama și inițierea”. Cufundată adânc în energiile primordiale, fecioara poate stăpâni mersul vremii și întârzia apariția luminii. Nevoită să plece după foc înainte să i se trezească frații, fata din basmul Cu Bogdan „a legat zorile dă zî în basma și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de Lioară, în care recluziunea dezvăluie „instituția” feminină a șezătorii, revelează un plâns asociat torsului. „Șed în șir și joc/ Și fetele torc./ Numai fica me/ Firu-și firuie/ Sta și lăcrima” (Valea-de-Jos - Bihor). Opoziția neofit - grupul fetelor integrate social augmentează drama inițiatică, în care forțele născătoare de lumi se conjugă cu energiile fecunde ale viitoarei mirese, printr-o montare antifonică a jelirii cu muzica. Cuvintele fetei au ca receptor potopul însuși, a cărui matcă este localizată în geografia românească: „- Nistre, Nistre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
repetarea de trei ori a adjectivului pronominal alți, în colinda din Dragoslavele, Argeș. Mutația existențială primește o valoare augmentativă prin substituția familiei cu persoane străine, adeseori prea puțin binevoitoare. Satira folclorică alocă un spațiu gene¬ros relațiilor create prin alianță, drama acceptării noii familii luând în mod frecvent note tragi-comice. Dar cine este receptorul atât de fin al cântecului împărătesc, intonat într-un moment al solitudinii rituale, când sacrul emergent reduce profanul la tăcere? De fiecare dată când fata începe să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
marital ce solicită capacități superlative, supraumane în sens inițiatic. Surorile mai mari au parcurs o inițiere ce limitează abilitățile la o valorificare socială, pe când mezina, prin puterile ultimogeniturii născute a treia, este capabilă nu numai să așeze împărăția departe de drama sterilității, ci să o consacre unei perioade glorioase îndelungate, prin puterile magice ale succesorilor regali. Soții surorilor mai mari vor fi în acord cu valoarea abilităților dobândite, ei fiind scriitori, dregători, scutieri și paharnici, ca ipostaze ale profanului, în opoziție
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prețuri de nimic, vânzătorii fiind obligați de foame să vândă pe ce le dădeau trimișii potentaților vremii. De fiecare dată, plecam cu sentimentul că asistam la jecmănirea unor persoane lipsite de apărare și mi se părea că asist la aceeași dramă din copilărie, când "partizanul", hrănit pe furiș de consătenii, inclusiv de părinții mei, era purtat pe drum cu lanțuri la mâini, flancat de doi milițieni. Cei doi colegi mă flancau și erau cu o jumătate de pas mai în spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
suferințelor neostoite, determinând profilului lor aceleași dimensiuni și dominante psihologice. Este momentul în care individul și-a pierdut autonomia vieții lui particulare fiind pus la discreția și interferența cu forțele abominabile și de neevitat ale unei nemiloase istorii. A fost drama individului dar și cea a întinselor colectivități umane indiferent de etnie, clasă sau statut social; de altfel este o dramă integrabilă aceluiași fenomen căpătând între 1944 1946, uneori, dimensiunile apocaliptice ale exodului desțăraților, „strămutați” din Est spre Vest, marcând iremediabil
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
lui particulare fiind pus la discreția și interferența cu forțele abominabile și de neevitat ale unei nemiloase istorii. A fost drama individului dar și cea a întinselor colectivități umane indiferent de etnie, clasă sau statut social; de altfel este o dramă integrabilă aceluiași fenomen căpătând între 1944 1946, uneori, dimensiunile apocaliptice ale exodului desțăraților, „strămutați” din Est spre Vest, marcând iremediabil cea mai mare „migrație” de etnii din istorie, întrecând-o pe plan european cu mult pe aceea cu zece secole
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]