10,861 matches
-
indienii - nu existau orașe ale aurului, nici măcar mine bogate, întrucât los muiscas, făceau rost de aur datorită trocurilor cu populațiile vecine. Dar, în același timp spaniolii au început să audă zvonuri de la indienii prizonieri despre legenda lui „El Dorado” și ritualurile care aveau loc în laguna de la Guatavita. Pe una dintre coastele acestei lagune există și azi un șanț mare- dovadă a faptului că în 1580 s-a încercat scurgerea apei din fosă, unicul scop fiind acela de a găsi comoara
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
sabini care veniseră la Roma în timpul domniei lui Romulus. Acești oameni erau numiți, de asemenea, patricieni, în timp ce descendenții lor aveau să devină elita Republicii. Numa Pompilius a reformat Calendarul roman ajustându-l pentru anul solar, instituind la fel de bine mai multe ritualuri religioase ale Romei. El a organizat zona in și din afara Romei în districte pentru un management mai ușor. El este, de asemenea, creditat pentru organizarea primelor bresle profesionale ale Romei. Numa Pompilius este amintit ca cel mai religios dintre regi
Numa Pompilius () [Corola-website/Science/305629_a_306958]
-
wakan" în America de Nord (tribul dakota), noțiunea era cunoascută și în religiile antice: "herem" la evrei, "sacer" (sacru) la romani (existând perioade de interdicție religioasă "ferie"). Instituirea unui tabu diferă de la o zonă la alta: se face de obicei în cadrul unui ritual magic (în Polinesia prin proclamare); la multe populații primitive, un tabu este transmisibil, dar poate fi și abrogat. În unele zone, sacralitatea șefului de trib poate institui tabuarea prin contactul trupului său cu ființele sau lucrurile din jur: în Tahiti
Tabu () [Corola-website/Science/305631_a_306960]
-
de zi cu zi ale comunităților evreiești din România, iar la data de 30 septembrie 2007, a avut loc la Templul Coral din București ceremonia de învestire că rabin al comunităților evreiești din România a lui Shlomo Sorin Rosen. Acest ritual a constat în ceremonia dăruirii talitului - salul tradițional cu care a fost îmbrăcat de către mentorul sau, Marele Rabin Menachem Hacohen, cel care l-a trimis la studii rabinice în Statele Unite. Shlomo Sorin Rosen a activat că prim-rabin în România
Menachem Hacohen () [Corola-website/Science/305684_a_307013]
-
mecanice precum sporirea volumului, a densității populației și a raporturilor sociale. Aceste idei sunt reluate și aprofundate în "Sinuciderea" (1897). O altă lucrare importantă („Formele elementare ale vieții religioase”) definește esența religiosului prin sacru. Sacrului trebuie să-i adăugăm credințele, ritualul și o Biserică, simbol al comuniunii credincioșilor. Sacrul este un element colectiv și impersonal. Integrarea este un concept cheie pentru sociologia educației și a familiei, două instituții care contribuie la socializarea indivizilor.
Émile Durkheim () [Corola-website/Science/306343_a_307672]
-
Paparuda ("Păpăluga") este o veche divinitate locală din mitologia românească, probabil preromană, a ploii fertilizante, invocată de grupuri de femei pe timp de secetă și redusă cu timpul la o schemă de ritual. Într-o variantă caracteristică a folclorului, în care este conservat mitul Paparudei, invocația magică e adresată direct Paparudei ca unei zeițe: ", rudă/ vino de te udă/ ca să cadă ploile/ cu gălețile,/ paparudele/ să dea porumburile/ cât gardurile" Ritualul, având o dată
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
schemă de ritual. Într-o variantă caracteristică a folclorului, în care este conservat mitul Paparudei, invocația magică e adresată direct Paparudei ca unei zeițe: ", rudă/ vino de te udă/ ca să cadă ploile/ cu gălețile,/ paparudele/ să dea porumburile/ cât gardurile" Ritualul, având o dată tradițională fixă (marți în a treia săptămână post-pascală, dar și ori de câte ori e secetă prelungită, în iunie și iulie), este magic, aparținând tipologiei cultelor agrare și cu totul deosebit de vrăjile practicate de cărămidari și solomonari pentru legarea sau dezlegarea
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
exorcismus”", din , "„exorkismos”" - legare prin jurământ) este practica religioasă de alungare a demonilor sau a altor entități spirituale dintr-o persoană sau loc presupuse a fi posedate. În funcție de credința exorcistului, aceasta se face provocând entitatea la un jurământ, printr-un ritual complicat sau pur și simplu poruncind entității să plece, în numele unei puteri superioare. Această veche practică face parte din sistemul de credințe a multor culturi și religii. ul este un act al Bisericii, prin care cere, în numele lui Isus Hristos, ca
