10,698 matches
-
proaste, însă interacțiunile predominante trebuie să fie pozitive. Nu uitați însă că numai adoptând o atitudine pozitivă nu veți deveni un bun manager, întrucât, dacă faceți acest lucru într-un moment nepotrivit și într-un mod nepotrivit sau cu frecvența greșită, cu siguranță veți fi ineficient în relațiile cu ceilalți. În schimb, cu siguranță nu puteți fi cel mai eficient manager dacă nu sunteți o persoană care întărește pozitiv. Relațiile sunt piatra de temelie pe care se sprijină recompensele și recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
performanța remarcabilă, iar cel mai mic număr, 1 sau 0, performanța cea mai slabă. Fiecare angajat trebuie să-și găsească locul undeva pe această scală. Pentru aceasta se folosesc o serie de tehnici. Una care este foarte populară, dar total greșită presupune evaluarea unui număr de factori de performanță pe aceeași scală, apoi se adună toate cifrele și se împarte la numărul de factori luați în considerare. Aceasta dă ne obicei un număr cu virgulă (3,17, de exemplu), pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
de echitate, trebuie să le verificați. Cu toate acestea, dacă încurajați plângerile, veți primi mai multe. De exemplu, dacă îi cereți cuiva să facă un lucru și vă spune „Ce am să primesc pentru asta?”, știți că ați încurajat comportamentul greșit. Dacă cineva se plânge de ceea ce primește altcineva și dumneavoastră încurajați acest lucru, învățați oamenii să fie invidioși. Când un angajat se plânge în legătură cu ceea ce primește un altul, primul dumneavoastră răspuns ar trebui să fie: „Vrei ceea ce primește el?”. S-
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
citit cartea, stă în fabrică tot timpul! Îți dai seama pe unde a umblat după fumul care rămâne în urma sa. Pe unde merge, lansează câte o bombă”. Nu avem nevoie este de mai mulți manageri care întărească la întâmplare comportamente greșite ori să împartă neglijent pedepse. Potențiala problemă a managementului la întâmplare este că majoritatea directorilor generali și a managerilor nu știu ce urmăresc când părăsesc birourile și merg prin fabrică sau prin birouri. Eu numesc uneori această formă de „management la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
de cercetare și dezvoltare al unei companii de telecomunicații din partea de sud-vest a SUA avea mari probleme. Departamentul său ratase de câteva ori data de lansare a unor produse importante. Această criză a fost provocată de o serie de livrări greșite anterioare programării sale. Nu conta. Această companie a fost recent achiziționată de o firmă mai mare, cu capacități similare, iar președintele acesteia a amenințat că desființează departamentul, iar activitatea acestuia va fi preluată de noua companie-mamă dacă se mai ratează
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
unde îndoiala însăși nu are nici un rost. De vreme ce în toate împrejurările, cu excepții rare și nefericite, întrebarea dacă cineva are mîini nu apare, deoarece faptul de a avea mîini este starea normală, afirmația știu că am mîini presupune o folosire greșită a lui știu. Se poate constata că acest principiu corespunde palierului competenței elocuționale a lui Eugen Coșeriu, care cuprinde norme ale vorbirii în general și care exclude în general propozițiile ce ar conține informații despre normalitatea lucrurilor. Wittgenstein crede că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
-și îmbogăți posibilitățile de expresie, identificînd chiar, de multe ori, evoluția cunoașterii cu modificările limbii. Se poate naște în acest context predispoziția de a accepta noutăți lingvistice neîntemeiate, de a adera, din frivolitate, chiar la aspecte specifice semidocților (precum accentuarea greșită a cuvîn-tului prevedere [prevédere] sau pronunția neromânească [sunt]). Ca factor formativ, conștiința lingvistică se manifestă la nivel individual din direcția socialului, în sensul că integrarea în societate presupune o anumită orientare a factorilor mentali interpretativi și de raportare la sine
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
