11,805 matches
-
sus este voința o voință puternică, nemărginită. E de ajuns să-mi închipui ceva și acel lucru se materializează. Când am văzut că în înalturile cerului pot să scot din mine cele mai pure sunete de clopot, nu m-am mirat deloc, mi-am spus cu glas tare că e firesc pentru o persoană ca mine, că mi se cuvine cu prisosință. Revenit pe pământ mă gândeam că gândirea e bună totuși la ceva, chiar dacă nu tot ce se naște din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
atent cu privirea, Mariana nu-și dă seama, vorbește puțin, pe un ton egal, dar eu nu aud nimic. Patroana e o femeie frumoasă și atrăgătoare, n-o slăbesc din priviri și ea se bucură parcă în sinea ei. Se miră cum de Mariana nu vede, nu înțelege nimic. Ajunși în dreptul catedralei, îmi dau seama că nu l-am văzut bine pe bărbatul ce o însoțea. În timp ce Mariana vorbește neutru despre soțul ei, fără inflexiuni în glas și fără emoții, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
prelung, avertisment adus cu modestie și pentru alți amatori de profanare a "frumuseților naturii". Îndată ce inflorescența trandafirilor atingea apogeul, paza de zi nu era de ajuns și atunci domnul A devenea și un conștiincios paznic de noapte, încât nu te mirai auzind cuvinte blânde ca acestea: Măgarule, de ce te uiți la trandafiri?! Vrei să-i rupi, nu-i așa?! Lasă, că o să vorbesc eu cu taică-tu sau el te-a trimis să-i distrugi?! Asta se întâmpla, uneori, și după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
e cald, aici e răcoare, iarna însă e frig...Mănâncă, bea un pahar de vin, e rece, a adăugat invariabil. Dacă ai venit, rămâi până mâine. Eu sunt singură, bine că am unde să stau. O priveam drept în ochi, mirat ca un copil, și parcă în urechi îmi răsunau doar frânturi de cuvinte... Mă duc în oraș să mă plimb, am spus într-un târziu, dezmeticindu-mă. Îmi plac orașele de câmpie întinsă, nu mă obosesc. În cele de munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lua toți banii, îi spusese chiar ea odată. Avea apoi și doi copii mari, care cereau și ei bani. Nu-mi trebuie răspundea bătrâna -, dar vino și tu să stai cu mine măcar o săptămână două. O săptămână două?! se mira fata. Păi ăsta e tot concediul meu. Știi că nu se poate... Dar, lasă, că la anul o să stau mai mult. Se îmbrățișau, se încurajau una pe alta, apoi se despărțeau. Fiică-sa pleca spre gară, iar bătrâna rămânea singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
tai crengile uscate, o să distrug cuiburile de omizi se încuraja privind mărul pe fereastră. Copacul avea însă o tulpină putregăită, verde albastră, coroana și frunzele lăsate în jos, era un pom gârbovit, cu crengile răsucite în toate părțile, încât te mirai de el, de ciudățeniile naturii. Femeia se obișnuise cu mărul, un copac nici prea mare, nici prea mic, aflat într-un colț potrivit al curții; poate de asta rezistase, în timp ce alți pomi îmbătrâniseră, se uscaseră, în locul lor crescând smocuri răzlețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în străinătate. În atelierul lui ne-am mutat noi, în strada Pangratti. Jos era atelierul mare, spațios, iar sus erau o cămăruță de odihnă și un duș. Cătălina era cu abecedarul, eu cu rochiile de concert și partiturile agățate te miri pe unde, el cu dalta, ciocanul și marmura... Infern. Abia după ce am luat toate premiile prin străinătate, am făcut un memoriu direct la Gheorghe Maurer, în care am întrebat la ce îmi folosește tot talentul, dacă stau și înghit pulberea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Dar a fost ca o bombă când am apărut amândoi, Ludovic Spiess și cu mine, la Toulouse. Noi am fost primii ăcred că și ultimii) care să ia Marile Premii și să plece și cu un contract, dar nu te miri ce, ci Samson și Dalila, adică tot ce poate fi mai greu în repertoriul nostru. Parcă îl aud și acum pe Louis Izar, directorul Teatrului de pe atunci - un om extraordinar -, căruia i-am spus că e nebun să îmi dea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
sovrintendente Ghiringhelli: Signora, che parere ha della Cernai? Eu îngheț, pentru că mi-am dat seama că era ceva venit de la ea. Guardi, Commen da tore, ch’è stata una delle piu grandi cantanti rumene! "A fost", atât am spus. "Mă mir, pentru că ea nu gândește în aceiași termeni despre Dvs.". Am aflat mai târziu, de la impresarul meu din Milano, Marcello Ansaloni, că îi făcuse acestuia o vizită, toată numai fuste, perucă, breton și castaniete, și dă-i și învârtește-te și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
