10,694 matches
-
lipsit de mijloace de comunicație. Totuși, biserica s-a păstrat în atenția puținilor turiști rătăciți în această vale pitorească de la poalele Munților Zărandului. Biserica a fost ridicată pe o temelie de piatră brută, pereții au fost construiți din bârne de stejar, tencuiți în exterior și dați cu var. În decursul timpului, biserica a suferit mai multe reparații. Se cunosc cele din anul 1862, când biserica a fost înălțată pe o nouă temelie, deoarece se afundase, datorită locului mlăștinos în care fusese
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
recrut: «Te voi face "Jäger"!» În loc de aceasta trebuie să-i iei din păduri. Știu cum să se cațere pe o stâncă, cum să se ascundă în una din acele crăpături căscate în pământ după o secetă mare sau îndărătul unui stejar falnic. Înaintează încet și prudent, pentru a nu face niciun zgomot și, astfel, se pot strecura până la un post de observație ca să-l ia prin surprindere sau pot împușca generalii inamici.” În 1801 a fost constituit regimentul "Tyroler Feld Jäger
Jäger (soldat) () [Corola-website/Science/317805_a_319134]
-
între anii 1969-1974. Începând din 1999 s-au efectuat o serie de lucrări de reparații, renovare și extindere ale edificiului bisericii, sub supravegherea preotului paroh Ștefan Ropotă. În 1999 s-a înlocuit catapeteasma veche cu una nouă, din lemn de stejar și de trandafir. Biserica a fost extinsă prin adăugarea unui nou pridvor de aproape 150 metri pătrați, cu două nivele, la etajul superior urmând să se amenajeze o bibliotecă parohială. Pereții exteriori ai bisericii au fost reparați și zugrăviți, s-
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Iași () [Corola-website/Science/318004_a_319333]
-
de către pictorul Constantin Călinescu și Iulia Handragel. Icoana hramului Sfîntului Ioan Gură de Aur, din pridvorul bisericii, este tot o pictură în frescă executată de Profesorul Constantin Călinescu. Tot în acești ani a fost înzestrată cu mobilier din lemn de stejar: stranele, lambriul din altar, ușile de la intrare și masa pangar.
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
decretul Senatului. Acest premiu a fost însoțit de o corona civica, așa cum apare și în „Res Gestae Divi Augusti”. Corona civica era un premiu care se acorda soldaților care-și salvau camarazii de la moarte și era făcut din frunze de stejari și ghinde. Alte premii puteau fi: -Corona Longa, mai mult un cearșaf, decât o coroană, se folosea la obiecte de decorat, cum ar fi ușile și scaunele -Corona Etrusca, era formată din frunze de stejar, decorate cu pietre prețioase și
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
era făcut din frunze de stejari și ghinde. Alte premii puteau fi: -Corona Longa, mai mult un cearșaf, decât o coroană, se folosea la obiecte de decorat, cum ar fi ușile și scaunele -Corona Etrusca, era formată din frunze de stejar, decorate cu pietre prețioase și cu panglici de aur -torta sau Corona Pactilis, era făcută din materiale flexibile, precum flori, lână sau ierburi -Corona Radiata, reprezintă raze de lumină ca și cum ar veni de la natură, era rezervat zeilor, eroilor zeificați și
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Bihor, datează din secolul XIX (1810). Are hramul „Sfântul Nicolae”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica de lemn „Sf. Nicolae" este construită în stil ardelenesc, în formă de corabie, pereți din bârne de stejar, acoperiș din tablă zincată. A fost ridicată probabil în primul deceniu al secolului al XIX-lea, iar în anul 1932 a fost renovată. Inițial turnul avea coiful piramidal, continuat cu o săgeată ascuțită, marcată la bază de un inel ornamental
Biserica de lemn din Rotărești () [Corola-website/Science/318248_a_319577]
-
construcții pentru plante în Africa și ca fiind un precursor pentru adevăratele ferme din Cornul abundenței; dar astfel de sugestii sunt considerate speculații până când vor fi strânse mai multe probe arheologice. Așezările au apărut în regiunile împădurite, speciile dominante fiind stejarul și fisticul. Luminișurile acestor păduri erau pline de ierburi și grâne. Munții înalți din Liban și Ante-Liban, relieful sterp din deșertul Negev din Israel și Sinai, deșertul Siro-Arabic din est erau zone puțin favorabile pentru așezările Natufiene, probabil pentru că deplasarea
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
