12,062 matches
-
a descris patru porți, din care Poarta lui Avraham pare sa fie . Denumiri alternative creștine din vechime au fost Porta Benjamin și Porta Stephani. Arabii folosesc până astăzi denumirea de Bab al Amud (Poarta coloanei) iar creștinii, apoi și autoritățile otomane, au preferat numele de Poarta Damascului (în turcă Șam Kapısı). Denumirea Poarta Ștefan sau Porta Stephani a fost folosită de creștini mai multe sute de ani, inclusiv în secolul al XII-lea, când de aici se ajungea, în apropiere, la
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
anii 1535-1538 turcii au clădit poarta actuală pe locul părții superioare a deschiderii centrale a porții antice romane. Turnurile romane au servit drept fundament turnurilor noi, iar in interiorul camerelor cruciate-mameluce s-au înălțat ziduri groase ca temelii ale porții otomane. Poarta a fost clădită într-un stil fastuos, disproporționat față de celelalte porți ale cetății. Înălțimea ei este de 5m, are două turnuri, ambele echipate cu machicoulis și este prevăzută cu creneluri, ambrazuri, ornamente de piatră, inscripții, o ușă somptuoasă de
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
Principatul Moldovei a avut forțe militare de-a lungul istoriei sale ca stat independent și, mai târziu, ca principat autonom al Imperiului otoman (secolul XIV-1859). După 1859 trupele moldovene au devenit parte a armatei române. Sub domnia lui Ștefan cel Mare, toți țăranii trebuiau să poarte arme. Ștefan a justificat acest lucru spunând că "„fiecare om are datoria de a-și apăra patria
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
Tanzimât (limba turcă otomană: تنظيمات), în traducere "reorganizare", a fost o perioadă istorică în Imperiul Otoman care a început în 1839 și s-a terminat odată cu începerea primei perioade constituționale în 1876. Reformele perioadei "Tanzimât" au avut ca scop modernizarea imperiului, apărarea integrității sale
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Tanzimât (limba turcă otomană: تنظيمات), în traducere "reorganizare", a fost o perioadă istorică în Imperiul Otoman care a început în 1839 și s-a terminat odată cu începerea primei perioade constituționale în 1876. Reformele perioadei "Tanzimât" au avut ca scop modernizarea imperiului, apărarea integrității sale teritoriale și lupta împotriva tendințelor centrifuge naționaliste sau a agresiunilor externe. Reformele
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
sau a agresiunilor externe. Reformele au încurajat „otomanismul” în rândul diferitelor grupuri etnice din imperiu, văzut ca o contrapondere a mișcărilor naționaliste. Reformele au încercat să-i integreze pe nemusulmani și pe cei de alte naționalități decât turcă în societatea otomană prin asigurarea unor drepturi egale. Ideea Tanzimât a fost promovată de sultani reformiști precum Mahmud al II-lea și Abdülmecid I, sau de personalități otomane care fuseseră educate în Europa precuma Âli Pașa, Fuad Pașa, Ahmet Cevdet Pașa sau Midhat
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
să-i integreze pe nemusulmani și pe cei de alte naționalități decât turcă în societatea otomană prin asigurarea unor drepturi egale. Ideea Tanzimât a fost promovată de sultani reformiști precum Mahmud al II-lea și Abdülmecid I, sau de personalități otomane care fuseseră educate în Europa precuma Âli Pașa, Fuad Pașa, Ahmet Cevdet Pașa sau Midhat Pașa. Ei erau conștienți că vechile instituții militare și religioase nu mai corespundeau nevoilor imperiului într-o lume în continuă dezvoltare. O bună parte a
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
corupției. ul a inclus politica otomanismului, care presupunea unirea diferitelor naționalități trăitoare pe teritoriul imperiului, „musulmani și nemusulmani, turci și greci, armeni și evrei, kurzi și arabi”. Această politică a început oficial cu proclamarea egalității în fața legii a tuturor cetățenilor otomani, indiferent de religie. Proiectul ambițios a fost lansat pentru combaterea declinului continuu al imperiului, al cărui teritoriu se restrângea, și a cărei putere era în continuă descreștere față de statele europene. Inițiatorii reformelor sperau ca prin renunțarea la sistemul mileturilor, Imperiul
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
indiferent de religie. Proiectul ambițios a fost lansat pentru combaterea declinului continuu al imperiului, al cărui teritoriu se restrângea, și a cărei putere era în continuă descreștere față de statele europene. Inițiatorii reformelor sperau ca prin renunțarea la sistemul mileturilor, Imperiul Otoman să fie capabil să-și controleze toți cetățenii. În plus, exista credința că marile puteri ar fi perceput reformele ca schimbări fundamentale și ar fi scăzut presiunile la care supuneau imperiul. Reformele Tanzimât au început în timpul domniei lui Mahmud al