caz o îndepărtare decisivă de orientarea postbelică a politicii externe de la Bonn (Maull, 1995; Maull, 2000). Meiers identifică beneficiile unei astfel de strategii, observând că, "atunci când Germania urmează o politică mai fermă, ridică suspiciuni printre aliați. Pentru a împiedica interpretările greșite ... [Germania este capabilă să] își urmărească politicile ... în cadrul euro-atlantic" (Meiers, 1995, pp. 96-97). În plus, statutul de putere civilă al Germaniei i-a oferit o garanție continuă a securității, și a limitat cheltuielile financiare și costurile umane asociate cu implicarea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cultura politicii externe" (Tewes, 1998, p. 130; vezi și Letourneau și Rakel, 1997, pp. 122-125). O analiză liberală a politicii externe germane după Războiul Rece sugerează că accentul asupra identității distincte a Germaniei ca actor nu este pus în totalitate greșit. Cu toate acestea, el trebuie să fie elaborat și rafinat. Angajamentul Germaniei față de multilateralism nu este un reflex politic pasiv moștenit din perioada postbelică. În schimb, Germania a jucat un rol activ și reflexiv în ajustarea regulilor și procedurilor prin
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din recul și este produsul unei serii de opțiuni strategice făcute de SUA după sfârșitul Războiului Rece. Johnson nu este neapărat un revizionist care crede că tot ceea ce au făcut SUA în plan internațional după 1945 este în mod fundamental greșit. Mai curând, autorul consideră că Războiul Rece a distorsionat procesul de luare a deciziilor de politică externă și că America are nevoie să-și redobândească simțul perspectivei în politica externă din lumea post-Război Rece. Dacă reușește acest lucru, atunci s-
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în mod voluntar schimbarea culturală. Întrucât acest spațiu critic este permisiv, învățarea eșuată reprezintă o posibilitate sistematică, iar acest lucru poate bloca ritmul general al progresului istoric. Cu toate acestea, există presiuni sistemice considerabile pentru ca statele aflate pe drumul învățării greșite să adopte transformarea identității lor. În cazul SUA, acest lucru poate lua forma efectelor de recul și supraextindere, generate de încercarea de menținere a hegemoniei militare globale. Atât timp cât acest recul nu duce la un colaps general al sistemului internațional, actorului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
spui că nu poți respira de acești îngeri bastarzi. Ei bine asta înseamnă a privi un lucru dintr-un singur unghi. Însă dacă te raportezi la ambele realități în cunoștința tuturor factorilor vei realiza că prima afirmație a fost total greșită. Aceste fapturi sunt foc și gheață, lumină și întuneric în același vlăstar. Fiecare fibră a lor poartă semințele sentimentelor ce au să le călăuzească viața. Nevoia de a iubi, de a urî, de a invidia, de a asculta, de a
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Alo? Fiecare pentru el și Dumnezeu pentru toți! Se auzi o voce artificial de languroasă care continuă: Tărgul va fi gata cănd ești și tu gata. Acum! Vino! Aici, de jos în sus: Pentru ca cititorul să nu atribuie un chip greșit acestor două personaje ce îi păndesc atăt pe cei din poveste căt și pe el, îl rog să își imagineze într-un mod facil Moartea ca fiind un fuior de fum gri iar Răul ca unul roșul. Răutatea nu se
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
știința, din libertatea schimbului apare economia, din libertatea de participare apare democrația, din libertatea de asociere apar întreprinderile, partidele sau sindicatele, din libertatea individului apare familia. Libertatea persoanei nu este posibilă decât prin existența și respectarea regulilor (legilor, normelor), este greșită opinia că legile îngrădesc, prin interdicții, acțiunea liberă. Legile, deși reglementează condițiile de acțiune, restrângându-le, fac posibilă libertatea în interiorul acestui cadru. Libertatea absolută înseamnă solitudinea absolută, eliberarea de ceilalți și de relațiile cu aceștia, are ca rezultat faptul că
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
el să mă lase să lucrez singur pe textul german, pentru a-i prezenta o O VIAȚĂ DE EROU? 79 versiune pe care să o poată apoi comenta și revizui, dar el mă presa inexorabil; chiar dacă intervențiile lui erau uneori greșite și exasperante, se putea învăța ceva din acest demers și el transmitea o idee cu privire la preocuparea fanatică a lui Wittgenstein pentru exactitate și stil.“101 Brian McGuiness, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători contemporani ai vieții și gândirii lui Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
siguranță înseamnă, în esență, că este imposibil din punct de vedere fizic să mi se întâmple anumite lucruri și de aceea este un nonsens să spun că sunt în siguranță, orice s-ar întâmpla. Din nou, aceasta este o folosire greșită a cuvântului «sigur», așa cum celălalt exemplu era o folosire greșită a cuvântului «existență» sau «uimire». Aș vrea să vă fac să înțelegeți că o anumită folosire greșită, caracteristică, a limbajului nostru se regăsește în toate expresiile etice și religioase.“ (L.
