11,345 matches
-
sau ucrainieni. și iată-mă la revizorul Ion Moldovanu din păcate proaspăt înlocuit cu un favorit al senatorului țărănist Zibștein, unul Draganov. Vorba lui Moldoveanu "meri unde te-o îndrepta Dumnezeu". Iar în loc de îndreptare m-am pomenit, după zile de foame și frig, bolnav rău. M-am dus la spitalul din Tighina, m-a consultat doctorul Ceapă, un om de lipit la rană care, alături de medicație, a hotărât că este cazul să stau acolo până s-o împrimăvera. Dar cum să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de dispariție a unor învățători: unul în comuna Caramahmet care, mâncând doar pâine de orz cu murături (și acestea pe datorie) s-a îmbolnăvit grav și a murit. Era din Oltenia. și o învățătoare din Fântâna Zânelor care, nemaiputând suporta foamea, în timpul unei recreații a luat o felie de pâine din ghiozdanul unui copil. A fost văzută și, de rușinea lumii, s-a spânzurat. și era în primul an de învățământ. Multe învățătoare se măritau cu cine se întâmpla doar ca să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ciurlanii. Mâncarea, mai modern, se făcea la primus folosindu-se gaz lampant. În 1935 s-a resimțit din plin seceta. Guvernul de atunci a înființat cantine în toate comunele din Bugeac, deci și în Tabacu. Nimeni nu a suferit de foame. Poșta era spaima mea. Mi-era frică să nu vină suspendarea din post în avantajul cuiva cu o vechime mai mare. și iată-mă la 1 octombrie fără post, singura șansă fiind să-l înlocuiesc pe învățătorul Pencov din Bulgărica
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
luau, le puneau în niște cilindri de tablă găuriți ca la răzătoare și prin învârtirea cilindrului interior boabele se transformau întrun aluat pe care îl frământau și din el ieșea un fel de pâine din care astâmpărau în primul rând foamea copiilor. și atunci să nu te întrebi dacă furtul unei astfel de pâini echivala cu o crimă?!? Ordinul pe armată era clar: Pentru jaf și viol, pedeapsa cu moartea”. Dar cine se ocupa de așa ceva în timpul războiului? Locotenent colonelul Abdenagor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și viol, pedeapsa cu moartea”. Dar cine se ocupa de așa ceva în timpul războiului? Locotenent colonelul Abdenagor Constantinescu, comandantul regimentului nostru, pe cât era de sever, pe atât de bun era la suflet. Dați măi pâine și nenorociților ăștia că mor de foame, fiindcă nu-i minut în care să nu mai rămână câteva pâini. Dați-le ca pomană de la morții noștri”. Soldații și ofițerii se întrebau ce căutăm noi peste Nistru. și mâncam amărâți pâinea pe jumătate cu mălai: Foaie verde de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
colonel”. și uite, într-o zi, colonelul, drept răspuns la raportul ofițerului de serviciu pe regiment spune: știu, da, sau trimis din rația soldaților atâtea kilograme de carne maiorului X, căpitanului Z, plus cât au luat majurii. Caii mor de foame fiindcă boabele le mănîncă gâștele majurilor, fânulă Mare, bun și adevărat om a fost colonelul Coajă. În fine, trecând peste altele, de la Munteni, după ce ni s-a dat masa la toți, bucătăriile pe roate fierbeau de mama focului, ne-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
al C.A.P.-ului, era al tuturor. Frigul din ziua precedentă, îmbrăcămintea udă și neobișnuința de a munci în câmp m-au doborât. Până după prânz, când au venit șefii să ne controleze, am făcut pneumonie: tremuram de frig și de foame, aveam frisoane. Instructorul, care, de fiecare dată când mă vedea, mă privea minute în șir, ca apoi să mă mângâie chipurile „părintește” pe obraz, când mi-a atins obrajii vișinii, și-a retras speriat mâna: Măi, fată, dar tu ai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de județ eram aproape fericiți. Din gară alergam până în centru pentru a ne încălzi, atenți totuși la gheața de pe trotuare. În sala unde se ținea instruirea era cald. Bufetele cu gustări și cafea fierbinte ne așteptau pentru a ne potoli foamea, dar și pentru a putea rezista ore în șir la instruirile plictisitoare de transmitere de sarcini. Trezirea de la ora patru, frigul din tren și din gară se transformau, odată ce te așezai pe scaunul moale, într-o moleșeală plăcută, iar somnul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care erau mai tot timpul goale. Pâinea, uleiul, făina și zahărul se dădeau pe cartele. Cozile la lapte, la carne sau la alte produse alimentare erau nesfârșite. În blocurile insalubre și reci, urât mirositoare, era frig, era întuneric și era foame. Despre apă caldă aproape nici nu putea fi vorba. O dată 87 pe săptămână, dacă ajungeam acasă, făceam duș cu apă din calorifer. Apa aceasta era când prea fierbinte, când era amestecată cu păcură și nu putea fi folosită la spălat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
