10,651 matches
-
demonstrând, prin modele neegalate până în zilele noastre, perspectivele mari și potențialul inepuizabil al fugii. În funcție de numărul temelor, o fugă poate fi simplă, dublă, triplă. Deasemenea o fugă poartă în titlu numărul de voci pentru care este compusă. Cele mai frecvente fugi sunt cele la trei și patru voci, iar mai rare sunt cele la două voci și cinci voci. Că structura, o fugă se împarte în două sau trei secțiuni: expoziție, divertisment și eventual repriză sau încheiere. Expoziția cuprinde trei elemente
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
dublă, triplă. Deasemenea o fugă poartă în titlu numărul de voci pentru care este compusă. Cele mai frecvente fugi sunt cele la trei și patru voci, iar mai rare sunt cele la două voci și cinci voci. Că structura, o fugă se împarte în două sau trei secțiuni: expoziție, divertisment și eventual repriză sau încheiere. Expoziția cuprinde trei elemente: "tema, contrasubiectul" și "interludiul". Tema de fugă trebuie să aibă un contur melodico-ritmic clar. Caracterul temei poate fi divers începând cu redarea
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
voci, iar mai rare sunt cele la două voci și cinci voci. Că structura, o fugă se împarte în două sau trei secțiuni: expoziție, divertisment și eventual repriză sau încheiere. Expoziția cuprinde trei elemente: "tema, contrasubiectul" și "interludiul". Tema de fugă trebuie să aibă un contur melodico-ritmic clar. Caracterul temei poate fi divers începând cu redarea unui lirism reținut mergând până la cea mai exuberanta sau dramatică expresie. Tema poate fi redusă că proporții de la 2-3 măsuri, sau mult mai amplă, până la
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
temei poate fi divers începând cu redarea unui lirism reținut mergând până la cea mai exuberanta sau dramatică expresie. Tema poate fi redusă că proporții de la 2-3 măsuri, sau mult mai amplă, până la 12-16 măsuri. Numeroși compozitori înainte de a elabora efectiv fugă, obișnuiesc să facă un studiu asupra posibilităților expresive și tehnice ale temei alese. Astfel se pot determina de la început, anumite coordonate ale formei și scriiturii polifone. O temă de fugă apare în două ipostaze: de subiect (este expusă pe tonica
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
amplă, până la 12-16 măsuri. Numeroși compozitori înainte de a elabora efectiv fugă, obișnuiesc să facă un studiu asupra posibilităților expresive și tehnice ale temei alese. Astfel se pot determina de la început, anumite coordonate ale formei și scriiturii polifone. O temă de fugă apare în două ipostaze: de subiect (este expusă pe tonica) și de raspuns (este prezentată la dominantă, subdominanta sau mai rar pe alta treaptă). O temă de fugă începe cu treaptă I, mai rar cu alte trepte. Sfârșitul poate coincide
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
de la început, anumite coordonate ale formei și scriiturii polifone. O temă de fugă apare în două ipostaze: de subiect (este expusă pe tonica) și de raspuns (este prezentată la dominantă, subdominanta sau mai rar pe alta treaptă). O temă de fugă începe cu treaptă I, mai rar cu alte trepte. Sfârșitul poate coincide cu începutul sau nu. Răspunsul este tema de fugă expusă de regulă pe dominantă sau subdominanta. De obicei, răspunsul, în cadrul expoziției, utilizează dominantă pentru a se respectă atât
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
pe tonica) și de raspuns (este prezentată la dominantă, subdominanta sau mai rar pe alta treaptă). O temă de fugă începe cu treaptă I, mai rar cu alte trepte. Sfârșitul poate coincide cu începutul sau nu. Răspunsul este tema de fugă expusă de regulă pe dominantă sau subdominanta. De obicei, răspunsul, în cadrul expoziției, utilizează dominantă pentru a se respectă atât unitatea tonala a expunerilor cât și legile fiziologice în relațiile dintre voci: altist-sopran, bas-tenor, tenor-altist. Relația intervalică dublă între tonica și
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
sau subdominanta. De obicei, răspunsul, în cadrul expoziției, utilizează dominantă pentru a se respectă atât unitatea tonala a expunerilor cât și legile fiziologice în relațiile dintre voci: altist-sopran, bas-tenor, tenor-altist. Relația intervalică dublă între tonica și dominantă, existența unor subiecte de fugă cu caracter modulator, ca și necesitatea de a menține unitatea tonala în cadrul expoziției a determinat existența a două categorii de răspunsuri: real și tonal. Răspunsul real înseamnă o prezentare exactă a subiectului la dominantă. Dacă subiectul începe cu treaptă a
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
