11,250 matches
-
o altă patrulă. Soldații mergeau adunați în jurul unui singur om, pe care-l aduceau la Hideyoshi. — Un țăran din Ogurusu, Chobei spune că a găsit capul Seniorului Mitsuhide. Datina cerea ca inspectarea capului unui general inamic să se desfășoare cu gravitate și etichetă, iar Hideyoshi ordonă să i se instaleze scaunul de campanie în fața templului principal. Nu peste mult, se așeză împreună cu ceilalți generali și privi, în tăcere, capul lui Mitsuhide. După aceea, capul fu expus pe ruinele Templului Honno. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Castelului Kitanosho, oamenii din regiune au înțeles ce le rezerva viitorul și i s-au predat lui Hideyoshi. Acesta a intrat în Castelul Oyama fără luptă. Dar, cu cât câștigau armatele lui mai multe victorii, cu atât le prevenea despre gravitatea situației și le avertiza împotriva slăbirii disciplinei militare. Scopul lui era acela de a-i răpune pe îndârjiții războinici ai clanului Shibata și ai aliaților acestuia, odată pentru totdeauna. Sassa Narimasa, din castelul Toyama, era unul dintre acești războinici. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chip. Dânsul e Luca. Franțuzul se bucură de acest lucru. - Trece tot ce-am scris pe numele lui, se hotărî Emil. Tot. Redactorul înlemni, dar când află că tocmai pula lui Cioran stă în joc, își dădu seama instantaneu de gravitatea situației. Transpirat, tremurând, scoase pana din călimară și semnă actul care îl făcea din acea clipă pe Luca Dinulescu autorul tuturor scrierilor lui Cioran. Dinulescu jubila. Cioran semnă. - Du-tei-n pula mea, Ciorane, zise apoi Luca bucuros, cu un accent țigănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
suflet, în trupul meu până mai ieri aproape curat? Ce e moartea asta care cuprinde sufletele tuturor celor vii, trăgându-le în negura neființei? Și care gest nepriceput și al cui anume a putut naște un calvar de o asemenea gravitate precum ivirea conștiinței supreme? Arătați-mi-l, ca să-l sfâșii, așa cum mi-a sfâșiat și el mie viața de acum, cu cine știe câte mii de ani în urmă. Ce Hermes Trismegistus necugetat a fost și din care timp a venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Bradamanta, de la care, dacă-i afla numele și obârșia --se temea că n-avea nimic bun de așteptat. Judecând-o după propria-i josnicie și, știind câte făcuse, se temea să nu se aleagă cu ceea ce merita. Bradamanta, cu toată gravitatea momentului prin care trecea armata sa, nu s-a putut îndura să-și lase iubitul în captivitate și a hotărât să ducă mai întâi la capăt expediția în care pornise. Călăuzită de Pinabel, a ajuns într-o pădure în mijlocul căreia
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
abitir. * Am împins ușile batante și am pătruns clătinându-mă în lumina tremurătoare a holului lambrisat cu lemn de tec. Oameni în uniforme stăteau nemișcați, ca niște santinele la posturile lor. Mi-am aruncat cheia pe tejgheaua recepției, înclinând cu gravitate din cap. Eram suficient de făcut ca să nu mai fiu în stare să-mi dau seama dacă ei își puteau da seama că sunt mangă. I-o fi deranjând? Cu siguranță că eram prea beat ca să-mi mai pese. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Street. — Mda. Se încruntă și mai luă un strop de whisky. Tu și ea. Sper că nu formați deja un cuplu. Am simțit că forța de gravitație a crescut brusc, așa cum crescuse presiunea atmosferică în ultima vreme. Am simțit că gravitatea tocmai a încheiat o înțelegere cu stihiile. Îmi strivea obrajii și inima, cum, de altfel, strivea toată plevușca, toate gângăniile insignifiante din păturile inferioare ale atmosferei. M-am supus instinctului. Am spus: — Nu. S-a terminat. I-am dat papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alt pat, îmbrăcată cu mătase de un verde țipător - mătasea oamenilor, nu a viermilor, părând umedă, cu pete lucioase, ca morganicele băltoace de pe macadamul fierbinte - era toată înveșmântată în regalitatea capotului. Nu mi-a aruncat nici o privire, Vron. Pătrunsă de gravitatea momentului, se adresă oglinzii mari de pe peretele din față. În opinia mea, imperfecta oglindă nu oferea decât o imagine cenușie a norișorilor învolburați. Dar pentru Vron oglinda nu făcea altceva decât să înrămeze materialul ei brut. — Depinde de carte, John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a trăit - de la bunic, dornici amândoi să scoată din mine un caligraf cu mult mai presus decât fuseseră ei, la vremea lor. Am avut dascăli severi, caracter ce mi s-a imprimat și mie. Numai tratând lucrurile cu maximum de gravitate reușești să obții o nouă calitate și o poziție dominantă pe un anumit teritoriu. Sunt cel mai bun caligraf din cetate, dovada sigură a acestei afirmații fiind faptul că tratatele de pace cu cetatea vecină - mă refer la cele șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