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Edictul Imperial)" din "Gülhane (parcul imperial unde a fost proclamat pentru prima oară)". Acest document a mai fost numit și "Tanzimât Fermânı"' (Firmanul reorganizării). Sultanul declara în preambulul actului că dorește să „să aducă binefacerile unei bune administrații provinciilor Imperiului Otoman prin intermediul unor noi instituții”. Aceste instituții aveau să se ocupe în principal de Edictul a fost urmat de Firmanul Imperial de Reformă (Islâhat Hatt-ı Hümâyûnu) din 1856, prin care era proclamată egalitatea totală a cetățenilor indiferent de religie, și de
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
se ocupe în principal de Edictul a fost urmat de Firmanul Imperial de Reformă (Islâhat Hatt-ı Hümâyûnu) din 1856, prin care era proclamată egalitatea totală a cetățenilor indiferent de religie, și de Legea Naționalității din 1869, care a creat cetățenia otomană fără a ține seama de deosebirile religioase sau etnice ale cetățenilor imperiului. Modificarea hatișerifului „Camerei Trandafirului” a fost prima reformă majoră a ului în timpul domniei sultanului Abdulmecid, putând fi considerată drept un eveniment crucial în procesul de secularizare. Modificarea a
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
în fața legilor a tuturor cetățenilor, indiferent de religie. Nemusulmanii din imperiu erau tratați ca niște cetățeni de rangul doi și erau victime a exploatării funcționarilor corupți. Aceste reforme au căutat să stabilească egalitatea juridică și socială în rândul tuturor cetățenilor otomani. Reformele au eliminat sistemul milleturilor. Acest sistem prevedea existența unor comunități ale supușilor bazate pe apartenența lor religioasă. Aceste comunități funcționau relativ autonom. Unele dintre aceste comunități se bucurau de privilegii mai mari sau mai mici, funcție de credința căreia aparțineau
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
prevedea existența unor comunități ale supușilor bazate pe apartenența lor religioasă. Aceste comunități funcționau relativ autonom. Unele dintre aceste comunități se bucurau de privilegii mai mari sau mai mici, funcție de credința căreia aparțineau. Reformele au desființat aceste privilegii, toți cetățenii otomani urmând să se supună acelorași legi. Noile reforme au vizat o reconstrucție aproape completă a vieții publice din Imperiul Otoman. În timpul reconstrucției a fost înființată o rețea de școli de stat pentru pregătirea clericilor guvernamentali. Otomanii au fost încurajați să
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
se bucurau de privilegii mai mari sau mai mici, funcție de credința căreia aparțineau. Reformele au desființat aceste privilegii, toți cetățenii otomani urmând să se supună acelorași legi. Noile reforme au vizat o reconstrucție aproape completă a vieții publice din Imperiul Otoman. În timpul reconstrucției a fost înființată o rețea de școli de stat pentru pregătirea clericilor guvernamentali. Otomanii au fost încurajați să se înscrie la aceste școli. Provinciile au fost reorganizate, iar guvernatorul local a început să fie sprijinit în munca sa
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
și drepturile individuale. Această modificare a fost concepută ca o măsură de salvare a imperiului prin impunerea modernizării și a mobilizării forțelor naționale. Această adoptare a idealurilor occidentale a vizat și stoparea amestecului puterilor europene în afacerile interne ale Imperiului Otoman. Reacțiile la aceste modificări nu au fost doar pozitive. Creștinii din Balcani au refuzat să sprijine reformele deoarece centralizarea statului contravenea doritei autonomii. Mai mult chiar, adoptarea reformelor a stimulat rebeliunile unor provincii care doreau independența. Britanicii au fost cei
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
pozitive. Creștinii din Balcani au refuzat să sprijine reformele deoarece centralizarea statului contravenea doritei autonomii. Mai mult chiar, adoptarea reformelor a stimulat rebeliunile unor provincii care doreau independența. Britanicii au fost cei care au sprijinit păstrarea integrității teritoriale ale Imperiului Otoman, care ar fi trebuit în schimb să pună în practică reformele. Printre tradiționaliștii musulmani au apărut asociații precum Frăția Musulmană, care s-au opus schimbărilor. Deși modificarea hatișerifului „Camerei Trandafirului” și Tanzimatul s-au dovedit a fi linii directoare importante
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
musulmanii nu s-au bucurat de beneficiile reformelor, iar situația lor s-a înrăutățit. Aceasta a dus la creșterea sentimentelor antioccidentale, la radicalizarea musulmanilor și apariția unor grupuri precum Junii Turci. Reformele au culminat în 1876 cu aprobarea primei constituții otomane, care scădea în mod semnificativ puterea sultanului. Perioada deschisă de acest eveniment avea să devină cunoscută ca „Prima eră constituțională”. Deși sultanul Abdülhamid al II-lea a promulgat constituția, el a devenit oponentul cel mai puternic al legii fundamentale. Instituțiile
