11,584 matches
-
consta, pentru început, cum se spunea, în a face foame din zori până-n vis. Desigur, foamea mea era cu neputință de ignorat, dar ea este neînsemnată prin comparația, operată ulterior, cu lipsurile comandate din lagărele de concentrare, din lagărele pentru prizonierii ruși, ce avuseseră drept urmare înfometarea, moartea prin inaniție a sute de mii de oameni. Dar numai foamea mea e aceea pe care o pot descrie-n cuvinte. Doar ea mi-a rămas ca și întipărită în minte. Numai pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rudă îndepărtată. Cert este că primul lagăr care m-a preluat se întindea în Oberpfalz, aproape de granița cehă. Hrăniți cu îndestulare, supraveghetorii făceau partea din Armata a 3-a americană; cu purtarea lor îngăduitoare, americanii ne apăreau ca niște extratereștri. Prizonierii ar fi putut ajunge, mai mult după ochi decât pe numărate, la vreo zece mii de oameni. În linii mari, lagărul se asemăna cu locul pe care se afla vechiul teren de instrucție a armatei de la Grafenwöhr, care, dincolo de sârma ghimpată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
niște prafuri numite DDT, corpul meu osos a tras aproape cincizeci de kilograme, o greutate aflată sub cea normală cu destul de mult încât să corespundă, așa bănuiam noi, practicii Planului Morgenthau ce fusese conceput pentru noi. Această pedepsire a tuturor prizonierilor de război germani, inventată de un politician american și denumită după el, îi solicita celui vizat zgârcenie în gospodărirea resurselor: după numărătoarea efectuată la apel, orice mișcare care nu era indispensabilă se cerea evitată, căci rația zilnică, limitată la opt sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
le știe pe toate mai bine - „M-am eliberat de toate constrângerile, chiar dacă atunci abia dacă se putea bănui ce anume putea însemna libertatea pentru noi, eliberații...“ -, ar fi trebuit să spun fără ocolișuri: eram și am rămas propriul meu prizonier, fiindcă din zori și până târziu, până-n vise, pofteam cu lăcomie la fete, cu siguranță și în ziua eliberării. Orice gând se ducea într-acolo, doar într-acolo. Pipăiam, voiam să fiu pipăit. Această altă foame a mea, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rodea, atunci când rănitul vindecat a fost smuls din mâinile pline de grijă ale surorilor medicale și când, de la cura din Marienbad, am ajuns direct în lagărul foamei din Oberpfalz. Printre cei zece și apoi mai multe zeci de mii de prizonieri de război am învățat, după șaptesprezece ani de sațietată regulată - rareori se-ntâmpla să mai fim strâmtorați -, așadar, am învățat să îndur foamea, care avea primul și ultimul cuvânt, ca pe o suferință ce rodea fără încetare și totodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a devenit pentru noi toți criteriul principal pentru tot ceea ce îi face bine unei gâște umplute? Probabil că au trecut zile întregi până când încăperea cu gresie și faianță, al cărei ecou îl aud și astăzi, m-a luat din nou prizonier. Zile în care nu s-a petrecut nimic în afara poveștii fără sfârșit a rumegătoarei numite foame, dacă se face abstarcție de zvonurile care goneau, iuți de picior, prin lagăr și în acest timp apucau să facă și pui. Exista temerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care nu s-a petrecut nimic în afara poveștii fără sfârșit a rumegătoarei numite foame, dacă se face abstarcție de zvonurile care goneau, iuți de picior, prin lagăr și în acest timp apucau să facă și pui. Exista temerea că toți prizonierii de origine est-germană aveau să fie transferați forței sovietice de ocupație. Regimente întregi de cazaci care luptaseră de partea noastră se spunea că ar fi fost predate rușilor de către englezi, astfel încât, ca să preîntâmpine răzbunarea sovietică, familii și grupuri întregi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Acolo, așa spuneau batjocoritor infanteriștii mai bătrâni, aveau să scoată din noi rămășițele de nazism tânăr. Cel mai mult a rezistat, dintre toate știrile de latrină, zvonul despre deja planificata, între timp hotărâta și în curând efectiva reînarmare a tuturor prizonierilor de război dezarmați. Și anume, cu echipament american: „Tancuri Sherman și de-astea...“ Pe un plutonier l-am auzit zicând în gura mare: „Păi, normal, de-acum încolo mergem înainte cu amis“ - deja spuneam ami și amis - „împotriva lui Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acela care se mai putea găsi în brutării și în magazinele de carne. Lor, pacea le era împărțită în porții din ce în ce mai mici; nouă, în spatele gardului lagărului, ne mergea din ce în ce mai bine. Te obișnuiai, te simțeai parcă protejat în prizonierat. Unii dintre prizonierii de război, mai cu seamă aceia originari din zonele ocupate de ruși și de polonezi, se temeau chiar de eliberare. Se prea poate că să mă fi numărat și eu printre ei. Fără vreo veste de la tata și mama - oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
