10,542 matches
-
fost tencuit exteriorul, iar pictura în tehnică frescă s-a făcut între anii: 2002-2003 de către Marius Cioran. Aceste lucrări s-au făcut sub păstorirea preotului paroh Anania Pojar și grija prim-curatorului Sabău Aurel, protopop al Șimleului fiind Victor Tăutu. Pomenește-i Doamne în împărăția ta pe toți donatorii care au contribuit la înfrumusețarea Sfântului Lăcaș și trecele numele în cartea nemuririi. Sfințirea s-a făcut de către PS. Petroniu Sălăjanul la data de 8 septembrie 2003.""
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer () [Corola-website/Science/312503_a_313832]
-
scria trei articole de fond pe săptămână și material pentru minimum trei coloane în celelalte zile. Slavici a impus la ziar limba literară dezvoltată de către românii de peste munți: Eliade, Bolintineanu, Alecsandri, Bălcescu, Hașdeu, Odobescu, Eminescu și Maiorescu, pe care-i pomenea cu evlavie în coloanele ziarului. Pe frontispiciul ziarului scria: "Soarele pentru toți românii la București răsare." Politic vorbind, Slavici avea convingerea, iar cu această convingere a trăit toată viața și din cauza aceasta i s-au atras atâtea nefericiri mai târziu
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
fiind inclus în ciclul „cetelor”. Înțelesul termenului de „june” în Transilvania este cel de "tânăr fecior neînsurat". Legat de acest ritual este și un obicei (de care bătrânii își mai amintesc încă) care se încadrează în cultul soarelui, de care pomenea și cronicarul german, ca simbol de nemurire pentru strămoșii daco-geți. În ziua de Rusalii, bărbații, femeile, copiii și tot ce era transportabil la curte plecau de cu seara spre muntele Postăvarul, după ce, în prealabil, vătaful sau alți bărbați de inițiativă
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
(în "Migdal Bavel", în "Burj Babil") este o structură pomenită în capitolul 11 din Geneză, un turn uriaș intenționat a fi principala realizare a orașului Babilu, numele akkadian pentru Babilon. Babel era un oraș unde întreaga omenire era unită, toți oamenii vorbind o singură limbă și migrând dinspre est; era
Turnul Babel () [Corola-website/Science/311590_a_312919]
-
Mușatinii sunt una dintre cele mai importante dinastii domnitoare a Moldovei. Printre cei mai de seamă reprezentanți se numără: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Alexandru Lăpușneanu. Primul „Mușatin” este Costea Mușat, domn al Moldovei între 1373 și 1375, pomenit în „Pomelnicul de la Bistrița” (1407) ca fiind printre „binecredincioșii domnii țării acesteia”. În document se mai poate citi: „Pomenește, Doamne, pe Bogdan voievod; pe Lațcu voievod; pe Costea voievod; pe Petru voievod; pe Roman voievod.” După ultimele cercetări<ref name
Dinastia Mușatinilor () [Corola-website/Science/311613_a_312942]
-
Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Alexandru Lăpușneanu. Primul „Mușatin” este Costea Mușat, domn al Moldovei între 1373 și 1375, pomenit în „Pomelnicul de la Bistrița” (1407) ca fiind printre „binecredincioșii domnii țării acesteia”. În document se mai poate citi: „Pomenește, Doamne, pe Bogdan voievod; pe Lațcu voievod; pe Costea voievod; pe Petru voievod; pe Roman voievod.” După ultimele cercetări<ref name="Magazin Istoric Nr. 1 și 5 / 2009">Magazin Istoric Nr. 1 și 5 / 2009</ref> teoria după care Costea
Dinastia Mușatinilor () [Corola-website/Science/311613_a_312942]
-
atât localnici cât și străini, locurile din apropiere având semnificație specială pentru creștini. Numele actual al bazinului, "Lacul Tiberiada", sună destul de puțin cunoscut pentru majoritatea turiștilor. Dar, la auzul numelui de ""Ghenizaret"" (în ebraică "Ginossar") cei mai multi fac legătura cu lacul pomenit în Biblie, Luca 5:1. Acest rezervor de apă, care poartă și alte denumiri (,Yam Kinneret în ebraică), figurează în mai multe episoade biblice. Numele arab contemporan al Lacului Tiberiada este ""Bahr Tabariya"". Lacul Tiberiada este situat în nord-estul Israelului
Marea Galileei () [Corola-website/Science/311766_a_313095]
-
în Piața Sfatului, a unor așezări și cetăți pe Dealul Melcilor și în cartierul Valea Cetății. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către autoritățile comuniste, în cadrul programului de sistematizare. Până spre secolul XIII al erei noastre, nici un document nu pomenește de Brașov. Totuși, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea a mai multor nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Șchei, Blumăna, Noua, Dârste, Stupini. 1203: Tradiția și cronicile calendarelor
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
