10,122 matches
-
în orașul interior. La sud-est, anterior spațiu deschis de-a lungul râului Jezava, se află în prezent un port comercial și unul de agrement. Există, de asemenea, discuții cu privire la utilizarea viitoare a complexului fortificat, precum și la realizarea unor proiecte de restaurare, reabilitare și modernizare a cetății. Cetatea Semendria a fost descrisă ca „una dintre cele mai uimitoare și mai monumentale piese de arhitectură ce s-au păstrat din Șerbia medievală” și „martor al puterii creatoare sârbe”. Ea constituie un exemplu de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
construit un sistem pentru a proteja cetatea și orașul înconjurător de posibilele inundații viitoare; cu toate acestea, au avut loc inundații majore în 2006, ca urmare a ploilor abundente și a topirii zăpezilor. Cetatea a fost obiectul unor lucrări de restaurare și conservare, urmate de cercetări arheologice și arhitecturale, incepand cel puțin din 1970. Majoritatea lucrărilor realizate până acum au avut loc între anii 1970 și 1995. În timp ce unele părți au fost parțial reparate, altele au parte doar de lucrări de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
unde s-au aflat fundațiile. Vestigiile aflate în picioare au fost parțial restaurate și sunt acum stabile, desi problemele legate de creșterea vegetației și întreținerea permanentă rămân. Turnurile înconjurătoare necesită, de asemenea, efectuarea de lucrări, din moment ce multe s-au prăbușit. Restaurarea orașului a fost urmată în anii 1994-1995 de o serie de cercetări arheologice. Suburbia fortificata se află încă într-o stare foarte proastă. Părți de zid au dispărut, iar mai multe turnuri sunt înclinate sau s-au prăbușit parțial. Turnul
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
parte din timp a fost alocat săpăturilor și cercetărilor arheologice, în special ale vestigiilor complexului religios și al băii turcești. Contraescarpele aflate de-a lungul Dunării, care se prăbușiseră parțial de mai multe ori, au avut parte de lucrări de restaurare, iar acum se află în stare bună. În alte părți, contraescarpele au dispărut sau se află sub pământ, iar starea lor este necunoscută. Zona învecinată cetății este, de asemenea, amenințată deși ocupă un mal bine aparat de-a lungul Dunării
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
a zonelor învecinate, inclusiv relocarea căii ferate, desi costurile estimate variază pe o scară largă. Între 2003 și 2004, costul doar pentru lucrările de conservare a fost estimat la 10,6 milioane €, în timp ce costul de reabilitare total, inclusiv pentru conservare, restaurare și cercetare, a ajuns la 22 milioane €. În anul 2005, costul combinat pentru conservare și cercetare a scăzut la 4 milioane €. În ciuda eforturilor de conservare, cetatea se află încă în pericol din motive întemeiate atât naturale, cât și provocate de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România în cadrul secției de critică de artă. De asemenea a fost membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. A susținut artiștii plastici din România pentru înființarea Asociației Filială de Artă Plastică și Religioasă și Restaurare de pe lângă Uniunea Artiștilor Plastici din România. A fost ales în anul 2014 în funcția de președinte de onoare al acesteia și a susținut din această poziție organizarea Anualelor de Artă Religioasă precum și expozițiile filialei așa cum a fost cele intitulate "Pași
Corneliu Antim () [Corola-website/Science/336710_a_338039]
-
ele, alcătuită din patru încăperi, se afla arhiva și depozitul Zemstvei. Arhitectura fațadelor repetă motivul grupului din trei ferestre, conturate de o arhivoltă comună. Clădirea de la colțul cu strada Sfatul Țării servește azi ca sediu al Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor. Cantina a fost construită la un interval de blocul central, perpendicular străzii M. Cibotari. Ulterior a fost retrasă într-o proprietate separată, la str. Maria Cibotari 7. În anul 1918, când Basarabia a intrat în componența României Mari
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
târziu. Clădirea urma să fie restaurată, o parte din încăperi să rămână în administrarea Muzeului de Etnografie, iar alta să treacă în administrarea ICR. Institutul și-a luat angajamentul să organizeze în Moldova o școală de formare a specialiștilor în restaurarea monumentelor istorice. De asemenea, conform contractului de concesiune, va fi organizat Institutul de Studii Avansate „Alexandru Sturza”, care va contribui la formarea elitelor în domeniul științelor umane, artelor și arhitecturii. Pe lângă institut va fi deschisă o bibliotecă publică. Termenul lucrărilor
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
istorice. De asemenea, conform contractului de concesiune, va fi organizat Institutul de Studii Avansate „Alexandru Sturza”, care va contribui la formarea elitelor în domeniul științelor umane, artelor și arhitecturii. Pe lângă institut va fi deschisă o bibliotecă publică. Termenul lucrărilor de restaurare a fost estimat la 4 ani, iar costurile la 3 milioane de euro. Muzeul Zemstvei a fost transmis Institutului Cultural Român pe un termen de 25 de ani.
