10,806 matches
-
al Republicii Sovietice Socialiste Turkmene". În 1993, un grup de deputați legați de lucrătorii rurali au fondat "Partidul Justiției Țărănești", dar care nu a fost recunoscut legal. În ianuarie 2002, "Boris Șihmuradov", fost ministru al relațiilor externe, a fondat, în exil, "Mișcarea Democratică Populară din Turkmenistan". Puterea legislativă a Turkmenistanului e constituită de o Adunare ("Najlis"), cu cincizeci de membri aleși prin vot direct, pentru un mandat de cinci ani și dintr-un "Consiliu al Poporului" ("Jalk Maslaty"), cu alți cincizeci
Politica Turkmenistanului () [Corola-website/Science/321729_a_323058]
-
reședința la Hietzing, în apropiere de Viena, însă a petrecut o bună perioadă de timp la Paris. George al V-lea nu a abandonat niciodată pretenția sa la tronul din Hanovra. Fostul prinț moștenitor a călătorit în prima perioadă a exilului. Când regele George al V-lea a murit la Paris, la 12 iunie 1878, Prințul Ernst August i-a succedat ca Duce de Cumberland și Teviotdale. Regina Victora l-a creat Cavaler al Ordinului Jartierei la 1 august 1878. În timp ce
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
Vulturul Negru. În 1918 tânărul Duce Ernst August a abdicat împreună cu alți prinți germani când toate dinastiile germane au fost desființate de către guvernul provizoriu german, care a fost stabilit atunci când însuți împăratul a abdicat și a fugit din Germania în exil în Olanda. Izbucnirea Primului Război Mondial a creat o ruptură între familia regală britanică și verii săi din Hanovra. La 13 mai 1915, regele George al V-lea al Marii Britanii a dispus scoaterea Ducelui de Cumberland din Ordinul Jartierei. În conformitate cu termenii privării
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
care credincioșii intră în apă și dispar, mărturiile martorilor fiind contradictorii, unii afirmând că s-au înecat și alții că ar fi reușit prin minune să traverseze marea. A treia secvență de vis prezintă figura unui lider religios fanatic în exil, „Imamul”, cu acțiunea în secolul al XX-lea. Această figură este o aluzie evidentă la viața Ayatollahului Khomeini în exil la Paris, dar se și leagă prin diverse motive narative cu figura „Vestitorului”. Timothy Brennan a numit opera „cel mai
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
ar fi reușit prin minune să traverseze marea. A treia secvență de vis prezintă figura unui lider religios fanatic în exil, „Imamul”, cu acțiunea în secolul al XX-lea. Această figură este o aluzie evidentă la viața Ayatollahului Khomeini în exil la Paris, dar se și leagă prin diverse motive narative cu figura „Vestitorului”. Timothy Brennan a numit opera „cel mai ambițios roman publicat până acum care tratează experiența imigranților în Regatul Unit” care capturează dezorientarea imigranților (asociată visurilor) și procesul
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
a fost încoronat la 22 iulie 1613. Suedia și Polonia au fost îndepărtate în urma păcii de la Stolbovo (17 februarie 1617) și de armistițiul de la Deulino (1 decembrie 1618). Cel mai important rezultat al armistițiului de la Deulino a fost întoarcerea din exil a tatălui țarului, care a preluat sarcinile guvernării până la moartea sa în octombrie 1633, Mihail ocupând o poziție secundară. Țarul Mihail a suferit toată viața din cauza unei răni la picior (cauzată de un accident de călărie din tinerețe), și în
Mihail I al Rusiei () [Corola-website/Science/320856_a_322185]
-
polonofil; această numire a fost necesară pentru a aduce eliberarea din captivitate a lui Filaret. La jumătatea anilor 1620, Filaret a început pregătirile de război împotriva Poloniei; Gramotin a decăzut din grațiile țarului și a fost concediat și trimis în exil în 1626. Aceeași soartă a fost împărtășită și de Efim Telepnev în 1630 și de Fedor Lihaciov în 1631 - și ei au încercat să atenueze atitudinea agresivă a lui Filaret. Ivan Griaziov, numit în 1632, a fost promovat din rândul
Mihail I al Rusiei () [Corola-website/Science/320856_a_322185]
-
sprijinul nemijlocit al Aliaților. În iunie 1917, regele Constantin a fost obligat să abdice, iar Venizelos a preluat puterea în stat și a declarat război împotriva Puterilor Centrale și aliațior lor pe 29 1917. Metaxas și-a urmat regele în exil în Corsica. S-a reîntors în Grecia în 1920, pentru a participa la alegerile electorale pierdute de Eleftherios Venizelos. Metaxas a fost unul dintre puținii lideri politici care s-au opus în mod public campaniei elene din Asia Mică. El
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
Asia Mică. El a adus argumente militare pertinente în sprijinul poziției sale și a refuzat să accepte orice funcție militară în timpul acestui război. După înfrângerea forțelor elene în Asia Mică, regele Constantin a fost din nou forțat să plece în exil de către colonelul Nikolaos Plastiras. Metaxas a intrat în politică fondându-și propriul partid, (Partidul Liber Cugetătorilor) pe 12 octombrie 1922. Datorită participării lui la lovitura de stat eșuată a regaliștilor din octombrie 1923, Metaxas a fost obligat să fugă din