O furasem de la țiganii care treceau din Polonia granița orașului liber și, în vremea copilăriei mele, aveau căutare pe străzile din Langfuhr nu numai ca să ascută foarfeci și să repare cazane? Poate că în Oberpfalz, în lagărul cel mare pentru prizonieri de război, acolo unde, ca să-mi mai treacă timpul și ca mijloc de combatere a foamei reale, participasem la cursul abstract de gătit, va fi existat totodată un curs în care materia chiromanție a atras elevi ca mine. Că arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
anilor ‘80 ai secolului XIX, nu oferea nimic nou, eventual o variațiune a lucrurilor cu care eram obișnuit. Culcușul mi l-am găsit, așa cum o făcusem deja ca ajutor la Luftwaffe și în serviciul Reich-ului, apoi ca tunar tanchist, ca prizonier de război și, în sfârșit, ca băiat la cuple, ca beneficiarul cel mai de sus al unui pat cu două etaje. Acesta se afla laolaltă cu alte patru paturi cu două etaje într-o încăpere fără ferestre care, așa cum avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Marea era călduță. Am întâlnit și fete, care porniseră la drum din Suedia, Canada, Scoția, singure sau câte două, și trimiteau de peste tot cărți poștale la Haparanda, Toronto, Glasgow. Dar nu eram liber pentru nici una din ele, fiindcă încă eram prizonierul obtuzității suabe. Abia la Palermo, acolo unde așa-zisul pelerin nu s-a dus, așa cum le promisese mafioților italieni, în audiență la sfânta Rosalia, dar unde, ca oaspete la Academia de Belle Arte, am avut acces la clasa de sculptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înghițit câteva, care probabil că ar fi fost mai tari decât ale mele. Și pe urmă eu am povestit, după ce încercaserăm din nou să dezgropăm scene din copilăria noastră din amintiri contradictorii, cum, la șaptesprezece ani, într-un lagăr pentru prizonieri de război, pe ploaie, căutasem împreună cu un camarad de aceeași vârstă adăpost sub o foaie de cort și cum, flămânzi fiind, mestecaserăm chimen în loc de mâncare. Sora mea nu crede din principiu poveștile mele. Neîncrezătoare, ținea capul într-o parte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
voia să studieze toate blestematele alea de aiureli dogmatice, asta e adevărat. Iar că acest Ratzinger, care mai înainte a fost prefect al congregației pentru învățământ confesional, care acum poartă mitra pontificală, a fost unul dintre zecile de mii de prizonieri din lagărul cel mare de la Bad Aibling, e de asemenea adevărat“. În orice caz, am afirmat eu ca să devin și mai credibil, așa s-a scris în Bild-Zeitung. Și pe urmă i-am povestit surorii mele, în timp ce copiii, în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dacă biblioteca atât de bogată a socrilor mei a devenit mai importantă în ochii mei decât căsătoria stabilită în dreptul peretelui de cărți în ultimele săptămâni petrecute la Lenzburg sau abia în anul care a urmat. În orice caz, am devenit prizonierul lecturii. Mai întâi al Micii istorii a literaturii a lui Klabund, apoi al prețioasei ediții în două volume, legate în piele moale a lui Ulise, de James Joyce, apărută la Rhein-Verlag, Zürich, în traducerea lui Georg Goyert. Și astăzi încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui Selim Pașa. În actul I se arată că aici se găsesc închise Constanța (soprană) și camerista ei Blonda (soprană). Curând apare Belmonte, un tânăr nobil spaniol, iubitul Constanței pentru a o elibera, fiind ajutat și de Pedrillo, valetul său, prizonier și el. Intrarea în palat îi este interzisă de Osman, căpetenia ienicerilor. Pentru că Pașa Selim este un mare amator de arhitectură, Pedrillo ajuns grădinar îl recomandă pe Belmonte drept unul din cei mai renumiți arhitecți italieni ai timpului. În felul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