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
al Bisericii, prin care cere, în numele lui Isus Hristos, ca o persoană sau un obiect să fie apărat împotriva influenței diavolului și eliberat de sub stăpânirea lui. Sub această denumire se cuprinde atât actul în sine, cât și mijloacele folosite (de ex. ritualul exorcismului). Potrivit învățăturii Bisericii, din cauza păcatului strămoșesc, diavolul are o anumită stăpânire asupra oamenilor. Hristos îl descrie pe diavol drept stăpânitor al acestei lumi (In 12, 31; 14, 30). Apostolul Pavel îl numește dumnezeu al acestei lumi (2 Cor 4
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
el Dumnezeu; iar tu, căpetenie a oștirii cerești, pe satana și pe celelalte duhuri rele, care bântuie în lume spre pieirea sufletelor, izgonește-le în iad prin puterea dumnezeiască. Amin. Exorcismul solemn cuprinde următoarele elemente, potrivit ritualului romano-catolic din 1614 (ritualul a fost revizuit în 1999, dar majoritatea exorciștilor preferă să-l folosească pe cel vechi): La fel ca și creștini , musulmanii cred și ei în "Iblis" ("Diavol") și în existența demonilor și a "jinnilor" ("duhurilor") care pot poseda oameni . În
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
majoritatea exorciștilor preferă să-l folosească pe cel vechi): La fel ca și creștini , musulmanii cred și ei în "Iblis" ("Diavol") și în existența demonilor și a "jinnilor" ("duhurilor") care pot poseda oameni . În religia islamică exorcismul se numește "ruqya". Ritualurile islamice de exorcism fac parte din "Al-Tibb al-Nabawi" ("Medicina Profetului") , care ne învață cum să ne curățăm și să ne purificăm trupul. Exorcismul islamic constă în punerea la pământ a persoanei posedate , în timp ce un imam (preot musulman) îi pune posedatului
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
în alungarea demonilor în numele său. Credințele și practicile de exorcizare există de asemenea și la hinduși . Dintre toate cele patru Vede (cărțile sacre ale hinduismului) , se spune că doar "Atharva-Veda" conține secrete legate de magice și alchimie , dar și de ritualuri de ce țin exorcism . Mijloacele de bază ale exorcismului hindus sunt recitarea de mantre și practicarea ritualului yajna . Dintre scrierile puranice ce trebuie citite în timpul ritualuilui de exorcizare , oficiat de un brahman (preot hindus) , se numără "Bhagavata Purana" , "Padma Purana" și
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
Dintre toate cele patru Vede (cărțile sacre ale hinduismului) , se spune că doar "Atharva-Veda" conține secrete legate de magice și alchimie , dar și de ritualuri de ce țin exorcism . Mijloacele de bază ale exorcismului hindus sunt recitarea de mantre și practicarea ritualului yajna . Dintre scrierile puranice ce trebuie citite în timpul ritualuilui de exorcizare , oficiat de un brahman (preot hindus) , se numără "Bhagavata Purana" , "Padma Purana" și "Garuda Purana" , dar și textul Kăttakaṃ din "Yajur-Veda" . De asemenea în timpul exorcizării , cei prezenți trebuie să
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
Padma Purana" și "Garuda Purana" , dar și textul Kăttakaṃ din "Yajur-Veda" . De asemenea în timpul exorcizării , cei prezenți trebuie să țină posedatul , în timp ce recită mantrele zeilor , în special mantrele lui Hanuman și lui Narasimha , mantre special folosite în exorcism . Tot în timpul ritualului trebuie să existe imagini sau statui ale zeităților hinduse , mai ales ale celor două menționate mai sus , pentru a opri dezlănțuirea puterii demonului . Criticii exorcismului afirmă că așa-numitele "posesii" sunt, de fapt, boli psihice nediagnosticate, iar practicarea exorcismului în
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
simptomele respective este atribuită de obicei efectului placebo și puterii de sugestie. Unele persoane presupus posedate sunt de fapt narcisiste sau suferă de lipsa încrederii în sine și joacă rolul de "persoană posedată" pentru a atrage atenția. Unii psihiatri văd ritualul exorcismului drept o psihodramă, în acest caz vindecarea izvorând din acceptarea credinței bolnavului conform căreia el/ea este posedat de un duh, pe care psihodrama îl „îndepărtează” din mintea lui/ei printr-un spectacol corespunzător acestei convingeri.