s-a povestit că, în prima seară, când a ieșit și a văzut douăzeci și cinci de mii de oameni, cu lumânările în mână, cum era obiceiul acolo, a avut un șoc! Așa era la majoritatea spectacolelor noastre, sold out! M am mirat, pentru că eu o știam un animal al scenei, pe care nu îl sperie nimic! Oricum, ea nu a mai făcut toate spec tacolele, iar intendentul m-a sunat în miez de noapte ăcum sunau toți, de altfel) să mă roage
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
am vrut s-o rup cu tot trecutul meu și să privesc numai înainte. Recunosc, a fost o epocă tare ciudată. N-aș fi crezut în vecii vecilor că aș putea face un asemenea rol! — Foarte multă lume s-a mirat! — Nu mi se mai legau lucrurile, dar nici nu făceam nimic ca să le leg. Ce ați fi putut face? — Ce fac toți cântăreții: să mă duc, să vorbesc cu directorii, cu dirijorii... Eu mă retrăsesem și culegeam maci prin lanuri
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
însenina tot cerul și apărea o lună de poveste! Aproape în fiecare seară bisa aria, ceea ce el nu făcea niciodată. Era o școală de canto în sine. — Gioconda era Hanna Janku, iar Barnaba Cornell MacNeil. — Hanna Janku era mare! Mă mir că o știi, pentru că lumea a uitat-o, iar ea era una dintre cele mai mari Turandot din epocă! — Ați mai cântat și Trubadurul împreună la Strasbourg, Mulhouse, Colmar... — Dirija Francesco Molinari-Pradelli, de modă veche... Ce înseamnă "de modă veche
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Olimp. A fost foarte interesant și acest traseu, deoarece era amenajat. Acolo unde era mai periculos erau puse balustrade, puncte de repaos și de fumat, ba chiar și coșuri de gunoi din suta-n suta de metri, ceea ce m-a mirat foarte tare, oricum acestea erau aproape goale, se vede faptul că cineva întreținea foarte bine acest traseu turistic, realizat cu fonduri Europene Îl puteți vedea pe Costel în poza de mai sus, făcând poze la Baia lui Zeus, de fapt
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
cred că erau câteva mii de oameni care priveau, iar unii dintre ei plângeau. Am discutat cu persoana care mă însoțea și ne-am oprit pentru un timp să privim dezastrul pe care-l aveam în față și să ne mirăm de cele văzute. Câteva femei din apropierea noastră, plângeau în hohote, spuneau că au lucrat ani de zile în acel spital și acum li se rupea inima, văzând cum este dărâmat, fără ca să poată interveni în niciun fel. Spuneau că erau
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
studia fenomenul târâtului picioarelor atunci când se încorpora un contingent. Majoritatea militarilor își târau picioarele, timp de 5-6 luni de zile, după care obiceiul dispărea. „Mă firaș-al-dracului, cu neamul lor, păi chiar să nu știe un lucru atât de simplu”, se mira olteanul nostru. „Păi cum tovarășe maior dumneavoastră nu știți? Doar este foarte simplu de răspuns la această întrebare: noi, până să venim aici la armată, umblăm cu opinci, cu teniși sau cu picioarele goale. Vai ce bine-i desculț prin
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
secrete. Privind la televizor, după bulversările din decembrie ’89, lam văzut pe M.P.Băcanu, într-o emisiune special dedicată securiștilor. El îi acuza că au furat obiecte de valoare de la occidentali și le au adus în țară pentru Ceaușescu. Se mira și ofta de supărare. Nu putea crede că securiștii noștri puteau face astfel de ilegalități, furând tot ce le cădea în mână, fără ca să fie pedepsiți.Câtă nerușinare din partea lor! Probabil că aduceau proiecte în țară ca să construiască socialismul mai
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
răspunde la apel când este chemat și presupune că umblă pe căi ascunse, tăinuite, este acuzat și acum , poate că nu fără motiv, dacă dumnealui spune că se mai întâlnește cu fosta iubită și actuala amantă, la anii lui, mă mir cum de și amintește pentru ce se întâlnește cu doamna. Are mare importanță și aceste întâlniri pentru că se retrăiesc momente plăcute din trecut, contează mult pentru omul cu posibilități limitate reamintirea aventurilor plăcute și frumoase din tinerețe. Aceastai poveste unor