Eugen Grebenicov a fost chemat să țină discursul pentru studenții de la Universitatea din Cluj; e solicitat în Polonia și în alte țări. Nu de mult s-a sărbătorit ziua școlii nr. 2 (actual Liceul Teoretic „Ion Creangă”) unde s-a pomenit cu un cuvânt de bine și fostul ei absolvent Eugen Grebenicov. În 1949 a absolvit Școala Moldovenească din Cahul - Basarabia. În același an, a plecat la Moscova, unde, după 5 ani, în 1954 a absolvit Facultatea de Matematică și Mecanică
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
cher, ce n'est pas sa mort, c'est comme on en est consolé""<br> ""Ceea ce este îngrozitor în moartea unei persoane dragi, nu este moartea ei, ci ușurința cu care ne consolăm""</blockquote > De asemenea, în conversațiile romanului se pomenesc scriitori de limbă engleză printre care Joseph Conrad și, Aldous Huxley. În privința lui Huxley, atenția se îndreaptă în special spre romanele mai vechi ale scriitorului, fiind citate "Antic Hay" și "Point Counter Point", și nu cum ar fi fost poate
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Báthory îl donează lui Ștefan Török, unul din căpitanii săi. Mai apoi ajunge în proprietatea marelui magnat Ștefan Béthlen, pentru ca, în anul 1658, cetatea Șoimoș dimpreună cu întreg Banatul de Lugoj- Caransebeș să fie ocupată de turci. Conscripția din 1717 pomenește Curtea cu un număr de 50 de case, fiind una din cele mai mari localități din zona Făgetului. Se pare că vechea vatră a satului era situată la circa doi km mai spre răsărit, unde se mai găsesc urme de
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
viețuia în apropierea Romanului, dincolo de limita sudică a acestuia. Toate acestea ne îndreptățesc să considerăm că Romanul se afla într-o zonă cu o populație numeroasă, de veche tradiție ortodoxă, ceea ce ar justifica și presupunerea că una dintre "episcopiile schismatice" pomenite în scrisoarea papală din 1234 ar fi avut reședința aici. De altfel, episcopul Melchisedec Ștefănescu, cărturar și istoric de mare prestigiu, membru al Academiei Române, considera - într-una din lucrările sale - că eparhia ortodoxă cu centrul la Roman fusese constituită "... cu
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
și Dobre să zugrăvească această biserică, semn că lucrarea în discuție fie că nu se realizase până atunci, fie că - din anumite cauze - trebuia refăcută. Prima biserică de la Episcopia Romanului a dăinuit și în vremea lui Ștefan cel Mare, acesta pomenind-o în documente de cancelarie emise 1458, 1465 și 1488 sub denumirea de "Sfânta Parascheva". Nu se cunosc intervenții constructive mai ample din acea perioadă, semn că așezământul se afla în bună stare de funcționare și că, în această parte
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
său o fecundă școală cărturărească. Unul dintre ucenicii acestuia, Macarie, a condus în două rânduri episcopia Romanului (1531-1548 și 1551-1558) și s-a afirmat ca o personalitate de excepție atât ca ierarh cât și în calitate de om de cultură, fiind adesea pomenit ca "învățător al Moldovei" și "ales între filosofi". El este considerat ca întemeietor al unei școli de slavonie în Moldova și ctitor al narațiunii istorice, acest ultim apelativ justificându-se în bună măsură prin calitățile literare ale Cronicii pe care
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . La nord de municipiul Reghin, la cca. 13 km distanță, se situează localitatea Săcalu de Pădure, veche așezare românească, azi făcând parte din comuna Brâncovenești. Documentar, așezarea este pomenită încă din jurul anului 1169, împreună cu alte localități, unele dispărute, sub denumirea de Zakalus, cuprinzând în acele timpuri, patru gospodării. O reîntâlnim amintită în anul 1228, într-o danie a regelui, sub denumirea de Zakal. În schimb, din anul 1319, localitatea
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
din jurul anului 1169, împreună cu alte localități, unele dispărute, sub denumirea de Zakalus, cuprinzând în acele timpuri, patru gospodării. O reîntâlnim amintită în anul 1228, într-o danie a regelui, sub denumirea de Zakal. În schimb, din anul 1319, localitatea este pomenită sub forma de Magiar Zakal (Săcalu Unguresc), în 1332 este pomenit un ,saccerdos de Duabus Ecclesis”, în 1334 preotul Iacob achită dijma de doi groși, în 1336 - Zazzakal, în 1336 - Magiar-Erdeő Szakal (Săcalu de Pădure Unguresc), în 1773 - Szakall, în
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
Zakalus, cuprinzând în acele timpuri, patru gospodării. O reîntâlnim amintită în anul 1228, într-o danie a regelui, sub denumirea de Zakal. În schimb, din anul 1319, localitatea este pomenită sub forma de Magiar Zakal (Săcalu Unguresc), în 1332 este pomenit un ,saccerdos de Duabus Ecclesis”, în 1334 preotul Iacob achită dijma de doi groși, în 1336 - Zazzakal, în 1336 - Magiar-Erdeő Szakal (Săcalu de Pădure Unguresc), în 1773 - Szakall, în 1760-1762 sub forma de Erdő Szakál, adică Săcalu de Pădure, iar
