60,569 matches
-
cei peste treizeci de meșteri olari ai localității. Mergând cu privirea de la lucrările din expoziția cu vânzare, către cele ce se făureau sub ochii mei și înapoi, am fost convins că lutul argilos folosit de acești meșteri pricepuți are culoarea neagră. Nu mai văzusem un asemenea material până aici. De fapt, țin să precizez - pentru tine, cititorule - următoarele: „Comuna Marginea este un renumit centru de artă populară, cunoscut îndeosebi pentru ceramica neagră ce se produce aici. Îndeletnicirea olăritului are tradiții vechi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
lutul argilos folosit de acești meșteri pricepuți are culoarea neagră. Nu mai văzusem un asemenea material până aici. De fapt, țin să precizez - pentru tine, cititorule - următoarele: „Comuna Marginea este un renumit centru de artă populară, cunoscut îndeosebi pentru ceramica neagră ce se produce aici. Îndeletnicirea olăritului are tradiții vechi în localitate. Aici se modelează manual lutul argilos în scopul fabricării vaselor cu întrebuințare casnică pentru gătit sau pentru prelucrarea laptelui și diverse alte forme ornamentale. Ceramica produsă aici este unică
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
olăritului are tradiții vechi în localitate. Aici se modelează manual lutul argilos în scopul fabricării vaselor cu întrebuințare casnică pentru gătit sau pentru prelucrarea laptelui și diverse alte forme ornamentale. Ceramica produsă aici este unică pe plan internațional prin culoarea neagra rezultată în urma arderii, precum și prin modelarea unor forme specifice tradiționale. În localitate mai există și acum case de locuit care păstrează o arhitectură cu o vechime de mai mult de 100 de ani”. (Sursa: Internet) În trecutul îndepărtat vasele se
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
în sus. Lângă acestea se aflau gropi mai mici, care comunicau prin canale cu celelalte. În ele se făcea focul, care era dirijat spre gropile mari, pentru arderea vaselor. Astăzi arderea se face în cuptoare închise, iar culoarea cenușie sau neagră este dată de arderea fără oxigen. De altfel, din vremuri străvechi se moștenește și forma vaselor lucrate aici: oala înaltă, oala mare cu două toarte, străchini , așa cum se moștenește și tehnica de decorare: vasele se lustruiesc, după ardere, cu o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
piatră specială, astfel ca toate acele urme cenușii rămase pe pereții vasului să se amestece cu negrul. Da, Marginea este o localitate din județul Suceava care a devenit un important centru de artă populară tocmai prin această activitate: prelucrarea ceramicii negre. De altfel, comuna se află la intersecția principalelor trasee turistice din Bucovina, în partea de nord a județului Suceava, în vecinătatea municipiului Rădăuți, de o parte și de alta a râului Sucevița, la o altitudine medie de 450m. Numele său
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
li se rezervă dreptul să conducă lumea când, unde și încotro vor și dacă ne dorim un covor fermecat, al nostru să fie și dacă vrem să zburăm pe alt cer, altul să fie). Moartea credeam Că e o lebădă neagră. Am visat-o, avea Șase copaci doborați de furtună Șase ochi scoși, șase brațe rupte Șase turle rostogolite în țărâna Șase corăbii scufundate Șase limbi legate de șase șerpi veninoși. (Să luăm o pauză de cafea să ne lepădam de
LEBEDELE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383919_a_385248]
-
numai la munte și amintește de cel al dacilor „atât prin piese (căciula, sumanul, ițarii, cămașa) cât și prin contrastul alb-negru, ce semnifică alternanța viață-moarte: pânza, de la începuturi, era albă, dar la bondiță primul era confecționat din blană de miel negru; cojocul era decorat cu modele simple, pe alb-negru. Ornamentul monocrom, de străveche tradiție, legat de sobrietatea vieții agricole, pastorale și forestiere desfășurată în secolele trecute, de tăcuta austeritate a oamenilor din regiunile montane și deluroase ale Țării de Sus, a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
ori cămașă bătrânească, lucrată din pânză de in sau de cânepă. Uneori poate fi împodobită discret cu motive străvechi de o mare simplitate, numite pui bătrânești, la extremitatea inferioară a mânecilor și la gât. Cămășile femeilor sunt dominate de culoarea neagră, dar sunt decorate în culori diverse, echilibrate: nuanțe de maro, galben, verde, violet. În schimb, la cămășile fetelor, se regăsesc culorile vii, exuberante, cu motive dispuse în râuri, oblic, pe jumătatea inferioară a mânecilor, astfel că sunt adevărate opere de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
