11,656 matches
-
scos-o dintr-o distribuție fiindcă totdeauna venea la repetiții... trăsnind a usturoi!!) Const. Sava: "Dacă îmi dădea un rol, trebuia să fie din acela care nu mi se potrivea mie". Petru Novac: Timpul trecea și atât eu, cât și nevasta mea, eram uitați în distribuții". Nu se vede altceva decât obsesia actorului din toate epocile că n-a fost distribuit conform meritelor și înzestrărilor sale. Și, cum de regulă se întâmplă în teatru, unde despre directorul plin sau cel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
când te-ai născut Aduni tot ce-ai scăzut Și la cifra ce-a ieșit Pui un zero la sfârșit. Anii pentru însurați Se vor socoti dublați Adică ani de război Socotind că-n vremea asta Te-ai războit cu nevasta. La totalul obținut Pui trei zero la-nceput Scazi anii de celibat Ridici restul la pătrat Și astfel într-o primă fază Afli sumele de bază. Apoi le extragi la toate Rădăcinele pătrate Și la suma dobândită Aplici cota cuvenită
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
stăteam și eu și ascultam ce vorbeau oamenii care râdeau cu gura până la urechi, la poartă-strânși. Ce spuneau? Că un popă se ducea la femeia unui sătean care pleca la muncă. Dar într-o zi, după ce popa a intrat la nevasta-sa, omul s-a dus fuga la grajdul preotului, că locuiau în apropiere, și i-a furat hamurile cailor. Având destul timp, și cum gândurile mi se țin lanț, mi-am amintit întâmplarea și, ca să mai facem puțin haz, iată
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lenjerie cum nu aveam noi acasă, iar școala - uniformă școlară, cărți, caiete și rechizite de tot felul. Parcă îl văd și astăzi pe tăicuțu când a intrat în casă, întorcându-se de unde fusese, negru la față de supărare, cu ochișorii plângând: „nevastă, nu putem da fata la școală, uite ce mi-au cerut...!” Biata măicuță l-a liniștit: „lasă române, că dăm fata la croitorie la Mărioara, și tot o să facă ea ceva”. La toate în școală eram bună, dar cu matematica
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cârpe cenușii, murdare, zdrențăroase. Când li s-a dat repaus, nu mai mult decât vreo jumătate de ceas, unii s-au prăvălit pe marginea șanțului, alții s-au repezit să-și umple bidoanele pe la fântânile de lângă șosea. Eram mai multe neveste din satele apropiate, cu copiii de mână. Și-am prins a ne striga și-a ne căuta bărbații. După câteva minute de învălmășeală, omul meu, Vasile, ne-a recunoscut și-a venit spre noi. Era slab și tras la față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
filosofia ei, a părinților, a moșilor și strămoșilor țărani: Ruga plugariului Foaie verde bob năut Dă-mi, Doamne, și nu-mi da mult: Dă-mi un plug cu patru boi, Ca să scap de la nevoi, Și-o văcuță mulgătoare, Și-o nevastă strângătoare; Și-atât, Doamne, să trăiesc, Copilașii să mi-i cresc Pe toți să-i căsătoresc, Amin! Ea nu știa carte. Avea, însă, o inteligență nativă, o memorie bună, o istețime a minții ieșite din comun. Făcea operațiunile matematice de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și se uită întrebător spre catedră, încercând să capete de la profesor încuviințarea spre a-și expune subiectul. Moscovici continuă să-i explice lectorului Ienceanu ce se va întâmpla cu dânsul, când va sosi acasă cu raglanul vechi în locul paltonului nou: Nevastă-mea ar fi, poate, în stare să nu-mi zică nimic, dacă n-ar antrena-o și n-ar ațâța-o mamă-sa... Soacră-mea e o zgripțuroaică și jumătate... Ea nu caută decât cel mai mic nod în papură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