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
gunoi. Cimitirul nu se regăsește în Registrul monumentelor, deși pe una din coloanele de la intrare a fost instalată o placă cu denumirea complexului memorial, asemănătoare cu plăcile care se instalează la monumentele istorice din oraș. Mai multe voci susțin necesitatea restaurării cimitirului. Printre ele se numără preoți, istorici, funcționari din cadrul Primăriei Chișinău, militari, veterani, politicieni, profesori și reprezentanți ai societății civile. Terenul a fost privatizat în 2006, ceea ce complică eforturile de restaurare. Privatizarea cimitirului s-a dovedit a fi ilegală, întrucât
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
monumentele istorice din oraș. Mai multe voci susțin necesitatea restaurării cimitirului. Printre ele se numără preoți, istorici, funcționari din cadrul Primăriei Chișinău, militari, veterani, politicieni, profesori și reprezentanți ai societății civile. Terenul a fost privatizat în 2006, ceea ce complică eforturile de restaurare. Privatizarea cimitirului s-a dovedit a fi ilegală, întrucât conform Convenției internaționale, cimitirul nu poate fi pus în vânzare. S-a dovedit că adresa juridică a fost indicată greșit la momentul tranzacției, iar acum firma proprietară este gata să schimbe
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
a fost cedată acesteia de Primărie. Compania a adresat în 2010 un demers Primăriei prin care solicita examinarea posibilității demolării edificiului, întrucât acesta „prezintă pericol pentru viața și sănătatea locatarilor care domiciliază în blocurile învecinate” și s-a constatat „imposibilitatea restaurării și punerii în valoare a acesteia”. Primăria a redirecționat demersul către Ministerul Culturii, care l-a respins. Conform unor surse, clădirea figurează în bazele de date cadastrale ca teren de pământ, nu ca și construcție. Deși Primăria municipiului are obligația
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
Ministerul Culturii, care l-a respins. Conform unor surse, clădirea figurează în bazele de date cadastrale ca teren de pământ, nu ca și construcție. Deși Primăria municipiului are obligația de a restaura monumentul, aceasta a refuzat un parteneriat public-privat de restaurare în 2014.
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
care efectua lucrările nu era autorizată să execute lucrări la clădiri de patrimoniu. Simultan, în urma unui control făcut de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu și Inspectoratul de Stat în Construcții, constatând că „modul în care se execută lucrările de restaurare nu respectă procedurile impuse de o intervenție la o clădire de patrimoniu”, în 25 mai 2012 Primăria Municipiului Timișoara, prin Instituția Arhitectului Șef, a dispus sistarea lucrărilor. Actual casa este proprietatea familiei Stancu și a moștenitorului Ion Nelson Mihai. Deși
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
impuse de o intervenție la o clădire de patrimoniu”, în 25 mai 2012 Primăria Municipiului Timișoara, prin Instituția Arhitectului Șef, a dispus sistarea lucrărilor. Actual casa este proprietatea familiei Stancu și a moștenitorului Ion Nelson Mihai. Deși exista autorizația de restaurare, lucrările n-au fost reluate. Lipsită de acoperiș și tencuială o iarnă, clădirea a fost supusă timp de o săptămână unor ploi puternice, fiind evident că se va degrada. Locuitorii Timișoarei, apreciind că este vorba de fapt de o demolare
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
Premiul Uniunii Arhitecților), Hotel Cascom - Eforie, Hotel Sport- Constanța, Hotel Roman, Român, Hotel Petroșani, Magazin Universal Tomis - Constanța (proiect laureat - Premiul Uniunii Arhitecților), Magazin Universal - Târgu-Jiu, Magazin Universal - Tecuci, Primăria - Tulcea, Casă Modei - Constanța, Ansambluri locuințe - Tulcea, Complexuri sportive - Mamaia, Restaurări și amenajări interioare la Hotelurile Capșa și Lido din București. Toate aceste realizări ale lui Lutfi se caracterizează prin stilul modern, o judicioasă alegere a sistemelor constructive, o bună funcționalitate adaptată cerințelor programului și o integrare armonioasă în siturile existente
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
istoric, având codul LMIHD-II-m-B-03-265. Arhitectura gării este unică în țară, o construcție asemănătoare existând în orașul Tirol din Austria. În prezent, gara se află într-o stare avansată de degradare, dar în anul 2016 CFR a anunțat demararea licitației pentru restaurarea clădirii. Din stația Brad, calea ferată continua spre localitatea Mintia prin calea ferată Mintia-Brad. Lucrările la acest tronson au demarat în anul 1939, au fost întrerupte în 1945 și reluate în 1979, calea ferată fiind inaugurată în 1988. În anul