celor două forțe ale naturii a rezultat spectacolul geologic la care astăzi suntem martori. Apele care brăzdează versanții ambelor masive șanț colectate în zona nordică și estică de valea Bistriței (Arin, Ortoaia, Rusca, Izvorul Rău, Bârnărelul, Barnaru, Negrișoara, Neagră, Borca, Stejarul și Dreptul), iar în sectorul sudic și vestic de Bistricioara (Muncel, Seaca, Barasău, Prisăcani, Brad, Grințieș). Climatul se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 2-6 sC, care pot fi depășite în depresiuni, cu precipitații bogate (800-1200 mm/an și pe
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
Băiculești (în trecut, și Tutana-Băiculești) este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Alunișu, Anghinești, Argeșani, Băiculești (reședința), Mănicești, Stejari, Tutana, Valea Brazilor, Valea lui Enache și Zigoneni. Comuna se află în vestul județului, pe malurile râului Argeș, acolo unde acesta formează lacul de acumulare Zigoneni și primește apele afluentului Tutana, la sud de municipiul Curtea de Argeș. Este străbătută de șoseaua
Comuna Băiculești, Argeș () [Corola-website/Science/319762_a_321091]
-
pe malurile râului Argeș, acolo unde acesta formează lacul de acumulare Zigoneni și primește apele afluentului Tutana, la sud de municipiul Curtea de Argeș. Este străbătută de șoseaua națională DN7C, care leagă Piteștiul de Sibiu prin Munții Făgăraș. Din acest drum, la Stejari se ramifică șoseaua județeană DJ704F, care duce spre vest la . La Valea Brazilor, acest drum se intersectează la rândul său cu șoseaua județeană DJ704H, care duce spre nord la Curtea de Argeș (unde se termină în DN73C), și spre sud la (unde
Comuna Băiculești, Argeș () [Corola-website/Science/319762_a_321091]
-
și Zigoneni, dar au fost din nou despărțite în scurt timp. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș. Satul Valea Porcului a luat în 1964 denumirea de "Alunișu", iar satul Valea Rea pe cea de "Stejarii". În 1968, comunele au revenit la județul Argeș, reînființat. Comuna Tutana a fost atunci desființată și satele ei incluse în comuna Băiculești. În comuna Băiculești se află mănăstirea Tutana, ansamblu monument istoric de arhitectură de interes național datând din secolele
Comuna Băiculești, Argeș () [Corola-website/Science/319762_a_321091]
-
exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Acesta dispune de 16 tipuri de habitate (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri medioeuropene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști stepice subpanonice, Pajiști de altitudine joasă
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
de 16 tipuri de habitate (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri medioeuropene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști stepice subpanonice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie până în etajele
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și patru nevertebrate: racul-de-ponoare ("Austropotamobius torrentium"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), cosaș ("Isophya stysi") și un cărăbuș din specia "Carabus variolosus". Flora sitului este una diversă și are în componență arbori și arbusti cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus cerris"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus foliaceae"), mesteacăn ("Betula pendula"), arin ("Alnus glutinosa") și răchită ("Salix fragilis"), soc roșu ("Sambucus racemosa") și socul negru ("Sambucus
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
roci sedimentare, calcare, conglomerate și gresii atribuite cretacicului, ce adăpostește o mare diversitate de floră și faună specifică Țării Bârsei. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, păduri de fag și carpen, păduri dacice de stejar și carpen și habitate cu vegetație de silvostepă eurosiberiană cu specii de stejar. Flora este constituită din arbori cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), o subspecie de tei pucios ("Tilia parvifolia"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de câmp
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
de floră și faună specifică Țării Bârsei. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, păduri de fag și carpen, păduri dacice de stejar și carpen și habitate cu vegetație de silvostepă eurosiberiană cu specii de stejar. Flora este constituită din arbori cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), o subspecie de tei pucios ("Tilia parvifolia"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de câmp ("Acer pseudoplatanus"), pin negru ("Pinus nigra") și arbusti cu exemplare de: păducel ("Crataegus