doar 10-12 ani ca diferență de vârstă, ca experiență proprie. Dar, în fapt, intuiam, întrezăream motive mai multe și nu chiar mărunte care ne puneau în situații diferite. Un copil de țăran mijlocaș, în competiție cu o doamnă de la oraș, nevasta celui ce conduce destinele județului! Dar, mai mult de-atât: tata fusese trecut la chiaburi, exclus din partidul comunist la verificările din 1952, sub pretext că ar fi fost și cuzist, dar în fond, fiindcă, după ce, constrâns și pripit, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sale, el se cățărase pe post de conferențiar, fără nici un fel de concurs, socotind că rangul politic îi era chiar prea de-ajuns. Cu dânsul mai veniseră directorul și adjunctul Cabinetului de partid, subalternii protejați, îndeosebi dintre cei înzestrați cu neveste frumoase, dispuse să-i onoreze haremul, numai să le avanseze și premieze bărbații. Dar, în mod paradoxal, ca rezultat al anumitei liberalizări și schimbări de optică, după Declarația din aprilie 1964, veniseră în Institut și trei universitari din rândul unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și, totodată, metodologică fiindcă, de regulă, metodistul nu trebuie să intervină în timpul predării, ci numai la sfârșit, în cancelarie, când se discută lecția și se propune nota neștiind că cea care-i însoțea pe studenți și intervenea la lecție este nevasta primului secretar, a replicat, neașteptat de violent: Vai de mine, tovărășică dragă, matale după ce debitezi niște prostii cât dumitale de mari, unde te crezi, mă rog, de intervii în timpul lecției? Matale nu știi că discuțiile se fac la sfârșit, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cea de-a doua săptămână, iepurele a sărit, cum se zice în popor tocmai de unde nu se aștepta. Se afla într-o seară, invitat, la subinginerul Mândrilă, adjunctul său. Domnule inginer șef Bițu, știți ceva, i-a spus capul familiei. Nevastă-mea are în oraș o verișoară. Nemțoaică și ea. Are o casă mare, pe strada Deea. În partea de miază-noapte a târgului. Zitta, verișoara mea interveni doamna Mândrilă are o hardughie de casă. Mare. Cu mai multe camere. Cu intrări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
spartul târgului", adică aproape de sfârșit, luni seara, când oamenii, adică nuntașii, erau veseli și cu chef. Ei, cuscre, zise coana Zitta, ce părere ai matale, că ți-am strâns feciorul de pe drumuri și-l facem băiat cu casă arătoasă și nevastă frumoasă? D-apăi ce să zic eu, cuscră dragă, răspunse hâtru, moș Costache. Dumitale, de bună seamă vorbești în șagă. Că nu l-ai strâns chiar de pe drumuri, că avea el destule porți la care putea să se oprească. Că ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
azi: tu mi-ai arătat-o. Pe mine mă conduce creierul, pe tine ......! De aceea, într-un fel, ai de ales între mine și el... ! Altele, dintre colegele de serviciu, adăugau că Iustin Negrin s-ar fi despărțit deja de nevastă, din cauza Corinei, că pe ea ar fi ajuns-o blestemul Lucicăi, fosta soția a amantului, care a rămas să se zbată singură, ca apa de maluri, cu doi copii mici. O câmpulungeancă ar fi zis unei prietene de la Suceava că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cum Îi faci inventaru’. Dacă n-o fi și venit. Ai văzut pe cineva prin curte, Relule, când ai venit Încoace? — Era un fel de femeie de serviciu, una-n halat albastru... — Coana Leontina, Îmi explică Laur. Cotoroanța aia de nevastă-sa are cam tot pe-atât partea ei, prin părțile Roșiorilor, de unde este ea. Ie din neam de ciobani, vere, din ăia cu turme de mii de oi. Ai să scrii o mare carte despre ce pune ăștia aicea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
meșterul ăla de doi bani după zilierii care nu mai apăreau. Eu și văru’ Laur rămăsesem de altfel singurii zilieri printre angajații permanenți ai Unității, cu carte de muncă și figurând pe statele de plată, care erau maistrul Victor Gomoiu, nevastă-sa și fii-su, iar din afara familiei Îl aveau doar pe Andrei, Încadrat ca sudor, dar nescutit să pună osul la tuburi. Mai făcea și pe paznicul vechiul meu tovarăș de baros aspirant la tot felul de licențe. El și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el, dar atâta vreme cât n-a rămas singur, ar fi fost și păcat cu toată liota aia de clienți ce-i mișunau prin curte. Până Într-atât se pomeni Înghesuit de comenzi, că o puse În mai multe rânduri și pe nevastă-sa să bată la tuburi cot la cot cu noi. Sălta treanța aia de halat pe ea de ziceai că-i pe sârmă. Râdea printre gâfâituri văru’ Laur, uite-o vere cum joacă-nfiptă-n mătură cotoroanța, dac-o cauți Între picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