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
În practică însă, a existat o continuă presiune pentru convertirea la islam a nemusulmanilor, iar primejdia executării apostaților a rămas prezentă. Din aceste motive, Tanzimatul nu a reușit să promoveze în mod activ libertatea religioasă. În fapt, pentru „elita conducătoare otomană, ‚libertatea religioasă’ a însemnat ‚libertatea de apărare a religiei lor’”.. În Liban, reformele Tanzimatului au avut ca scop reîntoarcerea la egalitatea tradițională a tuturor supușilor în fața legii. Sublima Poartă a presupus că ierarhia și ordinea socială nu vor fi schimbate de
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
a presupus că ierarhia și ordinea socială nu vor fi schimbate de reforme, în fapt însă cetățenii imperiului au înțeles diferit obiectivele Tanzimatului. Elitele libaneze au interpretat reformele într-un mod total diferit de restul imperiului. Drept urmare, „Oficialii europeni și otomani s-au angajat într-o competiție pentru câștigarea loialității localnicilor - francezii pretinzând că protejează maroniții, britanicii druzii, iar otomanii proclamând bunăvoința sultanului față de toți supușii săi, indiferent de religie” În Palestina, reformele din domeniul agriculturii, în special cea din 1858
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
lor toate pământurile sătenilor. Astfel, ei au pretins mai târziu proprietatea asupra acestor terenuri, pe care le-au vândut mai apoi emigranților evrei. După asemenea vânzări frauduloase, falșii proprietari și-a schimbat domiciliul în Siria sau Anatolia. În ceea ce privește Armenia, guvernul otoman a aprobat Constituția Națională Armeană (în limba turcă: "Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân") din 1863. Acest cod era format din 150 de articole concepute de intelectuali armeni. Constituția definea puterile Patriarhului armean în sistemul milleturilor otomane și consfințea crearea noii
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Anatolia. În ceea ce privește Armenia, guvernul otoman a aprobat Constituția Națională Armeană (în limba turcă: "Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân") din 1863. Acest cod era format din 150 de articole concepute de intelectuali armeni. Constituția definea puterile Patriarhului armean în sistemul milleturilor otomane și consfințea crearea noii Adunări Naționale Armene. . http://halshs.archives-ouvertes.fr/docs/00/14/62/10/PDF/ LafiEminonuOttomanReforms.pdf
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
ea o nouă atitudine față de dominația coloniala. În al doilea rând, Marocul a avut o tradiție de o mie de ani de independență; deși ar fi fost puternic influențate de civilizația musulmană Iberia, aceasta nu a fost niciodata supusă dominației otomane. Aceste circumstanțe, precum și apropierea de Maroc spre Spania a creat o relație specială între cele două țări.
Protectoratul francez al Marocului () [Corola-website/Science/323685_a_325014]
-
Pierderile rusești depășesc 5.200 (cifra oficială a pierderilor rusești) și se situează în jurul cifrei de 11,000, conform Comitetului Mamelor Soldaților. Cecenia este o regiune din Caucazul de Nord care a luptat constant împotriva ocupației străine, inclusiv împotriva Imperiului Otoman în secolul al XV-lea. Oastea căzăcească rusă a Terekului s-a înființat în zona de șes a Ceceniei în 1577, din cazaci liberi strămutați de pe Volga pe râul Terek. În 1783, Rusia și Regatul Georgian Kartl-Kakheti au semnat Tratatul
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
scurt timp, cafenelele au devenit un lucru comun în întreaga Turcie, dar și în teritoriile cucerite de aceștia. În Europa Apuseană, aceste localuri turcești au intrat prin filiera austro-ungară, imperiu care era un mediator între Sfântul Imperiu Roman și Imperiul Otoman. Una dintre primele cafenele turcești din Europa Apuseană a fost "La Bottega del Caffé" care a ființat în Veneția după anul 1624. În multe țări europene, precum Olanda, Austria, Danemarca, Germania, Norvegia, Suedia, Portugalia etc., termenul "café" se referă la
Cafenea () [Corola-website/Science/323748_a_325077]
-
a avut loc la 7 octombrie 1571. O flotă a Ligii Sfinte, o coaliție de state maritime catolice, a învins decisiv principala flotă a Imperiului Otoman. Bătălia care a durat cinci ore s-a dat la marginea nordică a Golfului Patras, în largul coastelor Greciei de vest actuale, de unde forțele otomane navigau spre vest din baza lor navală de la Lepanto (în ; în sau Έπαχτος, "Épahtos"). Acolo
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]