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
din primul mileniu î.e.n. care să denote că Așerah era «Împărăteasa cerului» sau s-o asocieze pe ea în mod special cu cerul.” Figurinele Așerei sunt mărturii arheologice extrem de întâlnite, indicând popularitatea cultului ei din cele mai vechi timpuri până la exilul în Babilon. Mai rare sunt inscripțiile care-l leagă pe Iahveh de Așerah, care au fost descoperite: un ostrakon din sec. al VIII-lea î.e.n. înscris cu „Berakhti etkhem l’YHVH Shomron ul’Asherato” (ebraică: בירכתי אתכם ליהוה שומרון ולאשרתו
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
nedreptățit. "L'Aurore" a rămas liderul ziarelor dreyfusarde pariziene oferind tribună tuturor principalelor figuri ale mișcării. Émile Zola i-a rămas fidel până la moartea sa, oferind cotidianului chiar și publicarea în foileton a romanului său intitulat "Fécondité", la întoarcerea din exil în 1899. Publicarea pamfletului lui Zola a constituit momentul de glorie al ziarului, care până atunci se bucura de o audiență modestă. Deși tirajul mediu era de regulă mai mic de de exemplare, el a culminat la cifra de de
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
asume calitatea de prim-ministru. De-a lungul șederii sale în Franța, Karamanlis a fost un adversar important al Regimului Coloneilor, junta militară care a preluat puterea în Grecia în aprilie 1967. Acum, lui i se cerea să-și încheie exilul autoimpus și să restabilească democrația în țara în care a instaurat-o pentru prima dată, Grecia. La vestea sosirii sale iminente mulțimile ateniene au ieșit în stradă aplaudând și scandând: "Έρχεται! Έρχεται!" ("Vine! Vine!") Festivități asemănătoare au avut loc în
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
Jules Verne publicat în 1879 în "Bibliothèque d'éducation et de récréation". Așa cum s-a ulterior, romanul are la bază manuscrisul "L'Héritage de Langevol" al lui Paschal Grousset, un revoluționar corsican participant la Comuna din Paris, care trăia în exil în S.U.A. și la Londra. Manuscrisul a fost cumpărat de Pierre-Jules Hetzel, editorul majorității cărților lui Verne. Similitudinile dintre intriga și elementele textului original al lui Grousset și opera lui Verne nu au fost încă complet stabilite. Ulterior, Verne a
Cele 500 de milioane ale Begumei () [Corola-website/Science/320954_a_322283]
-
parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe. În 2008 a fost consultant al Casei Majestății Sale Regelui Mihai I al României. În 2012-2013 a fost expert în cadrul Direcției Generale Relații Internaționale din Ministerul Educației Naționale. În prezent este director al Departamentului Memoria Exilului Românesc, din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, cadru didactic asociat la Departamentul de Studii Europene din cadrul Facultății de Litere a Universității din București și vice-președinte al Fundației Culturale Erbiceanu. În noiembrie 2009 a lansat un
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
Casei Majestății Sale Regelui Mihai I al României. În 2012-2013 a fost expert în cadrul Direcției Generale Relații Internaționale din Ministerul Educației Naționale. În prezent este director al Departamentului Memoria Exilului Românesc, din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, cadru didactic asociat la Departamentul de Studii Europene din cadrul Facultății de Litere a Universității din București și vice-președinte al Fundației Culturale Erbiceanu. În noiembrie 2009 a lansat un proiect de cercetare a strategiilor de transmitere a memoriei familiale și
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
figurează în cadrul Septuagintei. În linii mari, "Cartea lui Tobit" relatează victoria purității sufletești, autostăpânirii și cumpătării asupra avariției și lăcomiei considerate demonice. Perioada istorică s-a situat undeva între anii 700-600 î.Hr. Tobit aparținea tribului evreesc Naftali și trăia în exil în Ninive, deoarece triburile israelinene de nord fuseseră deportate în perioada regelui asirian Sargon al II-lea. Tobit, un bun credincios, este supus prigoanei de către regele Senaherib pentru binefacerile aduse dușmanilor acestuia din urmă. Însă în scurt timp regele este
Cartea lui Tobit () [Corola-website/Science/321002_a_322331]
-
da drept zeița Atena. Dar după puțin timp, tiranul desface alianța cu Alcmeonizii, refuzând să consume o căsătorie care, după cum pretindea el, i-ar fi adus urmași dintr-un neam blestemat de zei, și este din nou alungat. Mult îndelungatul exil îi permite să-și adune mijloacele bănești și alianțe mai importante; cu ajutorul acestor, angajează mercenari și debarcă la Marathon, unde este întâmpinat de o mulțime entuziastă. Și-a înfrânt adversarii la Pallene, lângă templul Atenei, și devine stăpân al Aticii