expunerea subiectului sau a răspunsului. El este un contrapunct al oricărui profil melodic, ritmic și armonic; completează și reliefează tema pregătind apariția subiectului pentru a doua oară. Reguli în privința menținerii sau nu a contrasubiectelor nu există. De multe ori o fugă păstrează un contrasubiect în permanență, ceea ce poate da impresia unei fugi duble. Interludiul este o desfășurare muzicală, derivând din tema sau contrasubiect, sau având chiar un profil, propriu, indiferent de amploare și care are funcțiile: a) element contrastant între diferitele
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
profil melodic, ritmic și armonic; completează și reliefează tema pregătind apariția subiectului pentru a doua oară. Reguli în privința menținerii sau nu a contrasubiectelor nu există. De multe ori o fugă păstrează un contrasubiect în permanență, ceea ce poate da impresia unei fugi duble. Interludiul este o desfășurare muzicală, derivând din tema sau contrasubiect, sau având chiar un profil, propriu, indiferent de amploare și care are funcțiile: a) element contrastant între diferitele expuneri ale temei; b) element primordial în realizarea modulațiilor; Nu există
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
amploare și care are funcțiile: a) element contrastant între diferitele expuneri ale temei; b) element primordial în realizarea modulațiilor; Nu există reguli în privința interludiului, acesta trebuie analizat în funcție de rolul pe care i l-a dat compozitorul. Pentru că o expoziție de fugă să poată fi considerată completă trebuie să conțină în primul rând prezentarea temei la toate vocile. O expoziție de fugă nu se poate încheia - din punct de vedere armonic - pe tonica. Uneori, la sfârșitul expoziției există acel interludiu cu rolul
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
există reguli în privința interludiului, acesta trebuie analizat în funcție de rolul pe care i l-a dat compozitorul. Pentru că o expoziție de fugă să poată fi considerată completă trebuie să conțină în primul rând prezentarea temei la toate vocile. O expoziție de fugă nu se poate încheia - din punct de vedere armonic - pe tonica. Uneori, la sfârșitul expoziției există acel interludiu cu rolul de legătură tonala cu divertismentul. Contraexpoziția conține o intrare în minus față de numărul celor din expoziție. Contraexpoziția trebuie să conțină
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
Contraexpoziția trebuie să conțină doar trei intrări. Tonalitatea de bază se menține și în expoziție cel puțin pentru prima pereche tematica subiect-răspuns. Contraexpoziția recurge la o inversare a modului de expunere a temei între voci. Divertismentul este o diviziune a fugii, apărând elemente contrastante față de expoziție, atât în ceea ce privește planul tonal, intrările tematice și uneori prelucrări tematice. Nu de puține ori, divertismentul începe cu tonalitatea de bază, desi sfârșitul expoziției a fost marcat printr-o modulație. Structura divertismentului se apropie de cea
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
divertismentului se folosesc mijloace de expresie specifice muzicii polifone cum ar fi: imitațiile stricte și libere, augmentarea și diminuarea valorilor, mișcarea contrarie a vocilor și oprirea temporară a vocilor. În divertisment nu pot să mai apară teme noi, decât în fugile duble sau triple. În cazul în care fugă este alcătuită doar din două secțiuni expoziție și divertisment, ultima fază a divertismentului trebuie să pregătească fie "coda", fie o "cadența perfectă" în tonalitatea de bază care să încheie. Repriză reprezintă de
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
polifone cum ar fi: imitațiile stricte și libere, augmentarea și diminuarea valorilor, mișcarea contrarie a vocilor și oprirea temporară a vocilor. În divertisment nu pot să mai apară teme noi, decât în fugile duble sau triple. În cazul în care fugă este alcătuită doar din două secțiuni expoziție și divertisment, ultima fază a divertismentului trebuie să pregătească fie "coda", fie o "cadența perfectă" în tonalitatea de bază care să încheie. Repriză reprezintă de cele mai multe ori, o culminație expresiva și dinamica a
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
este alcătuită doar din două secțiuni expoziție și divertisment, ultima fază a divertismentului trebuie să pregătească fie "coda", fie o "cadența perfectă" în tonalitatea de bază care să încheie. Repriză reprezintă de cele mai multe ori, o culminație expresiva și dinamica a fugii. Aceasta poate începe cu un răspuns la subdominanta, după care urmeaza subiectul expus pe tonica. Aceast inflexiune spre subdominanta din încheierea fugii, este proprie și altor forme ale Barocului, de exemplu invențiunea, si s-a menținut în sonata clasică pentru
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