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vedere fizic să mi se întâmple anumite lucruri și de aceea este un nonsens să spun că sunt în siguranță, orice s-ar întâmpla. Din nou, aceasta este o folosire greșită a cuvântului «sigur», așa cum celălalt exemplu era o folosire greșită a cuvântului «existență» sau «uimire». Aș vrea să vă fac să înțelegeți că o anumită folosire greșită, caracteristică, a limbajului nostru se regăsește în toate expresiile etice și religioase.“ (L. Wittgenstein, „O conferință despre etică“, traducere de C. Partenie, în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sunt în siguranță, orice s-ar întâmpla. Din nou, aceasta este o folosire greșită a cuvântului «sigur», așa cum celălalt exemplu era o folosire greșită a cuvântului «existență» sau «uimire». Aș vrea să vă fac să înțelegeți că o anumită folosire greșită, caracteristică, a limbajului nostru se regăsește în toate expresiile etice și religioase.“ (L. Wittgenstein, „O conferință despre etică“, traducere de C. Partenie, în (ed.) M. Flonta, Filozoful Rege?, Humanitas, București, 1992, p. 51.) 70 P. Engelmann, Ludwig Wittgenstein. Briefe unde
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cum arăta încă Socrate, că ele rețin ceea ce este general, lăsând la o parte diferențele individuale. O mai bună percepere a folosirii expresiilor limbajului conduce la concluzia că o asemenea înțelegere a naturii noțiunilor, chiar dacă nu este pur și simplu greșită, reprezintă o simplificare. Ea reține unele cazuri de folosire a cuvintelor și trece cu vederea altele, cel puțin la fel de răspândite și de importante. „Să presupunem că vedeți oameni jucându-se cu o minge. Iar după ce ați văzut de o sută
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în anumite cazuri. În mod asemănător stau lucrurile cu definiția numărului. Metoda de a da o definiție a unui cuvânt și de a trece apoi la alte instanțe ale aplicării lui, care au foarte puțin în comun, este o metodă greșită. Putem observa legături între anumite cazuri, dar asta este tot. Prin urmare, a da exemple de folosire nu este o metodă de mâna a doua pentru a restitui semnificația unui cuvânt.“48 La reflecții asemănătoare vom fi conduși dacă vom
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o fac filozofii. Numai cel care se întreabă ce este timpul în genere va fi tentat să fie indus în eroare de analogii ca aceea între curgerea unui râu și „curgerea timpului“. „«Timpul», ca un substantiv, este ceva teribil de greșită Discuția despre «curgerea timpului» arată cum iau naștere problemele filozofice. Dificultățile filozofice sunt cauzate de faptul că nu folosim limbajul în mod practic, ci, privind spre el, îl extindem. Alcătuim propoziții și apoi ne întrebăm 224 GÂNDITORUL SINGURATIC ce pot
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a sistematiza regulile folosirii expresiilor, de a privilegia unele folosiri și de a uita de altele. Ei nu țin seama îndeajuns de folosirea fluidă a multor cuvinte și sunt astfel induși în eroare de unele analogii, enunțând regulile în mod greșit.54 Nu de puține ori, problemele filozofice și acele impasuri ale gândirii care li se asociază iau naștere din cauza incapacității de a distinge între reguli gramaticale și enunțuri despre fapte.55 Astfel, dacă enunțuri ale antinomiilor kantiene ale rațiunii ca
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
slogan riscă să fie înțeles drept o teză generală. Cu toate acestea, în munca filozofică nu ne putem lipsi de slogane. „Uneori sloganul este ridiculizat, alteori susținut; în ambele cazuri, după părerea lui (a lui Wittgenstein - n.m., M.F.), în mod greșit. Dacă facem filozofie este firesc că trebuie să ajungem la anumite genuri de pași, care sunt recomandabili. Cercetările filozofice sunt obositoare, grele și scapă memoriei. Sloganele sunt ușoare și se înfig în memorie.“ Orice cercetare filozofică autentică privește o situație
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sale oferă, pe mari întinderi, descrieri ale unor situații asemănătoare celor din viața comună și ale folosirii expresiilor limbajului în asemenea situații. Este ceea ce a putut să-i creeze până și unui spirit de talia lui Russell impresia cu totul greșită că cel pe care l-a cunoscut în tinerețe drept un gânditor strălucit și independent s-ar fi „înjosit“ acum în fața gândirii comune. Poate că Russell și alți filozofi, care au putut avea impresia că însemnările lui Wittgenstein nu sunt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
important ori de câte ori reușim să facem un pas cât de mic în această direcție. Îndemnul lui Wittgenstein „Nu gândi, ci privește!“17 poate fi înțeles astfel: nu te lăsa dominat de obișnuințe ale gândirii, explorează alternative! Filozofia merge pe o cale greșită atunci când, inspirată de idealul științei, își propune să depășească aparențele, să dezvăluie ceva ascuns, să formuleze principii care unifică și explică ceea ce este particular și contingent. Pentru a înțelege cum funcționează limbajul și gândirea noastră nu avem nevoie să cercetăm
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]