abia după aia m-am uitat la el să văd ce face. Era treaz, se uita la mine și mi-am dat seama după fața lui că se prinsese de ce făcusem gestul ăla de doi lei. Mi-era rușine. Eram prizonieri fără voie, iar eu îl suspectam că mă făcuse la portofel. Era sufocant. Dar nu mai știam dacă din cauza gestului meu sau din cauza lipsei de aer. Mă privea fix. Până atunci nu mi-a fost frică nici o secundă. A băgat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
povestesc cum a fost în prima seară. Mi-e frică, pentru că nu vreau să-mi aduc aminte de disperarea care m-a apucat când s-a lăsat noaptea. E cumplit să treci de la o viață activă la o viață de prizonier. Pentru că senzația este de pușcărie. Nu mai știam cum să mă port cu Vero, trecuse prea puțin timp de când ne mozoleam, nu eram un cuplu, nu ne cunoșteam aproape deloc. Știi cum e să nu ai ce șă faci zece
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ale celor 40 de hoți. Și, continuă Bărzăunul foarte amărît de-o asemenea perspectivă, dacă nu vrea să mai meargă Ilinca, nu mai merge nici Virgil... nu mai merge nici Vlad... și... A tăcut cîteva clipe privind cu ochi de prizonier străfundurile albastre ale cerului, apoi s-a întors spre mine și mi-a declarat cu o hotărîre în fața căreia nu mai exista echivoc: Și nici eu nu mă mai duc!... Cu cine să mă duc?... Cu Nuțu lui Răstoacă?... Ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rotească în sens invers. Înainte de a-și fi redobândit o imagine normală, Thorson se și întoarse. Intră cu pași măsurați și ignorându-i pe X și pe Hardie, se îndreptă spre Gosseyn. Ținând două clișee în mână, se opri în fața prizonierului și îl privi cu intensitate. ― Ce-ai descoperit? întrebă Hardie, aflat în stânga lui Gosseyn. Thorson îi făcu un semn grăbit, ordonându-i să tacă. Gestul fusese de o surprinzătoare brutalitate și Thorson nici nu păru să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Clopoțelul de la intrare puse capăt reflexiilor sale. După zgomote înțelese că bărbatul și fata trecuseră în living. Auzi deschizându-se ușa și o voce bărbătească glăsuind: ― Miss Patricia, am primit ordin să percheziționăm apartamentul dumneavoastră căci suntem în căutarea unui prizonier evadat... Vă rog să mă scuzați, domnule Crang, nu v-am observat. ― O.K. Era vocea bărbatului care o sărutase pe Patricia Hardie. ― Căutați ce vreți și duceți-vă odată. ― Am înțeles, domnule. Gosseyn nu mai stătu pe gânduri. Balconul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai repede decât începuse. Pentru el, tocmai timpul conta. Ce trebuia el să afle în cel mai scurt timp posibil, risca să condiționeze destinul întregului sistem solar. Mai cercetă o dată cerul dintr-o privire, apoi intră și se duse la prizonieri. Prezența sa în acel loc însemna un mister de neânțeles, dar de la ei poate va afla măcar câteva informații cu privire la situația sa actuală. Bărbatul și femeia se aflau tot în locul unde-i lăsase. Amândoi reveniți la viață îl urmăreau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
curând se va face ziuă și ceața începe să se ridice. Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum n-am fi supravegheați. Unde mergem, sunt sigur că nu te-aștepți să ți-o spun de față cu domnul Prescott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prea complicat și pentru că aceasta ar comporta periculoase posibilități de duplicare a fiecăruia din cele două corpuri, fiecare duplicat fiind la fel de egoist și puternic ca și celălalt. Crang înclină ușor capul ― Thorson consideră că noi ar trebui să te ținem prizonier, dar eu afirm că atât moartea, cât și privarea de libertate nu sunt decât două aspecte având aceeași finalitate. Și unul, și celălalt, ar fi semnalul de apariție a lui Gosseyn nr. 3. Ceea ce noi n-o dorim. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a uitat ― gândi Gosseyn ― cum i-am băgat frica în oase și cum l-am păcălit pentru a doua oară când am venit s-ă caut distorsorul la Palat". Thorson era machiavelic: nici nu-și plăcea, nici nu-și detesta prizonierul, era numai prudent și hotărât. Crang rămânea neutru. Pe acest om îl percepea într-un mod foarte curios. Neutru, absorbit, preocupat, desfășurând un joc atât de complex încât nu putea rezulta nici o reacție netă. Dar cazul cel mai surprinzător fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]