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
așa că a fost forțată să vândă o mare parte din colecția ei de bijuterii. La Zürich, Maria Alexandrovna s-a reunit cu cele două fiice mai mari, Maria, regină a României și Victoria Melita, Mare Ducesă a Rusiei aflată în exil. În iulie 1920, ea a scris: "Sunt complet dezgustată de stadiul actual al lumii și omenirii, în general ... Au distrus și ruinat draga mea Rusie, mult iubita mea Germanie". Figura ei, mereu durdulie s-a subțiat și mâinile au început
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
verișorul ei primar Ernst, Mare Duce de Hesse, i se spusese că o recăsătorie cu alt văr primar, Kirill Mare Duce al Rusiei este interzisă de Biserica Rusă, ea a refuzat să considere răspunsul un "nu"; cuplul a plecat în exil.) Umilită, Beatrice a fost trimisă în Egipt pentru a-și vindeca inima rănită însă ea a trimis scrisori de reproș lui Mihail până în 1905. Au existat zvonuri conform cărora Beatrice urma să se căsătorească cu Alfonso al XIII-lea al
Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha () [Corola-website/Science/315318_a_316647]
-
se căsătorească cu o prințesă britanică care, spre deosebire de regina Victoria Eugenie nu voia să se convertească la catolicism. Regele a fost obligat să spună clar că în cazul în care nunta va avea loc, cuplul va trebui să trăiască în exil. Cu toate acestea, Beatrice și Alfonso au avut o slujbă romano-catolică și luterană la Coburg la 15 iulie 1909. Cuplul s-a stabilit la Coburg până în 1912 când s-au întors în Spania iar rangul lui de infante a fost
Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha () [Corola-website/Science/315318_a_316647]
-
Anii 1930 au fost nefavorabili pentru familie, colapsul monarhiei spaniole și ulterior, războiul civil au micșorat în mare mare măsură averea familiei. După stabilirea cele de-a doua republici spaniole în 1931, regele Alfonso și familia lui au plecat în exil în Italia. În anii care au urmat, situația politică a Spaniei s-a înrăutățit, diverse grupuri luptând pentru putere. La sfârșitul anilor 1930, conflictul a erupt în războiul civil spaniol. Beatrice și Alfonso și-au pierdut averea iar copilul mijlociu
Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha () [Corola-website/Science/315318_a_316647]
-
Au fost compromise sisteme de calcul care în mod normal ar fi de așteptat să aibă un nivel înalt de protecție, inclusiv multe care aparțin unor bănci, ambasade, ministere de externe și alte instituții guvernamentale din toată lumea, precum și centrele de exil tibetane ale celui de-al 14-lea Dalai Lama din India, Bruxelles, Londra, și New York. a fost descoperit și botezat de cercetătorii de la Information Warfare Monitor, o grupare din cadrul Centrului pentru Studii Internaționale al Universității Toronto, în colaborare cu Laboratorul
GhostNet () [Corola-website/Science/315335_a_316664]
-
fost descoperit și botezat de cercetătorii de la Information Warfare Monitor, o grupare din cadrul Centrului pentru Studii Internaționale al Universității Toronto, în colaborare cu Laboratorul de informatică de la Universitatea Cambridge, după 10 luni de investigații, declanșate la cererea guvernului Tibetan din exil. Descoperirea lui Ghostnet și detaliile privind operațiunile acestuia au fost descrise în ziarul "The New York Times" la 29 martie 2009. Investigația s-a concentrat la început pe acuzațiile de spionaj electronic îndreptate împotriva Chinei și lansate de comunitatea tibetană din exil, cum
GhostNet () [Corola-website/Science/315335_a_316664]
-
din exil. Descoperirea lui Ghostnet și detaliile privind operațiunile acestuia au fost descrise în ziarul "The New York Times" la 29 martie 2009. Investigația s-a concentrat la început pe acuzațiile de spionaj electronic îndreptate împotriva Chinei și lansate de comunitatea tibetană din exil, cum ar fi cazurile în care s-au furat mesaje de poștă electronică sau alte date. Aceasta a condus la descoperirea unei rețele mult mai extinse de mașini compromise. S-au descoperit sisteme compromise în ambasadele Indiei, Coreei de Sud, Indoneziei, României
GhostNet () [Corola-website/Science/315335_a_316664]
-
de succesiune la tronul imperial iar Nicolae a acceptat reacordarea titlurilor imperiale lui Kiril și acordarea titlului de Mare Ducesă soției lui. Vladimir a murit în 1909. După Revoluția rusă din 1917 Kiril a fost proclamat împărat, la Paris, în exil, în 1924. Marele Duce Vladimir a ocupat poziții militare importante pe parcursul a trei domnii. El a experimentat bătăliile pe câmpul de luptă în Războiul ruso-turc din 1877-1878 unde a participă alături de tatăl și frații săi Alexandru și Serghei. El a
Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315338_a_316667]