depărtare a putere discreționară. Dețin monopolul absolut în domeniu și controlează cu strictețe spațiul, dar până la a sancționa drastic orice fel de abatere așa cum înțeleg ei s-o facă... cam așa stau lucrurile... Angir nu spuse nimic începând să perceapă gravitatea spuselor căpitanului. - Întreaga Federație nu e altceva decât o blestemată de închisoare, izbucni brusc bătrânul, atrăgând atenția tuturor. Înfruntă rând pe rând privirile aruncate asupra lui continuând apoi mai liniștit: - Înțelegi acum că o să trebuiască să le dăm o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
nu primea cu inimă bună cuvintele dure dar adevărate ale Sfântului Ioan. E drept că aparenta dulceață a păcatului nu îți arată la început și fața ei cea amară și neagră. E trist totuși că de cele mai multe ori noi conștientizăm gravitatea păcatului, precum Irod, totuși mutăm gândul conștiinței, ne îndulcim în continuare în fărădelege și refuzăm rânduiala, pacea și Bucuria cea adevărată care este Hristos. Îndemnat de Irodiada, care plină de mânie, voia săl ucidă dar nu putea, Irod a poruncit
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
vă rului meu, boemul familiei. Stăteam amândoi la o masă de lemn scoasă în curte, într-un sat bănă țean unde venisem în vacanță. Deși cu nouă ani mai mare ca mine, nu mă lua în râs când discutam cu gravitate despre, aproape literalmente, câte-n lună și-n stele: nemurire, Dumnezeu, univers, dra goste... În acea noapte aveam să vorbim până s-a revărsat de ziuă. Eu îi povesteam marea mea desco perire din acel an, anume ideea că nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
format din copii de școală. Stăteau adunați în preajma unei vitrine și din mij locul lor se auzea o voce feminină, automată și profesională. Dar, curios, nu se vedea nici o ghidă! Și mai ciudat: copiii ascultau explicațiile cu o neaș teptată gravitate. M-am apropiat de ei. La-nceput am crezut că vorbește chiar unul dintre copii, deși vocea era de femeie matură. Dar în cele din urmă am văzut-o și-am încremenit. Cum s-o descriu? N-am mai întâlnit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
individ c-un propriu centru de gravitație. ["TOT CE ARE UN SINGUR PUNCT DE GRAVITAȚIE E UN INDIVID"] 2255 Orice obiect care are un singur punct de gravitație e un individ și are o direcție universală* de mișcare. Punctul de gravitate se mută după puterea ce lucrează de dinafară. Poziția lui se coadaptează mediului. Tot ce are un singur punct de gravitație e un individ capabil a transmite orice mișcare în orice direcție. La eter fiece atom e un individ care
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
barele de protecție și la radiator, strivite toate. Preț de mai multe minute, am privit în gol acea mașină distrusă, reasamblându-i identitatea. Întâmplări îngrozitoare mi se rostogoleau prin minte pe roțile ei dezumflate. Ceea ce mă surprindea cel mai mult era gravitatea stricăciunilor. În cursul accidentului, capota zburase peste compartimentul motorului, ascunzându-mi adevărata dimensiune a coliziunii. Atât roțile din față, cât și motorul fuseseră împinse în habitaclul șoferului, îndoind podeaua. Sângele încă mai păta capota, serpentine de dantelărie neagră duceau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la sfîrșitul lui Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței” sau „fără de scufie” sînt expresii ale scindării tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se vede nevoit să constate că „Timpul pare a fi lucrat stăruitor pentru gloria urmuziană: jocul grefierului (grav ca orice joc) a căpătat o neașteptată validitate datorită mersului literaturii lumii — aducînd în apoteoză cununa de «clasic» unei fantome”. El amendează gravitatea „lipsită de umor” a comentatorilor mai noi („nobilă amăgire”) și ignorarea „umorului voluntar din care opera se născuse” (ipoteză bazată pe mărturisirile surorii scriitorului, Eliza Demetrescu-Buzău). Recunoscînd că, în ce privește interpretarea textelor lui Urmuz, „nimeni nu are materialul suficient pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