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mișto. Iar eu o iubesc, I always did.“ A lăsat, totuși, contul nefolosit până când și a părăsit jobul și a câștigat, astfel, mai mult timp. „Prietena R postează două-trei poze pe an și nici măcar nu-mi mai e prietenă“, scrie Miri Bratu. În schimb, l-a regăsit pe L, pentru care a avut „un mic crush“ în adolescență. Tot pe Facebook a regăsit mulți foto grafi talentați. „și alți oameni cu umor, căci umorul e dependența mea.“ După un an, ajunsese
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
care cer prietenia cuiva doar pentru că, undeva, le apare un buton cu chestia asta (iar acum stau și mă întreb: oare oi fi făcut și eu, deja, lucrul ăsta?).“ Când scria această însemnare, în februarie 2011, principala ocupație a lui Miri pe Facebook era să șteargă, să șteargă și iar să șteargă. „șterg sute de «prieteni». Sute din aceste sute erau instituții, magazine, magazine online, reviste, ziare, animă luțe care aveau cont de Facebook făcut de stăpânii lor.“ După aceea, Facebook
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
însemnarea de pe blog, avea 77 de prieteni pe noul cont, doar opt dintre aceștia fiind oameni pe care nu îi întâlnise niciodată. Va dura, probabil, destul de mult timp până când va ajunge la 100 de prieteni, dacă va ajunge vreodată, scria Miri. S-ar recunoaște mulți în experiența ei. De la un anumit număr de prieteni încolo, e greu să nu te întrebi, din când în când, ce caută un nume sau altul în lista ta de Facebook. Cristian China-Birta, un cunoscut blogger
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
lui Iisus de pe Cruce" a lui Rubens. L-am văzut că face eforturi să-și amintească. Și la urmă, îmi declară cu o oarecare siguranță: Nu, nu cunosc acest tablou, nu cred că l-am văzut vreodată". Atunci m-am mirat, în decursul vremii însă, am avut deseori ocazia să întâlnesc pictori, adevărați artiști cunoscuți și care nici ei nu știau nimic de acest tablou. I-am povestit atunci istoricul, așa cum îl știam eu. Era pe vremea Mariei Theresa, împărăteasa Austriei
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
l-a introdus, cu ocazia primului lor Crăciun comun, în familia preotului Cotuțiu, la Diug. Pe deasupra, picase și maică mea cu odorul ei; de tata nu-mi amintesc deloc, fiindcă el, ofițer de geniu, era mereu trimis la lucrări te miri unde: după căsătoria lor, ai mei au zăbovit, de pildă, câtăva vreme în satul Ciolpani (Ilfov); acolo se pare că m-au conceput. O parte a casei, dinspre grădină, era ocupată de proprietăreasă, o domnișoară bătrână (să fi avut vreo
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
devenit, de bună seamă, familiară și ca spațiu de mic vagabondaj, de explorare gratuită, și ca teren de joacă, deși circulația nu era de neglijat. O dată, m-a mușcat rău de pulpa piciorului un câine necunoscut și mult m-am mirat întotdeauna, apoi, că părinții nu m-au supus tratamentului antirabic: au socotit probabil că turbat din născare eram eu, deci eu cel vinovat, nu bietul animal. De apartamentul nostru și de colocatari nu-mi prea amintesc - mai țin minte doar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o impresie deosebită, însă l-am considerat totuși vrednic de luat în seamă, din moment ce m-am bucurat să-l regăsesc îndată după război în Clujul eliberat, el fiind dintre puținii juni care rămăseseră în Ardealul ocupat de maghiari. Am fost mirat totuși, cu această nouă ocazie, să-l descopăr printre tinerii comuniști care foiau acum în capitala Ardealului, în marea lor majoritate unguri. Pe comuniști i-a servit apoi cu mare credință toată viața, în cariera lui de diplomat și scriitor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se specializeze în primirea celor care nu erau bineveniți în alte părți. Pentru a evita "contaminarea" altor orașe, s-a sacrificat o parte a unora: acestea au fost repede lăsate în paragină în privința curățeniei și administrării, iar în prezent ne mirăm de revoltele care au loc aici"373. În ciuda caracterului ilegal al acestei strategii, există multe organisme HLM care au creat o politică a cotelor, introducând și criteriul etnic printre criteriile de atribuire a unui apartament. Combinată cu reducerea numărului de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]