în tonalitatea de bază care să încheie. Repriză reprezintă de cele mai multe ori, o culminație expresiva și dinamica a fugii. Aceasta poate începe cu un răspuns la subdominanta, după care urmeaza subiectul expus pe tonica. Aceast inflexiune spre subdominanta din încheierea fugii, este proprie și altor forme ale Barocului, de exemplu invențiunea, si s-a menținut în sonata clasică pentru a marca încheierea sau coda. Această secțiune reprezintă uneori o culminație a desfășurării muzicale. Din această cauză, tema este de multe ori
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
si este caracteristic scrisă în conformitate cu reguli predefinite, rămânând că în părțile de sfârșit să se aloce mai multă libertate compozitorului, deși o structură tonala logică este de obicei urmărite, iar ,intrările” ulterioare ale subiectului, oriunde s-ar manifestă acestea pe parcursul fugii, repeta în același timp materialul acompaniator. Diversele ,intrări” ale subiectului pot sau nu să fie separate de către episoade. Ceea ce urmează este o diagramă care ne arată o formă tipică de fugă alături de o detaliată explicație a procesului implicat creației acestei
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
ulterioare ale subiectului, oriunde s-ar manifestă acestea pe parcursul fugii, repeta în același timp materialul acompaniator. Diversele ,intrări” ale subiectului pot sau nu să fie separate de către episoade. Ceea ce urmează este o diagramă care ne arată o formă tipică de fugă alături de o detaliată explicație a procesului implicat creației acestei structure, însoțită de exemple. Sometimes counter-expositions or the middle entries take place în "stretto," whereby one voice responds with the subject/answer before the first voice hâș completed its entry of
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
la El Páramo, a avut o serie de înfruntări cu un grup de căutători de aur, veniți din zona chiliană a Țării de Foc. Aceștia se instalaseră în apropierea coloniei Beta. Românul, împreună cu doi camarazi, îi atacă punându-i pe fugă cu focuri de armă. Fugarii se retrag în Chile, la Punta Arenas (coloniile lui Popper se aflau pe teritoriul argentinian), unde se plâng de Popper că ar fi un despot crud. Pe 9 august 1888 are loc o manifestație publică
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
puterii militare: el avansează în primul flanc cai pe care se aflau manechine deghizate în soldați, procedând la fel ca regele dac Decebal în timpul războaielor cu romanii, după ce chilienii își irosesc muniția contra acestor manechine, sunt atacați și punși pe fugă. Acest succes militar îi conferă lui Popper un prestigiu ireal. Începând cu bătălia de la colonia Beta, Chile a renunțat la șicanele de frontieră pe teritoriul argentinean. Cu tot succesul lui Popper în aceste ostilități, societatea pe care o reprezenta a
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
întors la 180 de grade și și-a rechemat trupele, ceea ce a provocat furia patrioților italieni. El l-a numit pe șef al guvernului, dar acesta a fost asasinat la 15 noiembrie, ceea ce a dat frâu liber răscoalei, soldată cu fuga Papei și cu proclamarea . La 12 decembrie 1848, Giuseppe Garibaldi a pătruns în Roma, deși legiunea sa de voluntari a sfârșit prin a staționa la Rieti. Garibaldi s-a implicat politic la 21 ianuarie 1849, fiind ales în adunarea constituantă
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
fost în stare să organizeze un contraatac, câteva mii de moldoveni călare hărțuindu-le retragerea, recapturând prada și luând prizonieri. Atingând Prutul la Cernăuți, fugarii au trecut râul în grabă fără nicio intenție de a se regrupa, pentru a continua fuga prin Codrii Plonini și apoi prin Pocuția în direcția Stanislau și Liov. Așteptându-se la a pierde jumătate din armată în acest conflict, Ștefan a rămas și el surprins când a devenit clar că pierderile sale militare au fost minime
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
Îi obligă pe soldați să scrie pe scuturi numele lor și ale centurionilor, pentru a-i deosebi pe cei viteji de cei lași. Lupta s-a produs tot la Tapae , învingându-i pe daci. Decebal, pentru că nu putea scăpa cu fuga, s-a trântit la pământ, prefăcându-se mort, fugind în timpul nopții. Temându-se ca romanii să nu ajungă în capitala sa, a poruncit să fie tăiați copaci și puse arme pe trunchiuri, ca romanii să creadă că sunt soldați daci
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
sportiv tradițional românesc. Jocul de oină era răspândit pe întreg cuprinsul țării, având un număr mare de denumiri și variante: în Banat i se spunea „lopta mică” sau „pila”, în Transilvania „de-a lunga” sau „lopta lungă”, în zona Sibiului „fuga”,în Muntenia și în Moldova „hoina” și apoi oina, în Maramureș „ojerul” sau „oirul”, în Dobrogea „de-a lunga” etc. În unele părți oina se juca și de către fete, sub numele de „oiniță”.Este asemănător cu jocuri sportive comune altor
Oină () [Corola-website/Science/303596_a_304925]