isprava, cu chimirul doldora de bani agonisiți cu trudă și chibzuință, negustor mare, nu glumă, om de vază la el în sat, al cărui nume urma să-l poarte acest al doilea fiu al său. Ardeleanul îl ascultă plin de gravitate, fără ca nici măcar să clipească. No, că așa-i bine!... încuviință el cu satisfacție la sfârșit, dând energic din cap, apoi luă cele două damigene și dispăru cu ele în gârliciul de sub cerdacul casei, de unde reveni într-un târziu cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de data aceasta întorcându-le pe dos și cercetându-le cu de-amănuntul, să vadă dacă nu erau rupte cumva. Discuțiile și râsetele încetară și, în liniștea care se făcu în spațiosul hol, vocea poetului izbucni încărcată de o poznașă gravitate. Măi, am dat-o naibii! Am pățit ca Păcală. Mi-am uitat stihuitorul acasă!... Dar nu-i nimic, o scoatem noi la capăt... Ia ascultați aici, măi, și dacă nu v-o plăcea, să nu-mi dați nici un gologan! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spuse că nu era nevoie. Victor se îndreptă din șale, dar nu plecă. Mi-a fost dor de tine, Felicia, îi mărturisi cu glas șoptit, ca să nu-l audă decât ea și simți, în acea clipă, intens, toată greutatea și gravitatea acestei declarații, care echivala cu un adevărat legământ Chiar așa, domnule Einstein?... zâmbi fata, amuzată și flatată. Vorbești serios? Serios! întări Victor, pe un ton cât se poate de firesc. Umbrele serii începuseră să cuprindă salonul de spital și cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Într-o bună zi. Cu zece ani mai mare ca ea, el fusese gata să izbucnească Într-un hohot de rîs. Apoi se uitase mai bine la obrăjorul care se Întindea spre el, atît de sensibil și de mîndru, la gravitatea care se putea citi În ochii mari și verzi care deveneau atît de iute furtunoși. Ar fi putut spune că o considera surioara lui mai mică, Însă facilitatea răspunsului, dar și a modului de eschivare, nu erau tocmai ce aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Aude. - La prietena ei, Juliette de Kersaint. - Dacă familia ta ar putea să aibă grijă de ea cîtva timp, pe continent, cred că ar fi mai bine pentru ea, nu crezi? Lăsînd pe dată ochii-n jos, Chantal Încuviință cu gravitate. Marie trecu atunci la atac foarte direct. - L-ai văzut pe Yves pe faleză cînd erai cu Nicolas. Soția doctorului nu se clinti nici măcar un milimetru. - Dacă erai sigură de faptul că e nevinovat, l-ai fi apărat. Chantal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de limpede citea acolo sentimentele pe care le avea pentru ea, căci nu ascundea nimic. - Ceea ce ți-am spus atunci, cînd eram blocați... - O, fii liniștit, am uitat deja... - Eu nu. Rostise aceste două cuvinte ca afirmarea unei certitudini. Cu gravitate, dar și cu o anume detașare. Îi zîmbi cu blîndețe, apoi se Întoarse liniștit să plece. Urcară stîncile În tăcere, pînă sus, la faleză. El Îi Întinse mîna ca s-o ajute la ultima parte a urcușului. Ea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apropiase de mama lui, care se rezemă de el. Yvonne Îi privi o clipă, o crispare de suferință trecu fugar peste chipul ei, se răsuci apoi pe călcîie și se Întoarse În prag. Vocea ei făcu să se simtă o gravitate, o sfîrșeală neobișnuită cînd i se adresă lui Gwen: - E În afară de orice discuție ca acest lucru să se afle. Și exclus să păstrați copilul, adăugă ea adresîndu-i-se lui Ronan. Ușa se Închise În urma ei. Gwen Își venise În fire, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
devină pur și simplu ceea ce el proiecta asupra ei, dar, deși se străduia, fu surprinsă de blîndețea propriului glas. - Ryan, pot Înțelege ura pe care ai nutrit-o Împotriva acelora care erau răspunzători de moartea soției tale... O Întrerupse cu gravitate, fără a Înceta s-o privească. - I-am pierdut mereu pe cei pe care i-am iubit... Iar treizeci și cinci de ani de pușcărie au făcut din mine... Un nebun, desigur, o fiară care n-a mai găsit forța să supraviețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]