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
din nimic cu mare efort și osteneală de obștea mânăstirii. Oameni de suflet au făcut mici donații care au permis să se construiască utilitățile mînăstirii. Acești binefăcători, cum e firesc, au fost trecuți în rîndul ctitorilor și ei vor fi pomeniți la toate slujbele cîtă vreme va dăinui sfîntul locaș. Cea mai costisitoare și anevoioasă problemă a fost construcția bisericii. Biserica este în stil ortodox autentic, în plan treflat, cu elemente arhitecturale bizantine și brîncovenești, cu pridvor și fronton trilobat și
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
ei precară sau vreun alt eveniment cauza care a determinat înlocuirea bisericii satului Țop cu cea din Gostila, rămasă fără scop după contruirea bisericii de zid în anii 1810-1812 nu se știe dar este cert că la anul 1896 este pomenită o biserică în Țop edificată în 1738, cea adusă din Gostila, datată probabil în baza anului menționat în inscripția pictată de pe ancadramentul tracerii din pronaos în naos. Intervalul scurs din 1810-1812, momentul construirii bisericii de zid din Gostila și 1896
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
poziție împotriva nestorianismului și a pelagianismului. După o trăire creștinască dusă în viața monahală vreme de peste 60 de ani, decedă la Mănăstirea sa din Marsilia, în anul 435 d.Hr. Este canonizat la Marsilia, în secolul al V-lea, fiind pomenit în ziua de 23 iulie. La data de 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, hotărăște canonizarea Sfinților Cuvioși Ioan Casian și Gherman, fiind prăznuiți în ziua de 29 februarie (în anii bisecți), sau 28 februarie. S-au păstrat de la
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
doua zi de Paști. Sărbătoarea este rezervată evocării celor dispăruți, ocazie cu care neamurile se reîntâlnesc în cimitirul satului. Biserica fiind în centrul cimitirului, se înțelege că una din funcțiile ei era și funcția ceremonial-funerară. Cu această ocazie se pun pomeni pe morminte, ocazie cu care se aduc la cimitir vase de ceramică ce se dau în dar spre pomenirea celui dispărut. Se aduce la cimitir mâncare și țuică, în unele sate oamenii cinstindu-se între ei ca la o adevărată
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
deasupra ușii, în exterior, următoarea pisanie, care s-a păstrat până astăzi: „Această Sfântă și Dumnezeiască biserică ce se numește Schitul Logrești din temelie s-a început și s-a și isprăvit cu osteneala și cu toată cheltuiala acestor ctitori pomenește Doamne: Costache Pandia (biv vel sărdar), cocoana Ileana Obedeanca (soția dumnealui), cocoana Păuna cia (soția) dumnealui, Constantin Oțetelișanu, fiul dumnealor, cocoana Smaranda, soția dumnealui, Nicolae, Gheorghe, Sevastița, fiii dumnealor, popa Ion Tândălescu, călugărul, preoteasa Hreșova, soția lui, Pătru, Stancu, Maria
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
de fiecare dată semnată (...„prin mâna mea smeritul zugrav Dimitrie Ispas” etc.). În absida altarului se păstrează fragmentar următoarea inscripție , redactată în română cu caractere chirilice: „Cine se vor întâmpla a sluji în această sfântă biserică ca să fie dator a pomeni...Teodor, Iov, Ioan, Dimitrie, Marie, ...neamul lor ca și pre dânșii să-i ierte milostivul Dumnezău. Zugrăvitu-s-au acest sfânt altar al doilea ... meșterul zugrav Dimitrie Ispas și Ștefan, 1806. Și fiind preot popa Teodor de la Agârbici cu ...Petre
Biserica de lemn din Straja () [Corola-website/Science/312912_a_314241]
-
în înțelegere cu comanditarul, să-și fi inclus și prenumele propriu și pe acelea ale altor membri ai familiei, alături de nume din familia parohului local: „Cine s-ar întâmpla să fie preot la această s. b. să fie dator a pomeni pe acești oameni: popa Ioan, [cu soția] Marie, Costan, Andrei, Dimitrie, Barbara, Teodor, Barbara, Ioan și tot neamul." Iconostasul prezintă o pictură pe trei registre: șirul celor 12 apostoli cu Iisus în centru, apoi sfinți în medalioane în registrul al
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
Pest-rév (=vadul Pesta). Ulterior a primit acest nume și orașul din partea estică a Dunării. Numele german al Budei "Ofen", are origini similare, însemnând tot „cuptor”, sau grotă în dialecte sud-germane. Interesant este faptul, că un document din înaintea invaziei tătare pomenește Pesta sub denumirea "Ofen", iar în secolul următor germanii au folosit această denumire pentru Buda. Prima dată s-a aflat o așezare a celților, mai târziu în timpul Imperiului Roman a fost înființat aici o fortăreață împotriva barbarilor, numită Contra-Aquincum, a
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]