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, păduri de fag și carpen, păduri dacice de stejar și carpen și habitate cu vegetație de silvostepă eurosiberiană cu specii de stejar. Flora este constituită din arbori cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), o subspecie de tei pucios ("Tilia parvifolia"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de câmp ("Acer pseudoplatanus"), pin negru ("Pinus nigra") și arbusti cu exemplare de: păducel ("Crataegus monogyna"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
comemorative care ilustrează patru evenimente importante: În interior se pătrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unități de boltire în segment de arc de cerc, un naos îngust și altar. Iconostasul, mobilierul și stranele au fost realizate din lemn de stejar, cu motive decorative de inspirație brâncovenească. Pictura murală a fost realizată de pictorul Costin Petrescu în tehnica "„al fresca”" (frescă) și se înscrie în spiritul iconografiei tradiționale. De o parte și de alta a intrării, apar portretele suveranilor României Mari
Catedrala Încoronării din Alba Iulia () [Corola-website/Science/319124_a_320453]
-
chiar dacă are un background de câteva decenii. Atestarea documentara a Piteștiului de la 20 mai 1388 nu s-a regăsit decât în opțiunile a 2% dintre subiecții chestionați, iar laleaua a devenit simbol pe emblemă heraldica a municipiului alături de frunză de stejar (Pădurea Trivale) și vulturul (Simbol împrumutat de la vechea sigla a orașului din perioada interbelică). O altă curiozitate este prezentă Caduceului (cei doi șerpi încolăciți de sub simbolul vulturului aflat în stânga stemei orașului). În Antichitate a fost un simbol astrologic al comerțului
Simfonia Lalelelor () [Corola-website/Science/319157_a_320486]
-
oficială ea stă drept un monument istoric semnificativ local și regional. Biserica se află într-un proces de degradare, care se poate stopa, salvând pentru posteritate valențele sale istorice, arhitecturale și culturale exemplare și îndrăznețe. este ridicată din bârne de stejar, fățuite, încheiate în cheotori bisericești în coadă de rândunică. Structura aceasta este cercuită și tencuită pe din afară și pe dinăuntru, dând impresia voită de ctitorii de la 1887 a unei biserici de zid. La colțurile fațadei de vest apar chiar
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
mic, prevăzut cu două ferestre mici, tot la nord și sud. Naosul și pronaosul sunt despărțite printr-un zid cu o deschidere prin care se face accesul. Pridvorul este deschis, în față fiind sprijinit pe coloane simple din lemn de stejar, pe care este fixat un brâu din scânduri de brad și portiță, iar în laterale zid tencuit. Accesul în pridvor se face pe o scară cu patru trepte, din piatră cu liant de ciment și nisip, având borduri laterale. În
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
fost restaurată în anul 2000. În anul 1658 satul avea preot, ceea ce presupune existența unui lăcaș de cult anterior. Biserica este împărțită în pronaos, naos și altar dreptunghiular, decroșat. Dimensiunile monumentului sunt modeste. Pereții au fost ciopliți din bârne de stejar așezate în cununi orizontale. Capetele grinzilor sunt îmbinate după sistemul de cheotori în coadă de rândunică. Prispa ce se desfășoară pe toată lungimea laturii de miazăzi este sprijinită de șase stâlpi ornamentați cu inele și contrafișe. Intrarea scundă se deschide
Biserica de lemn din Calna () [Corola-website/Science/315510_a_316839]
-
princiară și încărcat cu un cap de bour de argint care poartă între coarne o stea cu șase raze din același metal. Susținătorii scutului sunt doi delfini afrontați, cu ochii roșii. Stema este înconjurată de o ghirlandă de măslin și stejar. Pe revers se regăsește același sfânt, sub care este înscrisă cu litere de aur denumira unității, iar în colțuri inițiala „A” a domnitorului Grigore Alexandru Ghica. La Muzeul Militar din București se păstrează două drapele și un stindard de acest
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
este situat la o altitudine de 241 metri, pe malul râului Hlinița, în partea de centru-nord a raionului Storojineț. Se află la o distanță de 39 km de orașul Storojineț. În acest loc a fost odată o pădure deasă de stejari, ulterior începând să se stabilească aici fugari din Galiția și Basarabia. Prima mențiune documentară a satului Bobești a avut loc în anul 1421 în scrisoarea unui prinț polonez, ea făcând parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului
Bobești, Storojineț () [Corola-website/Science/315555_a_316884]