serios: Măi, tovarăși, ați auzit de icoana aceea de la Poeni, care aduce ploaia? N-am auzit, i-am răspuns mirată. Trimiteți pe cineva să vorbească cu popa de acolo să aducă icoana, să vă trimită Dumnezeu ploaie, că muriți de foame. 88 Secretarul era glumeț, dar și cu toane, așa încât niciodată nu știai dacă vorbește serios sau glumește. Am luat-o ca pe o glumă recomandarea cu icoana. La următoarea vizită, deși nu căzuse nici un strop de ploaie, nu a mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
strop de ploaie, nu a mai amintit nimic despre icoana de la Poeni făcătoare de minuni. Zadarnic ni se tot cereau situații optimiste pentru producțiile de cereale. Câmpul era pârjolit de arșiță, fânețele aveau și ele iarba uscată. Animalele mureau de foame și în stomacul lor, când le tăiau sătenii găseau doar pământ. În urma acestei situații aproape disperate conducerea județului a hotărât să trimită țăranii la cules de grâu, cartofi, porumb în Insula Mare a Brăilei și la cosit iarbă pentru animale
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
duminică, când soțul era la țară, niște copii de la etajul superior mi-au „pescuit” o mare parte dintre șunci și cârnați. Am fost mâhnită, dar când îi întâlneam pe scări 92 mă făceam că nu știu nimic, gândindu-mă câtă foame aveau bieții copii, dacă au fost nevoiți să fure carne din balconul meu. Joia sau marțea venea o mașină și prelua bovinele bătrâne sau accidentate, plătindu-le țăranilor destul de bine. Într-o astfel de zi, am cunoscut-o pe tanti
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mână și să nu-și lingă degetele? 95 Încet, precum intrasem, am ieșit pe poartă fără a fi auzită de cele două cumetre, lăsându-le prinse în discuție și am mers în cămăruța urâtă și sărăcăcioasă de la bloc. Îmi era foame. Fetele care locuiau împreună cu mine erau plecate acasă, în satul lor. Nu aveam nimic de mâncare. Bidonul în care țineam apa era gol. Era prea târziu să mai merg după apă. În seara aceea aș fi vrut să fiu la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
disperare, am început să plâng, nervii îmi cedau. Îi repetam mereu și mereu că nu știu nimic și că îl rog să mă lase în pace. I-am sugerat să meargă să discute cu cei care au reclamat. Îmi era foame, sete, aveam nevoie să ies din acea încăpere unde fumul de țigară înlocuise tot aerul. Mă durea spatele, capul și simțeam că explodez. Într-un târziu mi-a dat voie să părăsesc biroul după ce am dat ultima declarație, pe care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sarcina noastră, a celor din conducerea primăriei, era de a urmări cât și cum se fură. Trebuia, împreună cu Miliția, să luăm măsuri pentru a diminua sau stopa „furtul din avutul obștesc”. De multe ori ne făceam că nu știm nimic. Foamea era mare. Mulți se aprovizionau de la țară cu produse de strictă necesitate: de la părinți, rude sau cunoștințe. Complicitatea convenea tuturor. Șefii veneau, luau ce le trebuia și plecau. Aveau oamenii lor, care le umpleau Aro-urile cu cele necesare. Treceau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lumea se retrăgea spre cazare când mult așteptații mici au fost serviți. Ospătarul ne-a cerut să-i plătim nota pe loc motivând că este foarte târziu. Am achitat nota de plată destul de pipărată și ne am repezit morți de foame în micii care erau foarte mici, moi și aveau o culoare ciudată. Nu știu din ce erau făcuți, cred că din soia, dar nu erau comestibili. Ne-am ridicat de la masă mai flămânzi decât ne-am așezat. Am fi vrut
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
avem cu cine vorbi, am plecat pe jos spre gazdă. Ultimul autobuz se retrăsese de mult. Bucuria de a pleca acasă din concediu era cu mult mai mare decât cea pe care am avut-o atunci când am primit săptămâna liberă. Foamea de care sufereau majoritatea românilor pusese stăpânire și pe noi. NEPOTUL FOSTULUI AMBASADOR DIN B. După câteva săptămâni a fost instalat și noul secretar adjunct, un fost coleg de serviciu. Bărbatul era manierat și destul de prezentabil. Impresiona plăcut, mai ales