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
de a pătrunde în Paradis, Gavrilescu trăiește senzația morții trupești și desprinderea de materie: întunericul, tăcerea, goliciunea trupului diform, teroarea spațiului închis, senzația de sufocare în pâslă și înfășurarea în draperie „ca un giulgiu”, toate acestea asemănându-se cu un ritual de îngropare. Necunoscând împlinirea, spiritul său încearcă să se întoarcă în lume pentru a bântui locurile în care a trăit. Reîntors în „realitate” după un timp imposibil de perceput, profesorul descoperă că timpul petrecut de el în grădina țigăncilor a
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Thalia, divinități ce reprezintă tot ce este mai seducător în materie de frumusețe, plăcere și fericire. Fetele sunt evocate ca simple siluete grațioase și enigmatice, semănând cu preotesele sau vestalele din temple. Ghicitul țigăncii ar putea fi o probă specifică ritualurilor de inițiere, fiind asemănătoare cu provocarea personajelor mitologice din basme de a alege drumul adevărat din trei drumuri sau de a intui izvorul dătător de puteri din mai multe izvoare. Personajul lui Mircea Eliade ratează această probă, așa cum ratase iubirea
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
000 de ani un grup de vânători, numiți de antropologi Paleoindieni, s-au stabilit aici devenind agricultori profitând de fertilitatea pământului din zonă . Urmele materiale ale acestor Paleoindieni consista din movile sub formă de animale ( efigii), movile folosite ori pentru ritualuri religioase ori că și morminte. Dintre toate culturile native americane, cele din Wisconsin au construit cele mai multe efigii, numărul lor fiind estimat undeva între 15.000 și 20.000. În prezent se mai păstrează doar în jur de 4.000 de
Milwaukee, Wisconsin () [Corola-website/Science/306462_a_307791]
-
două lingurițe de cafea macinată. Ibricul se ia de pe foc cand începe să fiarbă, procesul se repetă de trei ori, după care se toarnă în cești. Plăcerea de a servi cafeaua, este un proces de durată și devine un adevărat ritual. Apa fierbinte, trece prin cafea, sub formă de picături. Utilizarea unui filtru de hârtie are rolul de a reține uleiul din cafea. Metoda este denumită și Americano, fiind foarte populară în America de Nord, datorită multitudinii aparatelor de filtre electrice profesionale sau
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]
-
fi viteaz și loial, de a respecta în lupta cu adversarul legile onoarei (a nu ataca un adversar neînarmat), de a-și ține cuvântul și de a nu minți niciodată. Ceremonia aceasta, laică la început, a devenit, cu timpul, un ritual religios. Biserica a intervenit mai întâi binecuvântând steagul și armele viitorului cavaler, apoi consfințind însuși actul învestiturii. În cele din urmă, întreaga ceremonie a învestirii se petrecea în fața altarului. Înainte de a fi înarmat, cavalerul era supus unor practici de purificare
Cavaler () [Corola-website/Science/305933_a_307262]
-
preferințele împăraților; el a formulat principiul conform căruia semnul de recunoaștere a unui catolic și a unui episcop legitim este comuniunea cu Episcopul Romei. Timpul pontificatului său este caracterizat printr-o adevărată explozie de sărbători, formule de rugăciuni, îmbogățire a ritualului, serii de predici solemne și de cateheză metodică, activități ce au alimentat din belșug viața creștină. În timpul pontificatului său, Papa Damas a continuat lupta predecesorului său, Papa Liberiu, atât împotriva ereziei ariene care avea o influență tot mai mare la
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
adevărul neschimbător al sinelui ("atma"). Meditația de acest tip pornește de la dobândirea stării de echilibru în timp, prin contemplarea regenerării nesfârșite a universului și a propriului "jiva". Samayika capătă o importanță deosebită în timpul sărbătorii religioase Paryushana și este profesată în ritualul Pratikramana, din ultima zi (Samvatsari) din cele 8-10 ale festivității. Jainiștii cred că Devas (îngerii și ființele celeste) nu pot ajuta sufletul omului să se elibereze, ci efortul trebuie să fie individual, prin efort și meditație. Dimpotrivă, "devas" nu sunt
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
principală a construcției este „Ghabaro”, o sală în centrul căreia este expusă imaginea măreață a unui tirthankara. Există diferite restrcții cu privire la intrarea într-un templu jainist: de exemplu un credincios trebuie să aibă trupul curat și poarte hainele purificate, specifice ritualurilor de devoțiune. Rolul cultic al templului este acela de spațiu în care un jainist își îndeplinește rugăciunea, meditațiile, ritualurile, în care cântă imnuri sacre sau ascultă predicile unui călugăr. Unele temple cu semnificație istorico-religioasă mai reliefată sunt obiect de pelerinaj
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
restrcții cu privire la intrarea într-un templu jainist: de exemplu un credincios trebuie să aibă trupul curat și poarte hainele purificate, specifice ritualurilor de devoțiune. Rolul cultic al templului este acela de spațiu în care un jainist își îndeplinește rugăciunea, meditațiile, ritualurile, în care cântă imnuri sacre sau ascultă predicile unui călugăr. Unele temple cu semnificație istorico-religioasă mai reliefată sunt obiect de pelerinaj. Destinații pentru pelerini au existat încă din India medievală, în locuri în care se consideră că s-au desfășurat
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
cardinale": iertare, caritate, adevăr, autocontrol, post, detașare, umilință și abstinență. (Cuvântul "Paryushana" poate avea și o altă etimologie, structurile "upshamana", însemnând "a suprima" și "ushan", "a arde", făcând referire la abolirea dorinței și a karmei.) Alte obiceiuri specifice Paryushanei sunt ritualurile devote ("puja") și postirea, pe care unii o îndeplinesc în toate cele 8-10 zilele, deși nu este absolut necesar: scrierile jainiste recomandă cel puțin trei zile. Imperioasă este însă ajunarea în timpul ultimei zile, care este și cea mai importantă a
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]