culoare albă. Bărbații foloseau opincile, în trecut, ca încălțăminte, peste colțuni, dar și cizmele, care aveau o croială specifică, adesea cu glezna strânsă în curea, iar capul și-l acopereau cu așa numită cușmă (căciulă) confecționată din blană de miel neagră ori brumărie, dar și/sau cu pălărie neagră cu borul lat și drept. Specific pentru această zonă, cojocul nu depășește nivelul taliei și, dacă bondița este confecționată din piei negre de miel, el va fi lucrat din piei albe de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
încălțăminte, peste colțuni, dar și cizmele, care aveau o croială specifică, adesea cu glezna strânsă în curea, iar capul și-l acopereau cu așa numită cușmă (căciulă) confecționată din blană de miel neagră ori brumărie, dar și/sau cu pălărie neagră cu borul lat și drept. Specific pentru această zonă, cojocul nu depășește nivelul taliei și, dacă bondița este confecționată din piei negre de miel, el va fi lucrat din piei albe de miel. Aceste două piese sunt cele mai scumpe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
cu așa numită cușmă (căciulă) confecționată din blană de miel neagră ori brumărie, dar și/sau cu pălărie neagră cu borul lat și drept. Specific pentru această zonă, cojocul nu depășește nivelul taliei și, dacă bondița este confecționată din piei negre de miel, el va fi lucrat din piei albe de miel. Aceste două piese sunt cele mai scumpe ale costumului popular din partea locului. În schimb, sumanul este confecționat din pănură, purtându-se de culoare neagră la zilele de sărbătoare și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
bondița este confecționată din piei negre de miel, el va fi lucrat din piei albe de miel. Aceste două piese sunt cele mai scumpe ale costumului popular din partea locului. În schimb, sumanul este confecționat din pănură, purtându-se de culoare neagră la zilele de sărbătoare și, cel mai adesea, din lână în nuanțe gri la zilele de lucru. Sumanul se încheie cu fire de lână răsucite bine ori împletite, având și rolul de ornament al acestuia. Ne-am convins „pe viu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
m-am gândit să-mi pun mustață. Dar de unde? Nu știam cum îmi va sta. Nu am purtat niciodată, dar doream să nu fiu recunoscut imediat. Silvia nu avea trusă de cosmetică. Nu folosește așa ceva. Aveam nevoie de un creion negru, din cel folosit de femei pentru ochi, să-mi „picteze” o mustață. Hotărât, am plecat să o caut pe doamna Violetta Petre. Nu admiteam ca ea să nu aibă așa ceva. Am aflat în ce cameră stă, în clădirea de la stradă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
care-l folosea cu grație, am concluzionat că fata poartă o costumație de venețiană. Mai târziu am realizat că nu greșisem. În apropiere era o altă doamnă, la fel de suplă, mai înăltuță ca cea descrisă anterior. Purta o rochie de culoare neagră, elegantă, care dădea strălucire trupului de viespe, peste care cădea o pelerină în bogate culori îmbinate creator pe fond roșu-grena. Masca, pe fond verde-bleu, îi acoperea fața și nu-mi puteam da seama cu cine anume să identific purtătoarea, dar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
încă de când se căsătoriseră cu mulți ani în urmă, îi invidia și îi ura foarte mult pe ea și pe Gheorghe. Tartorița asta de Rădița, umbla cu tot felul de prostii și lucruri necurate, fiind ea o vrăjitoare de magie neagră foarte uricioasă, cunoscută în în satele dimprejur. Avusese multe belele din cauza Rădiței, care în afară de faptul că prin vrăji fura mana animalelor din curțile oamenilor spre folosul propriu și al celor ce apelau la ea, încă din tinerețe jurase să se
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
la temelia casei și neexplicându-și fenomenul, răscolise puțin pământul. Nu mică i-a fost uimirea când a găsit o oală de pământ îngropată acolo, în care erau tot felul de spurcăciuni: oase, legături cu sfoară scrum și un lichid negru ce puțea groaznic. Femeia a înlemnit de oroare și gândul i-a fugit la tartorița satului. Era știut că numai ea umbla cu astfel de mizerii și o amenințase de curând. A aruncat departe de casă în fundul unei râpi acele