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
a schimbat numele Bibliotecii Imperiale în cel de Biblioteca Națională, iar colecția a fost mutată din zona Esplanade în Belvedere Estate. Pe 1 februarie 1953 Biblioteca Națională a fost deschisă către public. În 2010, Ministerul Culturii, proprietarul bibliotecii, a decis restaurarea clădirii bibliotecii de către Archaelogical Survey of India (ASI). În timp ce făceau inventarul în clădirea bibliotecii, inginerii restauratori au descoperit o încăpere necunoscută anterior. Camera de la parter pare să nu aibă nici o deschidere de vreun fel. Arheologii ASI au încercat să caute
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
Andrew și Martha Stewart s-a mutat la Westport, Connecticut, unde au achiziționat și restaurat 1805 fermă pe Turcia Hill Road, care va deveni mai tarziu un model pentru studioul TV de "Martha Stewart Living". în Timpul proiectului, Stewart panache pentru restaurarea și decorarea a devenit evidență. În 1976, Stewart a început o afacere de catering în subsolul ei cu un prieten la o modelare zile, Normă Collier. Societatea a devenit rapid un succes, dar acrit când Collier a susținut că Stewart
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
30.000 de kilometri pătrați din teritoriul fostei Polonii a Congresului și să efectueze purificarea etnică a până la 3 milioane de polonezi și evrei pentru a face loc pentru coloniștii germani în așa-numitul plan al . Decizia de a promite restaurarea Poloniei a fost luată de către Germania în scopul de a încerca să-și legitimeze ocupația militară în fața populației poloneze, urmând după propaganda germană trimisă locuitorilor polonezi în 1915, în care soldații germani erau prezentați ca eliberatori ai Poloniei de sub jugul
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
și orice persoană putea fi închisă și torturata într-una din închisorile clandestine destinate acestei practici. Cu toate acestea, suporterii lui Trujillo evidențiază unele dintre aspectele pozitive ale regimului că de exemplu: sfârșitul epocii Caudillo ca sursă de instabilitate politică; restaurarea ordinii publice; o anumita dezvoltare economică a țarii.<nowiki>[14]</nowiki> În timpul regimului său, toate instituțiile de stat au funcționat în conformitate cu interesele sale și a stabilit un monopol impresarial care i-a permis să acumuleze o mare avere personală. Guvernul
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
iar în 1935 a fost cumpărat de comunitatea locală cu scopuri administrative, în clădire funcționau diferite instituții și agenții. Între 1948 și 2010 în clădire a funcționat școala generală. Castelul a fost restaurat, investiție făcută de Ministerul Culturii, lucrările de restaurare și consolidare fiind încheiate în iunie 2015, după aproape 5 ani de la semnarea contractului de execuție. Ușile și ferestrele au fost înlocuite, acoperișul a fost renovat, structura clădirii a fost întărită, iar camerele au fost readuse la starea lor inițială
Castelul Rhédey din Sângeorgiu de Pădure () [Corola-website/Science/337254_a_338583]
-
profesorilor. În perioada Protectoratul francez al Marocului , rolul universității începe să se diminueze, din cauza restricțiilor impuse de conducerea franceză și a opoziției pe care o manifesta față de reformă. Odată cu obținerea independenței Marocului, în anul 1956, s-au reluat lucrările de restaurare și reafirmare în plan cultural a prestigioasei instituții. Abia în 1963 însă, printr-un decret regal, madrasa a fost oficial transformată în universitate. În prezent, universitatea Al-Qarawiyyin numără 4 facultăți: Biblioteca Al-Qarawiyyin este una dintre cele mai mari biblioteci ale
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
ale cunoașterii, precum și manuscrise importante. Aici se regăsește manuscrisul original al ʺkităbu al-ʿibarʺ de Ibn Khaldun, precum și o copie a Coranului din secolul IX, scris în stilul caligrafic cufic pe piele de cămilă. După o perioadă de 4 ani de restaurare condusă de Aziza Chaouni, aceasta s-a redeschis în anul 2016. Restaurarea bibliotecii al-Qarawiyyin face parte dintr-un plan cultural mai amplu de a readuce orașul Fes la statutul său de odinioară, de capitală culturală și spirituală a Marocului.
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
al-ʿibarʺ de Ibn Khaldun, precum și o copie a Coranului din secolul IX, scris în stilul caligrafic cufic pe piele de cămilă. După o perioadă de 4 ani de restaurare condusă de Aziza Chaouni, aceasta s-a redeschis în anul 2016. Restaurarea bibliotecii al-Qarawiyyin face parte dintr-un plan cultural mai amplu de a readuce orașul Fes la statutul său de odinioară, de capitală culturală și spirituală a Marocului.
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]