m-aș fi așteptat decât poate la văru’ Laur, care nu mai prididea să-l gâdile pe stăpânul nostru cu moarte țiganilor și hoților și heil Hitler, iar pe de altă parte nu-l considera mai ceva decât cretina de nevastă-sa, care ei asta sunt, vere, o familie de slugi, care ăsta și i-a făcut slugi pe toți, vere, și pe mă-sa și pe tac-su pe la moșia aia de la țară, și pe nevastă-sa și pe fii-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ceva decât cretina de nevastă-sa, care ei asta sunt, vere, o familie de slugi, care ăsta și i-a făcut slugi pe toți, vere, și pe mă-sa și pe tac-su pe la moșia aia de la țară, și pe nevastă-sa și pe fii-su pe-aicea... Gata, vere, am Înțeles. Fii-su lucra pe camionul Unității. Mi-e că nu mai mult de două-trei ori pe lună făcea el pe șoferul pe un Buceag din primele tipuri apărute, hărtănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
motive ca să revin, nu mă simțeam În stare să mă desprind dintr-o dată, mă Întorceam ca să am de unde să vin, iar după un ocol prin oraș și prin Împrejurimile Pantelimonului, mă pomeneam tot În dormitorul Unității. Seara, moșu’ și cu nevastă-sa o luau din loc spre apartamentele lor din Drumul Taberei și doar eu cu părințelul și haita aia de câini de pripas mai rămâneam pe-acolo. Au fost destule nopți când vechiul meu tovarăș de prin hale mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de lucru cu mortăciunea aia? Poate n-am mai fi apucat niciodată să ne suim În trenul ăsta din care uite cum nu ne Îndurăm să mai coborâm. Cine știe cine s-o fi Încărcat de păcate cu moșu', fii-su ori nevastă-sa ori Cosmescu, să-i ia dracu’, nu ne interesează. Noi trebuie să ne vedem de drumul nostru, Dumnezeu e deasupra pentru toți și pentru fiecare și are grijă și de Laur și de moșu' și de cine i-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fiecare la ușa apartamentului de să ne rupem mâinile. Ăștia-s plecați. Or fi fugit peste graniță. Ba dă-ți peste gură. N-o fi sosit de la lucru Pepino, da’ să ne ținem pe-aproape la ușă, că poate iese nevastă-sa până apare el. — De unde să iasă nevastă-sa, părințele? am Întrebat. — Din casă. Ea e surdo-mută, ne explică el cu voce stinsă de oboseală. Poate iese la piață sau la o vecină, c-altfel poți să-i spargi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mâinile. Ăștia-s plecați. Or fi fugit peste graniță. Ba dă-ți peste gură. N-o fi sosit de la lucru Pepino, da’ să ne ținem pe-aproape la ușă, că poate iese nevastă-sa până apare el. — De unde să iasă nevastă-sa, părințele? am Întrebat. — Din casă. Ea e surdo-mută, ne explică el cu voce stinsă de oboseală. Poate iese la piață sau la o vecină, c-altfel poți să-i spargi și ușa că ea n-aude. — Ai tu noroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de pereții bucătăriei. Noaptea eu dormeam cu Steluța pe dormeză, iar Laur, Andrei și Florinel, pe saltelele din cealaltă cameră. S-o fi făcut de la sine Împărțirea asta, care oricum mie unul Îmi pria. Probabil că dintotdeauna Îmi dorisem o nevastă care să nu vorbească deloc, și-n afară de asta Steluța părea inepuizabilă și oricând la dispoziția și pe gustul oricui și nedorind mai mult decât o farfurie de fiertură. ne mai pomeneam uneori În viul nopții cu văru' Laur peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să ne caute. Părințelul a instituit regula asta, și tot el a călcat-o câteva seri mai târziu. Ce să mai spun că de-acum ieșea În fiecare seară, bineînțeles, ca să caute centrala aia termică unde lucrează Pepino, despre care nevastă-sa habar n-avea unde ar putea să fie. De altfel ea avea o bănuială cum că Pepino nu-i la serviciu, ci s-ar putea să umble cu văr-su iese un ban ca lumea, fiindcă trec mulți dincolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ne arate ce i-au făcut și parcă ar fi vrut să ne ia drept martori Întorcându-l pe toate părțile În fața noastră și albindu-l de pupături peste crusta de jeg și muci vechi și proaspeți. La fel ca nevastă-sa, Îi zgândărea și-i Întețea orăcăiala cu propriile-i mugete, mmmââââ... Bine că trecuse pericolul. Nu fusese nici un pericol de fapt. Deja Îmi dădeam seama și respirația Îmi revenea și mă simțeam din nou sigur pe picioarele mele. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]