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
-n adâncuri mereu o s-adun Cuvinte acumulate, prețioase mărgăritare Strălucesc nestemate, alintate de mare Prin cerul albastru se plimbă privirea Mereu în rărunchi sălășluiește fericirea AMINTIRE DESPRE ARSENIE BOCA I. Ca o iederă încolăcită pe arbore Bunica mea cu ochii negri dorea să spere Mereu îngenunchiată pios la icoane Bătea mănăstirile din vreme în vreme La Sâmbăta de Sus în zi mare M-a dus și pe mine, ce minunată încercare Uimită priveam grădina verde În care inima în credință se
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
atât știu despre ele). Copiii mai mici îl privesc cu admirație. Fratele lui, Luca, își învârte foaia între degete, dornic să o arate celorlalți copii. Luca are șapte ani, iar din desenul său, câțiva păianjeni vor să evadeze pe firele negre ale unor pânze bine întinse pe colțuri. Copiii râd. Îi cunosc înclinațiile. Poveștile sale desenate sunt pline de săbii, cuțite și culori întunecate. Normal că și mărțișoarele lui trebuie să poarte ceva din Omul Păianjen, Superman sau Batman. Au mai
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
căpăstru și coborî încet și îngândurat printre stânci, brazi și micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul său pe lângă masiv și păși pe o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent de pe crestele amețitoare care se adunau în jurul său ca o uriașă căldare. Undeva, sub povârniș, observă o stâncă cu o pată neagră. - Vai de mine! - exclamă surprins. Asta-i zona neclară care îmi apărea în vis și de aici începea coșmarul cu umbre negre care se ridicau deasupra înălțimilor, cu vulturi uriași, fără penaj... Brrr... Mă trec fiorii! Ce o fi acolo
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
care se adunau în jurul său ca o uriașă căldare. Undeva, sub povârniș, observă o stâncă cu o pată neagră. - Vai de mine! - exclamă surprins. Asta-i zona neclară care îmi apărea în vis și de aici începea coșmarul cu umbre negre care se ridicau deasupra înălțimilor, cu vulturi uriași, fără penaj... Brrr... Mă trec fiorii! Ce o fi acolo? Să dezleg misterul dacă tot am ajuns până aici! Și Valdescu, care niciodată nu dăduse dovadă de teamă, își lasă murgul lângă
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
până aici! Și Valdescu, care niciodată nu dăduse dovadă de teamă, își lasă murgul lângă abrupt și se cațără cu grijă până sub stânca cu pricina. Când ajunse sus și ridică privirea, descoperi că de fapt acea pată mare și neagră era o grotă în munte. - Măi să fie! - exclamă stupefiat. Atâta muncă pentru o cavernă!... Dar dacă aici sălășluiește vreun moș Martin Carpatin uitat de Dumnezeu? Vai de pielicica mea! Fuga înapoi până nu se trezește domnia sa! Dar înainte să
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
pe obraz încep să cadă Mă strâng în brațe zidurile reci Ochi mei nu pot să vadă Umbre pierdute pe poteci Aș vrea timpul să-l dau înapoi Să împletim visele-n salbe Ascultând povești la gura sobei În nopțile negre și albe Vă caut cu sufletul flămând Prin odăi prăfuite, prin grădină Aș vrea să tac, dar tac și plâng Cu voi rătăcesc.... in lume straină Valentina Geambașu 04.02.2016, Foto internet Referință Bibliografică: AMINTIRI / Valentina Geambașu : Confluențe Literare
AMINTIRI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384004_a_385333]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SUFLET DE FLUTURE ALB Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Un suflet de fluture alb Căzu-n capcana neagră-a minții, Frenetic pâlpâie cu aripile-ntinate De cenușa gândurilor sale triste. Intuiția ca-ntotdeauna nu-l părăsește, Șoapte-i trimite :oprește-te Nu are rost să te mai zbați, Învață și Negrul să-l accepți! -Ciudat ,își spuse el mândru
SUFLET DE FLUTURE ALB de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384021_a_385350]
-
îngroșate de timpul care nu-mi aparține. Incurcat în sfâșietorul dor al frumosului etern, caut lumina care mai arde încă sub molozul de praf al unei lumi pierdute. Glasuri sfâșietoare sub povara zilelor întunecate, aruncate în vidul nimicului din gaura neagra, se mai aud în ropotul unor cai alergînd spre o lumină mișcatoare. Trupul alungat de razele soarelui se prăvălește în fântânile fără apă din care doar gurile strâmbe ale balaurilor din basmele copilăriei mai huruie dorind să scoată flăcări. Un
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]