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
secția de miliție, avea sarcina să se ocupe de masa celor repartizați în secția de votare. Orele treceau în fugă, era mult de lucru și numai gândul la mâncare nu ne era. Totuși, după ce a trecut bine de ora trei, foamea își cerea drepturile. Din sfert în sfert de oră apărea sergentul Stănică și din ușă spunea: „ To-to-va-ră-șșșa se-se-cre-tară, peste cinci mi nununu-te e gata masa!”. Au trecut minute, ore și ore. S-a terminat votarea, s-au numărat voturile, s-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rasol, usturoi și mămăligă”, a spus milițianul mulțumit nevoie mare că și-a îndeplinit în cele din urmă misiunea. „-De ce a durat atât de mult?, am întrebat nedumerită și supărată. Și de ce trebuia să faceți cinci găini?” Între timp, foamea dispăruse și nu-mi doream decât să ajung la comună și să dorm. „-Câte una de fiecare”, a spus blonda cea grasă, privindu-mă mirată de 135 întrebare și de supărarea mea. „-Au fost bătrâne, mânca-le-ar hulpea de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-Au fost bătrâne, mânca-le-ar hulpea de orătănii” a spus cealaltă femeie, în timp ce așeza pe masă toate cele necesare. Am apucat o găină de un picior și am încercat să rup o bucățică de carne pentru a-mi potoli foamea. Am renunțat repede. Bucățica nu se lăsa ruptă. Cred că nici până dimineață nu erau fierte, așa de bătrâne erau acele găini. „-De-de ce-ce nu mâââ-n-câ-câ cați, m-a întrebat uimit milițeanul în timp ce trăgea cu dinții puternici dintr-un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să fie sporite. Producțiile creșteau, dar nu pe câmp, creșteau pe hârtie, iar poporul mânca ce rămânea după ce se trimitea la export cea mai mare parte. Nu mai rămânea nimic, decât cifrele umflate ce se raportau. Cifrele nu țineau de foame. Cozile erau din ce în ce mai mari, copiii din ce în ce mai flămânzi și mai slabi, iar oamenii cu fiecare zi mai triști, mai cenușii. Când deschideai televizorul, în puținele ore cât nu era curentul întrerupt, auzeai doar cântece patriotice despre Ceaușescu și despre partid, sau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ea: „Ce aveți în gențile alea tovarășa contabilă, pietre de moară?”. „Nuuuu, doar puțină brânză, o găină, niște ouă... trebuie să lași loc de bună-ziua pe oriunde mergi”. 180 Merg, am răspuns, încercând să-mi ascund bucuria, dar mai ales foamea! Mă simțeam bine în compania celor doi. Cel care conducea mașina, Cotoi, președintele de la Cooperație, avea o spinare flexibilă, ca la mâțe, și un talent înnăscut de a le face pe plac șefilor. Era atât de lunecos încât, deși toată lumea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rămas în sală. În scurt timp masa s-a umplut cu farfurii pline cu fripturi mari la grătar însoțite de cartofi prăjiți și de salată. Vinul e din partea casei, a spus șeful restaurantului, arătându ne eticheta unui vin mai vechi. Foamea ne-a făcut să uităm de elicoptere și de cei care veniseră împreună cu noi. Ne-am amintit de ei când am auzit vocea răgușită, de fumătoare înrăită a doctoriței, care striga: Cum adică nu mai aveți carne? Dar pentru ăia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mea cu friptura din care abia luasem o bucățică să gust. Cotoi, cel care era amantul doctoriței, a luat friptura sa neîncepută, și i-a dat-o doctoriței pentru a o împăca. Ia, te rog, friptura mea! Nu mi-e foame. 182 După ce i-a strecurat în buzunarul de la cojoc câteva sute de lei, mi-a adus friptura înapoi. Șeful de restaurant s-a făcut că nu vede nimic. A venit la masa noastră și a stat până am terminat de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
unde a făcut un ceai fierbinte și de acolo, cu trenul de la miezul nopții, am plecat spre oraș. A doua zi era sâmbătă, zi de audiențe, dar în semn de revoltă am hotărât să ne luăm două zile libere. CONGRESUL FOAMEI Anul 1989 presupunea două evenimente importante: Congresul Consiliilor Populare, la care trebuiau să participe toți primarii din țară și toți secretarii consiliilor județene și Congresul al XIV-lea al P.C.R. De pregătirea noastră în vederea participării la aceste evenimente se ocupa
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]